Margaret Atwood este o scriitoare de renume, care a câștigat și numeroase premii, însă eu nu citisem până acum nicio carte scrisă de ea. Am încercat mai demult să citesc „Povestea slujitoarei”, dar nu m-a prins și am abandonat-o repede. Acum, mă bucur să spun că am mai întâlnit persoane care nu au rezonat cu stilul autoarei, deci se pare că, oricât de bună e, chiar nu e pe gustul tuturor. Zilele acestea am citit cartea „Oul lui Barbă-Albastră și alte povestiri” și trebuie să spun că sentimentele mele cu privire la această carte sunt mixte. Nu m-a dat pe spate, dar nici nu mi-a displăcut suficient încât să o abandonez.
După experiența cu „Povestea slujitoarei”, mi-am zis că o carte de povestiri a autoarei este mai potrivită, întrucât pot renunța la ea dacă nu îmi place stilul. Totuși, aceste povestiri m-au prins suficient încât să nu vreau să las baltă cartea, deși recunosc că am fost tentată de câteva ori. Însă unele dintre ele chiar mi-au menținut viu interesul, așa că am zis că le citesc pe toate, până la urmă.
Oul lui Barbă-Albastră și alte povestiri – o colecție de experiențe de viață
Cartea cuprinde douăsprezece povestiri. Citindu-le pe primele două, „Momente importante din viața mamei mele” și „Uraganul Hazel”, am avut impresia că ar fi vorba despre povestiri autobiografice. Totuși, parcurgând cartea mai departe, am descoperit că fiecare poveste are alte personaje, alte teme, cu toate că majoritatea au ca temă principală viața, sub toate formele ei, precum și relațiile interumane.
Personajele din acest volum ar putea fi oameni din jurul nostru, familie, vecini, prieteni sau simple cunoștințe. Margaret Atwood surprinde momente aparent obișnuite din viața personajelor sale, însă le privește dintr-un unghi care scoate la iveală vulnerabilitățile, frustrările și contradicțiile lor. De la adolescență și primele iubiri, până la bătrânețe, relații destrămate sau apropierea morții, fiecare povestire explorează câte o etapă sau o fațetă a existenței umane.
Mi-a plăcut felul în care autoarea surprinde natura umană și relațiile dintre oameni, însă nu toate povestirile au avut același impact asupra mea. Unele m-au făcut să citesc cu interes până la ultima pagină, în timp ce altele mi s-au părut prea statice sau prea subtile pentru gustul meu. Este o carte care pune accent mai degrabă pe emoții, observații și reflecții asupra vieții decât pe acțiune, motiv pentru care nu cred că este o lectură potrivită pentru toată lumea.
Vă recomand „Oul lui Barbă-Albastră și alte povestiri” dacă vă plac volumele de povestiri și cărțile care pun accent pe explorarea relațiilor dintre oameni și pe momentele aparent obișnuite ale vieții. Chiar dacă nu a fost o lectură care să mă cucerească în totalitate, mă bucur că am descoperit-o.

Din pacate nici eu nu srezonez cu stilul autoarei. Am incercat sa citesc ”Povestea slujitoarei” dar nu mi-a placut deloc si am abandonat-o.