Spre copacul lumii, spre fântâna lui Mímir – Mircea M. Ștefan

Recent am observat cartea „Spre copacul lumii, spre fântâna lui Mímir”, de Mircea M. Ștefan, pe site-ul editurii Bookforge și mi-a atras atenția. Bineînțeles, primul lucru care mi-a stârnit curiozitatea a fost coperta, iar ulterior, citind descrierea, am fost și mai curioasă să o citesc. Așa se face că, după ce am terminat cu lecturile de Crăciun, aceasta a fost următoarea pe lista de citit.

11 povestiri fantastice

Cartea este o colecție de 11 povestiri fantastice, aparent fără legătură unele cu altele. Fiecare povestire se desfășoară într-un alt loc și timp, astfel că autorul ne poartă pașii încă de pe vremea vikingilor, în mijlocul triburilor Navajo, în Veneția anilor 1500, în Southgate, în mijlocul tribului Mang’ati, în Iowa secolului XX, în Mexic, chiar și la Poarta trecerii dintre lumi, în Japonia și apoi în SUA.

Granița dintre real și imaginar este aproape inexistentă, povestirile aducând la suprafață atât realități dure pe care le putem întâlni și în prezent în diverse locuri ale lumii, precum și personaje și întâmplări ieșite parcă din miturile străvechi.

În cele 11 povestiri întâlnim teme precum războiul, moartea, răutatea care este înnăscută în unii oameni, controlul unor state sau persoane asupra altora, destinul care nu poate fi evitat sau schimbat.

Spre copacul lumii, spre fântâna lui Mímir – o colecție de povestiri fantasy

Cartea „Spre copacul lumii, spre fântâna lui Mímir” este o colecție de povestiri fantasy captivante, deși unele mi s-au părut destul de macabre. Și, deși povestirile sunt din locuri și timpuri diferite unele față de altele, cred că tocmai acest lucru îi dă un farmec aparte cărții, făcându-le ca, împreună, să formeze un întreg foarte bine pus la punct.

Recunosc că m-a surprins cartea, cu atât mai mult cu cât mă așteptam la altceva. După copertă și descriere, credeam că voi avea parte de o lectură cu vikingi, dar numai prima povestire din colecție are ca protagonist un viking. Chiar și așa, cartea mi-a plăcut și mi s-a părut o lectură interesantă, chiar potrivită după toate cărțile pline de strălucire și romantism pe care le-am citit luna asta.

„Spre copacul lumii, spre fântâna lui Mímir” este o carte scrisă bine, cu povestiri care, deși pot îngrozi pe moment, îl atrag pe cititor ca un magnet, făcându-l să dea pagină după pagină, până se trezește că a ajuns la final. Așadar, dacă sunteți în căutarea unei lecturi care să vă răscolească, să vă arate și o realitate mai puțin plăcută, dar care să vă fascineze, atunci „Spre copacul lumii, spre fântâna lui Mímir” este alegerea potrivită.