După aproape cinci ani de când am citit „Biblioteca de la Miezul Nopții”, acum am citit „Trenul de la Miezul Nopții”, de Matt Haig. Cele două cărți nu fac parte dintr-o serie în sensul clasic, ci din universul „De la Miezul Nopții”, ambele având un concept similar. În timp ce „Biblioteca de la Miezul Nopții” este despre viața trăită în diverse moduri și aprecierea vieții așa cum este, „Trenul de la Miezul Nopții” prezintă viața după moarte și șansa de a schimba ceva în trecut pentru a trăi viața diferit, pentru a repara ce nu a mers bine.
Cartea aceasta a fost precum un magnet, odată ce am început să o citesc, mă tot chema la ea, ajungând să o citesc aproape pe nerăsuflate. Autorul nu dezamăgește nici de această dată, având același stil plăcut și cursiv, care face ca paginile să fie date cu însuflețire, iar povestea să curgă într-un ritm plăcut.
Wilbur are un regret după moarte
Când Wilbur Budd moare, este preluat de Trenul de la Miezul Nopții, în care o primește drept ghid pe Agnes, fosta librăreasă pe care o admira când era copil. Ea îi explică despre ce este vorba în acest Tren și care sunt regulile. Mai exact, Trenul îl poartă prin viața pe care a trăit-o, oprindu-se în momente-cheie, care i-au definit viața. Ca reguli de bază, Wilbur trebuie să urce în Tren imediat ce acesta se întoarce să-l preia de la scena pe care a urmărit-o, nu are voie să își vadă sinele viu dormind și nu are voie să intervină în viața lui. Orice încălcare a regulilor poate crea o „deraiere”, iar rezultatul poate fi dezastruos.
La început, Wilbur acceptă regulile fără să le contrazică, însă pe măsură ce se vede trecând prin ani, își dorește tot mai mult să intervină, să-l determine pe sinele său din trecut să facă anumite lucruri diferit. Asta deoarece Wilbur are un regret cu care și-a trăit ultimele decenii din viață și pe care l-a luat cu el după moarte: faptul că nu a apreciat-o pe Maggie suficient și nu a reușit să o păstreze în viața lui.
Deși Agnes îi vorbește despre riscurile la care s-ar expune încălcând regulile Trenului, Wilbur se gândește la posibilitatea pe care ar avea-o să își schimbe viața. Însă, dacă viața lui se schimbă, Fantoma care este acum Wilbur nu ar mai ajunge în Eternitate. Merită să își dea Eternitatea la schimb pentru o posibilitate infimă de a schimba ceva în trecutul său? Asta descoperiți doar citind cartea!
Trenul de la Miezul Nopții – o lecție despre ce contează cu adevărat în viață
„Trenul de la Miezul Nopții” este o carte ca o lecție despre lucrurile care contează cu adevărat în viață. Ea ne prezintă povestea unui om care a reușit să iasă din sărăcie și să construiască un adevărat imperiu al librăriilor, devenind milionar și extinzându-și afacerile în întreaga țară și chiar peste hotare, dar care a pierdut esențialul: pe el însuși și femeia pe care a iubit-o întotdeauna. Ajuns la finalul vieții, are șansa de a vedea cum a trăit, ce decizii a luat care l-au condus pe acel drum și ce ar fi trebuit să facă diferit pentru a avea șansa la un alt fel de viață.
Povestea lui Wilbur este presărată și cu numeroase referiri la alte cărți, majoritatea oferindu-i învățăminte demne de a fi luate în considerare. Este o carte în care dragostea pentru lectură joacă un rol esențial în viața omului.
Vă recomand cu drag cartea „Trenul de la Miezul Nopții”, dacă vă doriți o lectură captivantă, care totodată vă dă ocazia să reflectați asupra propriei vieți. Este una dintre acele cărți care te fac să te întrebi ce ai schimba dacă ai avea ocazia să retrăiești anumite momente și dacă succesul valorează ceva atunci când pierzi oamenii pe care îi iubești.

Multumesc pentru recomandare. E genul de carte care mi-ar placea si mie s-o citesc 🙂
Cu drag! 🙂