Casa bunicilor Cu lacrimi în ochi privește casa pustie. Amintirile deschid poarta spre copilărie. Îi vede și acum cum stau liniștiți pe paturile lor, bunicii
Bunica
Bunica Bunica plânge pe un colț, lacrimi șterge cu-al ei șorț. Ar vrea să-și vadă nepoții, să se-adune iar cu toții. Copiii ea