Fotograful amintirilor pierdute – Sanaka Hiiragi

Am citit câteva romane din colecția Folio, scrise de autori japonezi și toate mi-au plăcut. Astfel, tare m-am bucurat să găsesc pe Libris o nouă carte de acest gen. Mai exact, cartea „Fotograful amintirilor pierdute”, de Sanaka Hiiragi. Cartea m-a atras și datorită titlului și a descrierii, care promit o poveste frumoasă. Și exact asta am și descoperit între coperțile acestei cărți: o poveste frumoasă și emoționantă.

Cartea este împărțită în trei părți, fiecare dintre acestea prezentând un alt personaj. Desigur, personajul principal rămâne același, el jucând un rol esențial în poveștile celorlalte trei personaje. Cartea se citește ușor și, odată ce am intrat în poveste, nu am mai lăsat cartea din mână până nu am terminat-o.

Trei povești și un fotograf care să le descopere

Hirasaka este un fotograf special, întrucât el stă la limita dintre moarte și viața de apoi. Acolo îi așteaptă pe cei care au murit, pentru a-i ajuta să creeze un felinar rotitor al amintirilor înainte de a pleca de tot în lumea cealaltă. „Clienții” care vin la el trebuie să aleagă câte o fotografie pentru fiecare an din viața lor, pe care să o adauge la acest felinar. În plus, ei au ocazia să retrăiască o zi in viața lor, acea zi care le-a oferit cele mai de preț amintiri.

Când vizitează ziua respectivă, clienții sunt însoțiți de Hirasaka și primesc un aparat foto, la alegere din studioul acestuia, pentru a reface poza zilei respective. Singura regulă este că ei nu pot fi văzuți sau auziți, astfel că nu pot interacționa cu nimeni din trecutul lor și nici nu pot schimba destinul.

Însă, în ciuda amintirilor care fac obiectul muncii sale, lui Hirasaka îi lipsesc tocmai propriile amintiri din viața de dinainte de a fi fotograf la hotarul dintre cele două lumi. În el există mereu speranța că într-o zi, cineva îl va recunoaște și îl va ajuta să își amintească cine a fost înainte de a muri.

Cititorului îi sunt înfățișate trei povești, fiecare având un alt personaj care ajunge în studioul lui Hirasaka. Prima poveste o prezintă pe doamna Hatsue, o femeie de 92 de ani care, astfel, are de ales 92 de fotografii pentru a crea felinarul rotitor al amintirilor. Alături de ea, îi descoperim povestea de viață și, mai exact, amintirea ei cea mai de preț, care este legată de un autobus. Recunosc că povestea doamnei Hatsue a fost preferata mea dintre cele trei povești din carte. Mi-a plăcut de ea, iar povestea ei mi s-a părut emoționantă și încărcată de optimism.

A doua poveste îl înfățișează pe Waniguchi, un membru yakuza, în vârstă de 47 de ani, care este convins că va ajunge direct în Iad, datorită numeroaselor sale păcate din timpul vieții. Un om dur și impunător, dar care se dovedește a fi un bărbat sensibil în spatele aparentei ferocități cu care îl privea toată lumea cât timp a trăit.

Cea de-a treia poveste este și cea mai tristă, ea înfățișând o fetiță traumatizată, care ajunge în fața lui Hirasaka din motive greu de acceptat. Alături de ea, Hirasaka are cea mai grea misiune, întrucât trebuie să găsească o zi frumoasă din viața ei pe care să o poată fotografia. Deși reținută la început, Mitsuru începe să se bucure de experiență și să trăiască o zi minunată alături de Hirasaka.

Fotograful amintirilor pierdute – o carte relaxantă și plină de emoție

Cartea „Fotograful amintirilor pierdute” este una relaxantă și plină de emoție. Ea pornește de la o credință străveche din Japonia, conform căreia fiecare om, înainte de a muri, vede prin fața ochilor amintirile semnificative din viața sa. Acest lucru este denumit de către ei felinarul rotitor al amintirilor.

Am avut ocazia să descopăr trei povești de viață, fiecare dintre ele fiind încărcată de numeroase emoții. Spuneam înainte că povestea doamnei Hatsue mi s-a părut încărcată de optimism. Ei bine, nici celelalte două nu sunt lipsite de emoții pozitive, dincolo de viețile celor două personaje. În fiecare dintre cele trei povestiri regăsim o paletă întreagă de emoții.

Pentru mine, cartea „Fotograful amintirilor pierdute” a fost una frumoasă, cu o lectură lejeră și plăcută. O recomand oricui își dorește să evadeze câteva ore din cotidian și să arunce o privire asupra perspectivei pe care o oferă cartea cu privire la momentul dintre moarte și viața de apoi.