Dacă ai putea ști cât mai ai de trăit, ai vrea să afli răspunsul? Asta m-am tot întrebat pe parcursul cărții „Măsura vieții”, de Nikki Erlick, dat fiind subiectul abordat de autoare. Cu un subiect inedit, transpus într-o poveste captivantă, această carte a reușit să mă prindă de la început până la final, să îmi stârnească nu doar curiozitatea, ci și gândirea, să mă determine să îmi pun întrebări și să încerc să răspund la ele. Cu siguranță, curiozitatea există în fiecare dintre noi, dar privind în urmă, la momentul în care tatălui meu i s-a dat o oarecare măsură a vieții, am realizat că este cel mai bine să trăiești fără să știi cât mai ai de trăit, de fapt. La aceeași concluzie am ajuns și citind cartea, gândindu-mă cât de mult rău ar putea face – sau chiar face, de fapt – cunoașterea aceasta a „firului vieții”.
Am găsit cartea întâmplător, pe Libris, iar descrierea ei m-a atras încă din prima. Nu știam exact la ce să mă aștept, dar subiectul în sine părea captivant. Acum, după ce am citit cartea, mă bucur că am făcut această alegere, descoperind o carte captivantă, cu o poveste tristă pe alocuri, dar plină de speranță și care ne determină să ne apreciem mai mult viața.
Poveștile mai multor personaje și a firelor vieții
Într-o zi aparent obișnuită, întreaga lume se schimbă și viețile tuturor iau o întorsătură neașteptată, atunci când fiecare om de pe planetă, care a împlinit deja 22 de ani, primește o cutiuță pe care scrie „Înăuntru se află măsura vieții tale”. Oamenii de pretutindeni le primesc, indiferent de unde s-ar afla. Unii le deschid, alții amână momentul și sunt și oameni care chiar reușesc să își mențină curiozitatea în frâu, nedorind să știe cât mai au de trăit.
Cutiile misterioase conțin fire – câte un fir pentru fiecare persoană, cu o lungime specifică, arătând cât are de trăit persoana respectivă. Destul de repede, datorită tehnologiei avansate, apar site-uri pe care oamenii pot introduce lungimea firelor lor, pentru a descoperi cât mai au de trăit. Astfel, lumea începe să se împartă în două categorii: fir-lungi – ai căror fire le prevestesc o viață lungă; și fir-scurți – ai căror fire le prevestesc doar câțiva ani de trăit.
Descoperim poveștile câtorva personaje, unele dintre ele având firul scurt, altele firul lung, iar unul dintre personaje refuză să își deschidă vreodată cutia. Poveștile lor se împletesc armonios, viața aducându-le pe toate personajele laolaltă în anumite circumstanțe, creând astfel un tablou complet al vieții lor.
Vedem cum firele din cutiile misterioase, despre care nimeni nu știe de unde sau cum au apărut, transformă oamenii. Cei cu firul scurt se simt obligați să își trăiască viața cât mai intens posibil, experimentând lucruri la care au visat dintotdeauna. În schimb, cei cu firul lung se simt invincibili și simt că li se cuvine totul, mulți dintre ei trăind viața la limită, știind că nimic din ce ar face nu îi va omorî.
Măsura vieții – o carte care merită citită
Apariția firelor care redau măsura vieții schimbă nu doar viețile oamenilor, ci și legile, regulile după care se ghidează guvernele din diverse state. Oamenilor le este tot mai greu să își vadă în continuare de viață în liniște, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Relațiile se destramă când unul dintre parteneri are firul scurt. Celor singuri cu firul scurt al vieții le este aproape imposibil să găsească un nou partener, având certitudinea că nu vor trăi o viață lungă împreună. Deciziile sunt luate în funcție de lungimea firului vieții și adeseori produc suferință celor din jur.
Dar, în același timp, se nasc prietenii sincere, bazate pe înțelegere reciprocă, pe suferință comună, pe disperarea de a trăi o viață cât mai normală. Oamenii își găsesc curajul de a înfrunta realitatea cu propriile puteri, unii ajungând chiar să ia măsuri extreme pentru a-i ajuta pe cei dragi.
„Măsura vieții” este o carte despre viață, iubire, speranță, despre găsirea echilibrului într-o lume condusă de haos. Este o carte care merită citită, care îl pune pe cititor pe gânduri. E adevărat că nu avem fire care să ne ofere cunoașterea lungimii vieții noastre, dar în același timp, cu toții cunoaștem oameni care au primit la un moment dat, într-un fel sau altul, o măsură a vieții și ne putem foarte ușor raporta la povestea din carte pentru o paralelă cu modul în care această măsură a vieții a influențat, poate, viețile celor apropiați la momentul respectiv.
Nu mi-ar placea sa stiu cat am de trait. Mi se pare foarte stresant 🙁
Și eu cred că este foarte stresant să știi.
Superba recenzie! 🙂 Nu stiam nimic de cartea asta – multumim de tentatie, Eva! 🙂
Cu drag! 🙂