Cercul mincinoșilor – Jean-Claude Carrière

Îmi place să îmi aleg lecturile în funcție de recomandările primite de la prieteni. Aceste recomandări sunt cât se poate de sincere și de convingătoare, deoarece sunt sigură că persoanei respective chiar i-a plăcut tare mult cartea, din moment ce mi-o recomandă în privat. Știm cu toții că există nenumărate recomandări online, chiar și eu asta fac, însă atunci când, dincolo de aceste recenzii publice, o persoană îți spune în privat că o carte merită citită, atunci poți fi convins/ă că persoana respectivă a fost cu adevărat impresionată de carte. Așa a fost în cazul cărții „Cercul mincinoșilor”, de Jean-Claude Carrière, pe care amicul meu, Brunno Livadaru, a insistat să o citesc.

Și atât de mult a insistat cu privire la cât de bună e cartea, încât am și adăugat-o în wishlist-ul meu de pe Libris și, în scurt timp, deja aveam cartea și am citit-o cât de repede mi-a permis timpul. M-a avertizat el că se citește repede, că e o carte bună de tot și chiar a avut dreptate.

Cartea „Cercul mincinoșilor. Cele mai frumoase povești filozofice din lumea întreagă” este o colecție de povestiri, adunate de către autorul Jean-Claude Carrière în cadrul unei documentări minuțioase. Partea mai interesantă este că, dincolo de documentarea efectivă, din diverse cărți, autorul a rescris/transcris povestiri pe care le-a auzit spuse cu viu grai.

O colecție de povestiri cu tâlc

Cartea cuprinde o selecție de sute de povestiri, pe care autorul le-a numit povestiri filosofice. Unele dintre ele sunt precum fabulele, al căror final oferă o morală a poveștii expuse. Spre deosebire de fabule, însă, povestirile din această carte nu sunt în versuri, personajele lor sunt, de cele mai multe ori, oameni, iar morala nu este întotdeauna simplu de înțeles. Cum spuneam, unele dintre aceste povestiri dau ușor de înțeles care ar fi învățătura demnă de reținut la finalul povestirii. Însă există și unele din care nu reușești să tragi concluzii, ceea ce m-a dus cu gândul că în special acelea l-au determinat pe autor să le numească povestiri filosofice.

Însă, atât cele din care poți extrage o învățătură, cât și cele pe care le înțelegi mai greu sau deloc, sunt interesante și merită citite. Unele dintre povestiri le știam, le mai citisem sau auzisem, chiar dacă într-o formă ușor diferită. Cu toate astea, mi-a făcut plăcere să le redescopăr.

Regăsim în această carte diverse povestiri, inspirate din rutina vieții, din culturile diferitelor popoare, ori povestiri care duc cu gândul la adevărate filosofii și îndeamnă la contemplare. Întâlnim personaje diverse, care mai de care mai fascinante, precum și situații mai mult sau mai puțin obișnuite. Un personaj „renumit” pe care l-am întâlnit în numeroase povestiri este Natratin Hogea, de care sunt sigură că și voi ați mai auzit. Avem ocazia să aruncăm o privire asupra diferitelor culturi, cum ar fi cea chineză, islamică, africană, evreiască, sufistă, amerindiană sau buddhistă.

Cartea mincinoșilor – o carte must-read și must-have

După ce am citit cartea „Cercul mincinoșilor”, un lucru pot afirma cu hotărâre: cartea aceasta este must-read și must-have. E de la sine înțeles, cred, de ce este must-read. Deoarece povestirile din această colecție sunt adevărate comori, care te îndeamnă să te gândești la diverse subiecte, să reflectezi asupra existenței, să cauți răspuns la întrebări diferite. Și este must-have deoarece aș recomanda să ai cartea, nu doar să o împrumuți de la bibliotecă, deoarece vei dori, poate, cândva, să revii la ea, să mai citești o scurtă povestire, să mai parcurgi călătoria pe care autorul ți-o propune odată ce deschizi cartea.

Și, crede-mă, chiar vei vrea să mai recitești cel puțin unele dintre aceste povestiri! Așadar, îți recomand cu dragă inimă cartea „Cercul mincinoșilor”, la fel cum Brunno mi-a recomandat-o mie. De recomandările sale clar voi mai ține cont și altă dată!