Mă gândesc să-i pun capăt – Iain Reid

După ce am citit o recenzie a cărții „Mă gândesc să-i pun capăt”, de Iain Reid, am fost tare curioasă să o citesc și eu. Am intrat imediat pe Libris și am găsit-o. Am și citit-o la scurt timp după ce am primit-o, într-o singură zi, însă nu am apucat să scriu despre ea până azi. Știți și voi, socoteala de acasă nu se potrivește mereu cu cea din târg, iar viața mea a luat-o puțin razna în ultimele trei săptămâni, dar revin încet la normalitate.

Revenind la carte, cum spuneam, am citit-o în câteva ore. Nu doar că se citește rapid și este destul de scurtă, dar atmosfera cărții te face să-ți dorești să afli cât mai curând deznodământul. Ce mi s-a părut interesant este faptul că, de fapt, nu se întâmplă nimic deosebit până pe la jumătatea cărții, însă asupra poveștii planează o atmosferă tensionată, din care reiese că urmează să se întâmple ceva terifiant. Și tocmai această atmosferă te determină să dai pagină după pagină, din curiozitatea de a descoperi care este acel lucru oribil la care te aștepți să se întâmple.

Călătorie la părinți

Jake își duce iubita acasă la părinții lui, pentru a-i cunoaște. Cei doi au o relație de scurt timp, însă ea se tot gândește să pună capăt relației. Drumul cu mașina este lung și trece prin pustietate, ceea ce contribuie la accentuarea tensiunii. Gândurile ei sunt adeseori contradictorii, pentru că fie își amintește cu drag de diverse momente ale relației, fie se gândește să încheie relația imediat după vizita la părinții lui. Și la toate astea se adaugă apelurile pe care ea le primește de la Apelant, apeluri în care este avertizată să aibă grijă.

Ajunși la casa părinților lui Jake, lucrurile devin și mai stranii decât drumul în sine. Regăsim aceeași tensiune în atmosferă, însă de data aceasta, presărată cu ciudățenii venite dinspre părinții lui Jake și chiar a lui însuși. Mai mult, aici încep să se și întâmple diverse lucruri care ne dau fiori pe măsură ce avansăm cu lectura.

Cu fiecare nouă scenă, ni se induce tot mai mult ideea că urmează să se petreacă lucruri îngrozitoare. Și parțial așa și este. Însă doar finalul ne oferă răspunsul la întreaga atmosferă intens apăsătoare de pe parcursul cărții.

Mă gândesc să-i pun capăt – un roman care captivează prin ciudățenie

Repet, am citit cartea „Mă gândesc să-i pun capăt” dintr-o suflare, n-am putut să o las din mână. Cu toate astea, nu aș putea spune chiar că mi-a plăcut. Este, cu siguranță, o carte captivantă și cu un subiect inedit, la fel de inedită fiind și scrierea. Însă, dacă ar fi să descriu cartea folosind un singur cuvânt, aș spune că este ciudată. La un moment dat am început să am anumite bănuieli cu privire la poveste, pe care parțial mi le-a confirmat finalul cărții. Totuși, pot spune că deznodământul m-a surprins, iar asta a făcut ca lectura cărții să merite.