Femei care aleargă cu lupii – Dr. Clarissa Pinkola Estés

Femei care aleargă cu lupii. Povești și mituri ale arhetipului femeii sălbatice – Dr. Clarissa Pinkola Estés

Aveam cartea „Femei care aleargă cu lupii”, de Dr. Clarissa Pinkola Estés, în wishlist-ul de pe Libris de mult timp, dar abia acum câteva luni am fost convinsă să o iau, asta după ce prietena mea îmi tot spunea că o citește. Deși a ajuns la mine de mult, mi-a luat un timp să o citesc pentru că mi se pare o carte care trebuie aprofundată, trebuie gândită și parcursă cu răbdare, nu poate fi citită precum un roman de beletristică.

Prin intermediul acestei cărți, autoarea ne invită pe fiecare dintre noi, femeile, să ne recuperăm acea parte puternică, pasionată, creativă, partea sălbatică bazată pe instincte. Pentru asta, se folosește de povești și mituri, pe care le interpretează prin prisma unei analize detaliate a psihicului feminin în raport cu poveștile pe care le spune.

Povești și mituri explicate în raport cu adevărata natură a femeii

Fiecare capitol al cărții are la bază o poveste pe care autoarea o interpretează în diverse forme, încercând astfel să ne arate cum poveștile pot explica adevărata natură a femeii. Autoarea nu se limitează la o simplă analiză simbolică, ci pătrunde în profunzimea miturilor, dezvăluind legături subtile între experiențele arhetipale și trăirile noastre cotidiene. De la inițierea în feminitate până la pierdere, renaștere, iubire, furie sau intuiție, fiecare fir narativ este o cale spre înțelegerea psihicului feminin și spre reconectarea cu instinctul și vocea interioară. Poveștile devin astfel oglinzi ale sufletului, în care fiecare femeie își poate regăsi fragmente uitate sau rănite din sine.

Lectura acestor povești este un exercițiu intelectual, dar și unul emoțional și intuitiv. Autoarea ne provoacă să simțim povestea, să o lăsăm să ne străbată și să ne trezească acele părți adormite din noi. Uneori, e vorba de o amintire vagă, alteori de o durere veche, dar mereu e vorba de ceva viu, care așteaptă să fie recunoscut. Astfel, cartea este concepută precum un ritual de reamintire pentru femei, reamintire a cine suntem, ce am pierdut pe drum și cum putem reveni la acea femeie sălbatică, instinctuală, creativă, care știe să simtă, să creeze, să iubească și să se apere.

Poveștile și miturile alese de Clarissa Pinkola Estés nu sunt întâmplătoare, ele provin din culturi diverse și ating teme universale, ceea ce le face ușor de recunoscut la un nivel profund, chiar și pentru cine nu le-a mai auzit niciodată. Modul în care le explică autoarea este aproape ritualic, ca o șamană care îți șoptește înțelesurile în timp ce te însoțește într-o călătorie interioară. Ea deconstruiește simbolurile, personajele, întâmplările, și le leagă de conflictele, fricile și dorințele pe care le trăim fiecare dintre noi. Fiecare poveste capătă valențe terapeutice – nu doar că explică, dar și vindecă, pentru că te ajută să vezi dincolo de suprafață și să înțelegi ce ai de învățat din propriile tale experiențe.

Femei care aleargă cu lupii – o carte pentru fiecare femeie

Clarissa Pinkola Estés scrie cu o sensibilitate profundă, dar și cu o forță care te provoacă, care îți răscolește gândurile și emoțiile. Nu este o lectură confortabilă, dar tocmai asta o face atât de valoroasă, pentru că te pune față în față cu părți din tine poate uitate, reprimate sau neînțelese.

Mi-a plăcut modul în care autoarea îmbină mitologia, psihologia jungiană și experiența clinică, oferindu-ne nu doar o colecție de povești, ci un adevărat ghid de autoexplorare și reconectare cu sinele autentic. Cartea te învață să recunoști unde ai pierdut legătura cu instinctul, unde ai fost domesticită de prea multe „trebuie” și „nu ai voie”. Și, mai ales, te învață cum să te întorci la tine și chiar te încurajează să faci asta.

„Femei care aleargă cu lupii” nu este o carte pe care o termini și o pui deoparte, ci una la care revii, din care iei câte un fragment și îl lași să lucreze în tine. O recomand tuturor femeilor care își doresc să își reamintească cine sunt cu adevărat și să trăiască autentic, dându-și voie să își exprime adevărata lor natură.