Când eram prietenă cu timpul – Lucia Verman

O carte al cărei titlu atrage din prima, „Când eram prietenă cu timpul” este precum un jurnal prin intermediul căruia ni se permite să privim puțin în viața celei care a fost Lucia Verman. Fiică de scriitor, așa cum declară despre ea cunoscuții săi, Lucia a moștenit arta condeiului și și-a dorit să lase ceva în urmă. Nu a apucat, întrucât a murit prea tânără, la doar 55 de ani, însă soțul ei s-a asigurat că îi îndeplinește acest vis, astfel că a adunat o colecție de povestiri și emailuri scrise de Lucia și le-a transpus în cartea despre care vă povestesc azi.

„Când eram prietenă cu timpul” ne oferă o perspectivă inedită asupra vieții autoarei, oferindu-ne crâmpeie din sentimentele ei, din bucuriile și îngrijorările care au însoțit-o în ultimii ani. Mutată în Canada, nu și-a uitat niciodată originile, ba dimpotrivă, din cuvintele ei răzbat un dor și un puternic sentiment de dezrădăcinare, nesimțindu-se vreodată cu adevărat „acasă” într-un anume loc. Iubea Canada și casa ei de acolo, dar totodată, inima ei nu a încetat vreodată să bată pentru plaiurile sale originare, cele din România.

Din povestirile și emailurile adunate în acest volum avem ocazia neprețuită de a o cunoaște pe autoare, de a vedea că a fost o femeie care a iubit tot ce o înconjura, de la casă, la plante și animale. din scrierile sale răzbat o mulțime de sentimente și emoții, purtându-l pe cititor printr-o experiență de viață.

Când eram prietenă cu timpul – o carte despre viață și provocările ei

Cartea „Când eram prietenă cu timpul” nu poate fi povestită, ea trebuie descoperită de fiecare cititor în parte. eu am privit-o ca pe o carte despre viață și provocările ei. M-am amuzat pe alocuri, am suferit în altele și am admirat fără încetare spiritul plin de viață și iubire al autoarei. Dintre paginile cărții, reiese că autoarea Lucia Verman a fost o femeie cu inimă mare și plină de iubire pentru tot ce o înconjura, iar de asta ne putem da seama încă din prima povestire din carte, în care a scris deosebit de frumos despre copacul din curtea casei sale.

În carte regăsim frânturi despre viața ei, despre muncă, familie și despre casă. Descoperim câtă pasiune punea în mica ei grădină de legume, de care era tare mândră. Aflăm cum s-a cunoscut cu soțul ei, cum și-a mărit familia cu animăluțele pe care le-a iubit atât de mult și cum se simțea, adeseori, copleșită de muncă.

Încă un lucru pe care l-am dedus printre rânduri este că autoarea avea talent înnăscut la scris. Dacă până și niște simple emailuri pe care le-a trimis familiei ei, respectiv soțului, sunt scrise atât de frumos, pot spune că ar fi ieșit din mâinile sale niște cărți minunate. În plus, pot spune că și soțul ei scrie frumos, iar de asta o să vă convingeți citind cartea, deoarece apar pasaje scrise de către el, fie emailuri trimise soției sale, fie că vorbim despre capitolul care încheie această carte.

Așadar, dacă vă doriți o lectură deosebită, încărcată de emoție, care redă sentimentele și trăirile unei femei plecate peste „mări și țări” pentru a-și construi viața, atunci „Când eram prietenă cu timpul”, de Lucia Verman, este lectura perfectă.

Pentru mai multe informații despre carte și autoare, puteți vizita site-ul acesteia, https://www.luciaverman.ca/.