Conacul Roselor – Maria Philip – recenzie Nicoleta Zetoca

Conacul Roselor

CONACUL ROSELOR

MARIA PHILIP

EDITURA -PETALE SCRISE

PAGINI-211 COLECȚIA VENUS

„Contele William Carter devine tutorele unei tinere despre existența căreia nu știa nimic. Vizitând-o pentru prima oară la reședința ei, în Conacul Roselor, este surprins de comportamentul fetei rămase orfană de ambii părinți și de libertatea în care aceasta trăiește, atât de nespecifice domnișoarelor vremii.

Gladys este diferită de oricine cunoscuse contele până atunci. Frumusețea ei naturală și mintea sa ascuțită îl cuceresc și îl atrag într-un irezistibil joc al seducției.”

Cu așa o descriere tentantă, am fost nerăbdătoare să citesc această carte. Am citit și cărțile autoarei apărute anterior la Editura Petale Scrise, știam că mă așteaptă o carte savuroasă, numai bună de citit la răcoarea unei camere, sau lângă un pahar de vin în fața unui șemineu.

Dialogurile spumoase, inocența tinerei care îl duce la exasperare pe conte. Sincer, l-am admirat pentru comportamentul cât de cât reținut față de nurii dezveliți ai fetei noastre. Tocmai această inocență îl va deruta pe conte: oare e intenționată? Cum e posibil să nu își dea seama ce ispită reprezintă pentru bărbați hainele ei mai mult transparente din acea vreme și corpul ei minunat de blondă?! Eu zic că a avut noroc de primul străin „binevoitor”, care o vede la scalda de la lac, în persoana contelui de Carter.

„E șocat. Un pursânge englez, o iapă, se oprește la mică distanță de el. Patrupedul nu are șa. Privirea îi urcă încet pe picioarele lungi, goale și palide, care cuprind trunchiul animalului, spre rochia albă care acoperă șoldurile celei care încalecă acel patruped atât de frumos. Calul nu are nici măcar frâie. Talia subțirică a tinerei e scoasă în evidență de curelușa care strânge materialul diafan al îmbrăcămintei atât de ciudate. Privirea lui urcă tot mai mult, captivată de senzualitatea sânilor rotunzi, pe care nu îi este greu să îi ghicească. Rochia nu are mâneci, fiind prinsă pe umeri. Apoi se oprește în ochii albaștri ai fetei mult prea tinere pentru libertatea cu care îl sfidează. Are păr blond-închis, ce lucește în lumina soarelui de vară timpurie, prins la spate într-o coadă. Doar un bun călăreț ar putea să călărească fără șa sau frâie.”

În urma decesului baronului, conacul îi revine lui William, iar acesta este curios să descopere ființa căreia îi este tutore el. Apărând neanunțat, se dă drept un prieten al tatălui tinerei noastre, un lucru cam suspect pentru guvernanta lui Gladys. Se știe că baronul și-a abandonat soția la conacul pe care ea l-a moștenit. Aceasta a fost însărcinată înainte de căsătorie, iar drept pedeapsă că a fost mințit, o va abandona acolo și va pune persoane plătite să o păzească. Ea nu a avut voie nici să primească pe nimeni, dar nici să părăsească conacul. Poate fi considerat un gest eliberator, deoarece baronul era un bețiv notoriu, care și-a tocat averea. Personalul de la conac va fi alături de tânăra însărcinată și vor avea grija unii de alții ca o familie mare, gospodărindu-se singuri. După moartea mamei sale, tânăra a rămas singură, moștenitoarea conacului și cea care avea grijă de prietenii săi.

După ce este îngrozit de libertatea cu care se comportă cu personalul de la conac, gesturile sale deloc demne pentru o tânără lady aristocrată, William îi va dezvălui cine este el de fapt și va încerca să se impună în fața lui Gladys, mai ales în privința pericolelor care se pot ivi când ea călărește singură și așa scandalos ca bărbații. Fără succes, însă. (Sincer acum, care bărbat nu ar fi încântat să privească această făptură diafană mai mult dezbrăcată?!)

Tânărul conte o va duce pe Gladys la oraș să fie prezentată la un bal. Aici, tânăra va fi agresată verbal de cea care ar fi trebuit să îi fie mătușă, sora tatălui, care o va numi bastardă. Atunci va descoperi Gladys prima dată cine este ea… oare cine îi este tatăl?

William îi va propune să se căsătorească formal cu ea și să o protejeze de toate răutățile care vor urma. Ceea ce are el în cap este mai mult decât indecent în privința tinerei. Este hotărât să își cucerească soția în timpul mariajului formal.

Va reuși William să își cucerească soția? Sau teama de a fi respinsă, la fel ca mama ei, și inocența își vor spune cuvântul?

Veți descoperi și numeroase surprize. O mulțime de surprize plăcute, împreună cu povești de dragoste în această carte. Vă las să descoperiți singuri secretele din Conacul Roselor.

Cartea „Conacul Roselor” de Maria Philip poate fi comandată de pe site-ul Editurii Petale Scrise.

3 thoughts on “Conacul Roselor – Maria Philip – recenzie Nicoleta Zetoca

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.