Sunt cărți pe care, odată ce le termin de citit, le simt atât de deosebite, încât am impresia că nu dispun de cuvintele necesare pentru a le descrie. Așa este și cartea „Cele patru oglinzi ale adevărului” de Ana-Maria Negrilă. Este un roman istoric cu tentă de fantastic și ezoterism. Însă, dincolo de orice astfel de categorisire, este o poveste captivantă, care ne poartă pașii mult în trecut, în perioada 1415-1426.
Înainte de a începe să vorbesc despre cartea în sine, trebuie să vă spun că aceasta m-a cucerit de cum am primit coletul. Coperta este extrem de sugestivă și intrigantă, iar odată ce ajungi la finalul cărții, descoperi că a fost aleasă cu un motiv bine întemeiat, chiar. La final, înainte de coperta patru, este atașată o hartă a târgului Sucevei din secolul al XV-lea, singura hartă realizată vreodată, o hartă unicat, sub semnătura lui Ionuț Bănuță.
Cartea este împărțită în patru părți, fiecare corespunzând unei „oglinzi”, a unei perioade de timp. Prima oglindă prezintă perioada 1415-1423, a doua oglindă prezintă perioada 1423-1426, a treia oglindă corespunde perioadei iunie-septembrie 1426, iar a patra oglindă, perioadei septembrie-octombrie 1426.
Povestea lui Ștefan
Cartea ne spune povestea lui Ștefan, un băiat născut în Moldova și lăsat în voia sorții, până când este găsit de un vânător, care îl adoptă și îl îngrijește cât poate de bine. Băiatul duce un trai liniștit alături de vânător și are un har aparte, care îl face diferit de ceilalți oameni. Mai exact, el poate vorbi cu animalele.
Soarta i se schimbă din nou, astfel că la 12 ani Ștefan ajunge la Mănăstirea Negrea, unde învață să scrie și să citească. Acolo își descoperă și iubirea pentru pictură și talentul în acest domeniu. Începe astfel să îl urmărească pe Bogdan, pictorul bisericii, însă ieșirile băiatului din timpul nopții îl fac să descopere secrete care se dovedesc a fi periculoase pentru el. În urma unor întâmplări care îl fac să se îndoiască de cei din mănăstire, Ștefan decide să fugă.
Ajunge astfel în Suceava, unde la scurt timp îl întâlnește pe tânărul și fermecătorul Miro. Cei doi se împrietenesc rapid, deși diferența dintre ei este cât se poate de mare. Ștefan este sărac, lucrează alături de pictorul Bogdan și se bucură că au din ce trăi de pe o zi pe alta. Miro, în schimb, la prima vedere pare nobil. Este îmbrăcat elegant și curat, iar Ștefan știe despre el că se ocupă cu negoțul și este fiul unui genovez. Miro îi vorbește lui Ștefan despre lume și călătorie, despre bani și averi și îi deschide băiatului pofta de aventură și dorința de a realiza ceva în viață.
Ștefan își pierde libertatea
Deși ajunge uneori să își pună întrebări cu privire la lucrurile pe care le face pentru Miro, Ștefan își pune toată încrederea în tânăr și este hotărât să îl urmeze oriunde, în speranța de a vedea lumea largă și de a deveni bogat. Însă lucrurile nu merg tocmai cum și-a imaginat și ajunge, împreună cu Miro, la Cetatea Albă, unde va simți gustul trădării pe propria piele. Pentru prima dată, Ștefan simte cum este să fii rob, pentru că trădarea de care are parte îl aruncă în brațele robiei. Iar libertatea, odată pierdută, este greu de recâștigat.
Din Cetatea Albă, se trezește pe un vas, unde cunoaște oameni de tot soiul, de la robi greu încercați de soartă, la negustori dispuși să facă orice pentru bani. Însă soarta îi surâde din nou, astfel că este cumpărat de un medic renumit, alături de care are șansa de a învăța tainele meseriei de doctor.
Cele patru oglinzi ale adevărului – o poveste dramatică, plină de emoție
Am savurat din plin povestea lui Ștefan. Cartea prezintă scene dure pe alocuri, descriind perfect atmosfera secolului al XV-lea. Este evidențiată nedreptatea care li se făcea oamenilor, bazându-se pe situația materială și pe statutul de om liber sau cel de rob. Ștefan este un băiat simplu și cam naiv, neînvățat și condus de iluziile pe care alții le sădesc în el. Însă este interesant de urmărit parcursul băiatului, de la o vârstă fragedă și până spre granița transformării sale în adult. În plus, încă de la începutul cărții aflăm despre el, cel ajuns la bătrânețe, întrucât cartea „Cele patru oglinzi ale adevărului” începe cu o scrisoare a lui, datată din 1480.
Pe lângă faptul că m-a impresionat povestea lui Ștefan, mi-a plăcut tare mult modul în care autoarea a reușit să creioneze atmosfera de epocă. Pe măsură ce citeam, imaginile mi se desfășurau în fața ochilor precum într-un film, personajele păreau vii, le simțeam fiecare emoție și trăire.
Vă recomand cu drag cartea „Cele patru oglinzi ale adevărului”. O să fiți plăcut surprinși de poveste, de autenticitate și de combinația dintre ficțiunea istorică și ezoterism.
Cartea „Cele patru oglinzi ale adevărului” de Ana-Maria Negrilă poate fi comandată de pe site-ul Editurii Hyperliteratura, Libris sau Cărturești.
Pare intr-adevar o carte deosebita 🙂
Chiar este, merită citită.
Frumoasa recenzie! 🙂 Toata cartile autoarei sunt extraordinare! 🙂
Mulțumesc! A fost prima pe care am citit-o, dar sunt sigură că toate sunt extraordinare, cum zici.
Ma bucur sa aflu despre acest titlu.
E minunată cartea.
Cu siguranță mi-ar plăcea povestea asta minunată!
Sunt convinsă că da.