Chipurile întunericului – Patricia Lidia

Când mi-a zis Patricia Lidia de povestirile pe care le scrisese și avea în plan să le publice într-un volum, am fost curioasă cu privire la ele. Și mă bucur că a apelat la mine pentru a le citi și corecta înainte de a le trimite la editură. Așadar, am avut ocazia să citesc povestirile care constituie cartea „Chipurile întunericului” înainte ca acestea să vadă lumina tiparului. Și, deși a trecut ceva timp de atunci, încă îmi sunt destul de proaspete în minte, întrucât sunt povești care te marchează.

„Chipurile întunericului” este un titlu extrem de potrivit pentru această carte, iar coperta o văd ca fiind foarte sugestivă. Sunt povești reale de viață, dure și pline de durere, dar totodată încărcate de speranța de a supraviețui unor încercări prin care nimeni nu ar trebui să fie nevoit să treacă vreodată. Sunt povestiri despre abuz sub diverse forme, despre tăcerea bazată pe frică, despre copii care nu au pe cine se baza – nici măcar pe cei care le-au dat viață.

Cartea cuprinde 17 povești, fiecare dintre ele punând cititorul în fața unei realități crude, în fața unei suferințe prin care personajul fiecărei povestiri a trecut la un moment dat. Patricia Lidia aduce la lumină istorisiri din cele mai întunecate colțuri ale realității care ne înconjoară, oferind șansa personajelor respective de a-și spune povestea, de a vorbi despre traumele prin care au trecut. Iar ca cititor, îți dorești doar ca acele confesiuni să fi ajutat persoanele respective să se vindece puțin, să se simtă puțin ascultate și înțelese. Unele și-au găsit vindecarea de-a lungul vieții, altele nu au reușit cu atât de mult succes să treacă peste suferința care le-a marcat copilăria.

Chipurile întunericului – o carte care trebuie citită

Cum spuneam, aceste povestiri și-au pus amprenta asupra mea, m-au făcut să realizez că lumea în care trăim poate fi mult mai dură decât aș fi crezut, că oameni care sunt meniți să ajute sunt tocmai cei care devin călăi, în unele cazuri. Și chiar recent m-am gândit la una dintre poveștile din carte, văzând prin online cum tot mai mulți terapeuți de tot soiul au început să fie acuzați de hărțuire sexuală asupra pacientelor. Pentru că, da, o astfel de experiență regăsim și în acest volum, dovadă că astfel de lucruri se întâmplă printre noi, lângă noi, nu de ieri-de azi…

Patricia Lidia și-a asumat o misiune extraordinară prin scrierea acestei cărți – aceea de a ajuta oamenii să spună adevărul, renunțând la tăcerea care le-a marcat copilăria sau chiar viața. Lectura acestei cărți nu este una comodă sau relaxantă, dimpotrivă, ba chiar poate deveni copleșitoare pentru cititorii mai sensibili. Pe măsură ce citeam, eram când înfiorată de-a dreptul, când cu lacrimi în ochi. Nu o dată a trebuit să iau o pauză din citit pentru că lacrimile nu-mi mai permiteau să văd cuvintele care se așterneau în fața ochilor mei.

Cu toate astea – sau tocmai din acest motiv – consider că volumul ar trebui să fie citit de toată lumea. De ce? Pentru că, la fel cum citim despre evenimente istorice dureroase pentru a nu le repeta, așa cred că și „Chipurile întunericului” ne ajută să deschidem ochii la ceea ce se întâmplă lângă noi. Ne face mai atenți, mai precauți și, poate, mai deschiși către a asculta înainte de a judeca.

Nu, în cartea asta nu este loc de judecată, sau, cel puțin, nu asupra celor pe care poate eram obișnuiți să îi arătăm cu degetul. Dimpotrivă, este o carte care ne face să înțelegem că unele persoane își aleg o cale condamnabilă nu din proprie inițiativă sau plăcere, ci determinate de abuzul la care au fost supuse de persoane adeseori apropiate lor.

Vă recomand cartea „Chipurile întunericului” pentru a vă deschide către adevăr, către povești de viață pe cât de incomode, pe atât de reale și de necesar a fi spuse.