Editura Publisol a reeditat câteva dintre cărțile autoarei Sofia Nădejde. Deși aveam deja romanele „Patimi” și „Robia banului”, am ajuns să citesc prima oară romanul „Părinți și copii”, cel mai recent dintre cele reeditate. M-a atras titlul și descrierea sau, mai bine zis, subiectul pe care autoarea l-a ales pentru această carte.
Cei care mă cunoașteți sau mă urmăriți de mai mult timp, cu siguranță știți că obișnuiesc să citesc în mare parte romane contemporane. Însă iată că, din când în când, mă delectez cu câte o carte din secolul trecut. Romanul „Părinți și copii” a apărut inițial în 1907 și este al patrulea roman al autoarei Sofia Nădejde.
M-a surprins plăcut stilul de scriere al autoarei. Deși nu are intriga plină de suspans, cum au romanele contemporane, cartea este una care mi-a plăcut. Începutul și finalul le-am parcurs mai greu, mi s-au părut destul de statice, însă cuprinsul, să zic așa, chiar m-a ținut captivă în poveste. Am întâmpinat chiar o mică dificultate, la o anumită scenă, unde emoția transmisă mi s-a părut atât de puternică, încât a fost necesar să iau pauză de la citit, simțeam ca și cum durerea personajului mă apăsa.
E adevărat că timpurile s-au schimbat de acum mai bine de un secol, însă tema mi se pare la fel de actuală. La fel ca atunci, și acum sunt mulți părinți care fac adevărate sacrificii pentru a-și crește copiii și a le oferi o educație. Așadar, cartea aceasta consider a fi de trecut pe lista lecturilor obligatorii, indiferent de vârstă.
Părinți și copii – o poveste despre sacrificii
Tache Serafim și Eliza au împreună patru copii: Zoe, Magda, Georgică și Ilie. La câteva zile după ce a născut ultimul copil, pe Ilie, Eliza se îmbolnăvește grav. Deși medicul încearcă să o salveze, nu reușește, astfel că ea moarte, lăsându-l pe Tache singur cu cei patru copii, toți destul de mici. Deși Tache primește sfatul de a se recăsători, el nu vrea nici să audă, știind din experiențele altora că o mamă vitregă ar putea să se poarte urât cu copiii. Tot ce își dorește el este să își crească bine copiii, să le ofere o educație și să le asigure un viitor cât mai bun.
Însă nu poate face asta singur. Lucrează ca funcționar, iar plata lunară este destul de mică. Astfel, pentru a-l ajuta cu casa și copiii, cea care se sacrifică este Zoe, fiind cea mai mare dintre copii. Așa se face că Zoe se transformă de la o vârstă fragedă din soră în mamă, crescându-și cei trei frați ca și cum ar fi copiii ei. Renunță la orice planuri de viitor în ceea ce o privește, doar pentru a se asigura că frații ei au parte de cea mai bună îngrijire, iar tatăl ei, de sprijinul de care are atât de mare nevoie.
Însă, în ciuda atitudinii umile a Zoei și a tuturor sacrificiilor sale, frații ei nu ajung așa cum și-ar fi dorit ea și tatăl lor. Magda începe de mică să își dorească bogăție, să își depășească mult condiția, iar pentru asta este dispusă să recurgă la înșelăciuni. Își dorește să se căsătorească din dragoste, dar când Zoe insistă să urmeze o căsnicie bazată pe interes, acceptă, continuând să își blameze tatăl și sora pentru viața ei.
Georgică este singurul care își respectă tatăl și sora cu adevărat și le respectă sacrificiile. Ajunge medic, însă starea lui de sănătate nu este una tocmai bună. Totuși, continuă să profeseze, însă suferă crunt din cauza sistemului crud, care „închide ochii” la problemele cu care se confruntă oamenii de rând.
Ilie, cel mai mic dintre frați, este și cel care le creează cele mai mari probleme. Deloc interesat de învățătură, Ilie reușește, după îndelungi insistențe și intervenții din partea tatălui, să termine școala de ofițeri. Însă firea îl trage departe de o viață cinstită. Iubește jocurile de noroc și ajunge să își creeze probleme la serviciu, atunci când sustrage bani de la muncă.
O poveste despre durere, pierdere și cinste
Astfel, vedem cum patru frați ajung să își distrugă viețile, pe ale lor proprii și pe ale celor dragi. Tache a fost întotdeauna un funcționar cinstit, care și-a dorit doar o viață liniștită. Cu toate astea, vina îl macină, la gândul că a sacrificat-o pe Zoe de dragul copiilor mai mici. Alături de sentimentele de vină, apar și cele de durere, nu doar la gândul că și-a pierdut soția atât de timpuriu și a rămas să își crească singur copiii, ci și din cauza eșecului pe care îl vede, rând pe rând, la fiecare dintre copiii săi.
Zoe, pe de altă parte, trăiește cu regretul că va rămâne veșnic singură și tristă, maturizată mult prea devreme. Și-a preluat rolul de mamă pentru frații ei, crescându-i cum a știut mai bine, îngrijindu-se de educația lor și de casă. Tocmai din acest motiv, o doare și mai tare atunci când vede cum frații ei își distrug viețile. Atitudinea Magdei o rănește constant, dar, asemeni unei mame blânde și bune, Zoe își înghite durerea și continuă să își susțină surioara.
Este interesant de urmărit parcursul fiecărui personaj, zbaterile lor lăuntrice și modul în care fiecare dă piept cu viața la un moment dat. „Părinți și copii” mi s-a părut o poveste tristă, dureroasă, despre modul în care părinții (și nu numai) sunt gata oricând să facă orice sacrificii pentru a le asigura binele copiilor lor. Și, în timp ce unii dintre copii apreciază și sunt recunoscători pentru aceste sacrificii, alții sunt nepăsători și continuă să îi rănească pe cei dragi.
„Părinți și copii” este o carte care te marchează, o poveste înduioșătoare despre iubire, sacrificiu, cinste și dorința de a-ți depăși condiția. O recomand cu mare drag tuturor, indiferent de vârstă! Cu siguranță poate fi considerată o adevărată lecție de viață pentru oricine.
Cartea „Părinți și copii” de Sofia Nădejde poate fi comandată de pe site-ul Editurii Publisol.
O recenzie minunata! 🙂 Foarte buna ideea colectiei acesteia de recuperari literare! 🙂
Multumesc! Da, asa este, o adevarata comoara.