Rusty Adriana Holtei are un stil de scriere sincer și direct, natural, dar și plin de emoție, o emoție pură dată de trăirile sale pe care le expune atât de frumos pentru cititori. Știam deja asta de când am citit primele două cărți ale sale, „Îngeri fără aripi” și „Budu”. De data aceasta, am avut ocazia să o descopăr încă puțin, prin prisma noii sale cărți, „Zbatere în invizibil”, iar cartea aceasta doare. Doare, pentru că expune în ea, plină de sinceritate, experiențe pe care le-a trăit cu oamenii, în diverse instituții și nu numai, iar trăirile sale ne arată cum oamenii în scaun cu rotile par adeseori invizibili pentru cei din jur.
Mi-au rămas întipărite în minte multe dintre povestirile ei din această carte și m-a impresionat puterea de care dă dovadă Adriana. Chiar și aflată în suferință, ea se arată puternică și rece, deși în interiorul ei plânge cu lacrimi amare. În plus, ea vorbește cu multă iubire despre oamenii care le sunt alături persoanelor aflate în „căruț” (cum zice ea), numindu-i eroi și îngeri trimiși de Dumnezeu pentru a proteja, cu iubirea lor, pe cei aflați în suferință.
Totuși, dincolo de experiențele în sine, autoarea își păstrează hazul, oferind o notă adeseori comică povestirilor ei – lucru care mi-a amintit cât de bine ne pricepem noi, românii, la făcut haz de necaz, iar Adriana Holtei chiar întărește această idee prin felul ei de a povesti într-un mod comic chiar și cele mai neplăcute întâmplări.
Experiențe dureroase în instituțiile statului și alte întâmplări din viața de zi cu zi
Cartea „Zbatere în invizibil” cuprinde mai multe povestiri, experiențe prin care autoarea a trecut, iar multe dintre ele arată întâmplări în diverse instituții ale statului, în special în spitale publice și clinici private. Printre rânduri se citește durerea pe care a înghițit-o de atâtea ori din cauza sistemului de sănătate din țara noastră, dar mai ales a oamenilor care, aflați acolo pentru a trata pacienții, îi consideră invizibili pe cei aflați în scaun cu rotile. Adriana ne prezintă, poate, cea mai infectă față a sistemului nostru medical, aceea în care oamenii aflați în suferință sunt tratați cu indiferență, ignorați, plimbați aiurea prin spitale și jecmăniți.
De asemenea, vorbește și despre una dintre cele mai mari provocări pe care le au persoanele cu handicap atunci când au de mers în vreo instituție publică sau chiar la biserică, și anume, găsirea unei rampe proiectate bine – pentru că, așa cum ne spune autoarea, în majoritatea cazurilor rampele sunt construite precum niște adevărate pericole, fiind mult prea abrupte –, precum și găsirea unui loc de parcare destinat lor, fără a fi ocupa de persoane sănătoase. Cu acest prilej, trage un semnal de alarmă, rugând persoanele sănătoase să nu parcheze pe locurile pentru persoanele cu handicap, pentru că, așa cum spune ea, „Tu poți parca oriunde, noi nu.”.
Unele povestiri ne prezintă provocările de zi cu zi pe care le întâmpină din cauza distrofiei. Regăsim în povestiri și iubirea pe care autoarea i-o poartă mamei sale, iubire care este reciprocă, fapt ce reiese foarte clar din grija mamei pentru cele trei persoane distrofice din casa lor. Din povestirile sale, se creionează un portret al mamei-eroine, care uită de ea pentru a-i ajuta pe cei pe care îi iubește.
Zbatere în invizibil – o carte pe care mi-aș dori să o citească toată lumea
Pe măsură ce citeam, mă tot gândeam ce aș putea spune despre această carte, sunt prea mult gânduri și emoții adunate pe parcursul lecturii și la un moment dat am impresia că, în graba lor de a se așterne pe hârtie, se pierd. Un lucru este sigur: aș vrea ca toată lumea să citească această carte. „Zbatere în invizibil” este o poveste de viață, dar și un foarte bun element de conștientizare a faptului că în jurul nostru trăiesc și oameni în „căruț”, dar și ei sunt oameni cu sentimente, cu trăiri, oameni plini de viață, inteligenți – și, iată, chiar talentați în ale scrisului, cum e cazul Adrianei – pe care adeseori îi ignorăm.
Mi-aș dori ca „Zbatere în invizibil” să își găsească drumul spre cât mai mulți cititori pentru că sunt sigură că i-ar ajuta să privească viața și dintr-o altă perspectivă, să aprecieze ceea ce au și, mai presus de orice, să înceapă să îi vadă și să îi respecte pe cei aflați în scaun cu rotile.
Cartea „Zbatere în invizibil”, de Rusty Adriana Holtei, poate fi comandată de la autoare (dând click pe numele ei).

Intr-adevar e un subiect dureros si da, cred ca e o carte care ar merita citita de cat mai multe persoane.
Da, este.