Un Stradivarius de la Goebbels – Yoann Iacono

Cred că v-am mai spus că, atunci când vreau să fiu sigură că am parte de o lectură de calitate, apelez la cărțile apărute la Editura Publisol. Și, deși în ultima perioadă mi-am concentrat atenția asupra scriitorilor români publicați la această editură, se mai întâmplă să citesc și străini. De data aceasta, una dintre cele mai noi apariții ale editurii mi-a atras atenția, și anume, cartea „Un Stradivarius de la Goebbels” de Yoann Iacono.

Inițial, nu eram decisă dacă vreau să o citesc tocmai acum, însă de îndată ce am pus mâna pe carte, nu am vrut să o mai las până nu o descopeream în întregime. Am avut parte de o lectură fascinantă, total diferită de tot ce am mai citit până acum. Stilul plăcut de scriere face ca această carte să fie precum o poveste spusă la o cafea. Un stil curat și îngrijit, cu toate că este prima carte a autorului.

Romanul spune povestea faimoasei violoniste japoneze Nejiko Suwa. O fată talentată și frumoasă, Nejiko a devenit atât de faimoasă nu doar pentru talentul său de violonistă, cât mai ales pentru cadoul pe care l-a primit în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și care constă într-o vioară, presupusă a fi Stradivarius. Însă povestea vioarei este cel puțin la fel de interesantă precum cea a violonistei japoneze care a făcut furori în Japonia și Europa și, mai târziu, în America.

Povestea lui Nejiko Suwa și a vioarei primite de la Goebbels

Nejiko Suwa a învățat să cânte la vioară în primul rând de la mătușa ei, Anna, fugită din Rusia. Pe când fata avea 15 ani, părinții ei s-au despărțit, iar această ruptură din familie a determinat-o să urmeze recomandarea mătușii sale și să plece în Franța pentru a-și continua studiile la vioară. Ajunsă în Europa, Nejiko a început să își cultive tot mai mult talentul, astfel că a devenit cunoscută.

Pe 22 februarie 1943, Nejiko Suwa primește de la Joseph Goebbels o vioară Stradivarius, în cadrul unei ceremonii care consolidează alianța dintre Germania și Japonia. Tânăra devine nedezlipită de prețioasa ei vioară, luând-o cu ea peste tot și având grijă să nu îi fie furată, având în vedere valoarea acesteia. Însă, în ciuda bucuriei de a fi primit o vioară atât de apreciată, Nejiko se simte înfrântă de vioara ei, întrucât i se pare că aceasta este de neîmblânzit, de parcă ar avea o personalitate proprie.

Atunci când încearcă să afle de la maeștri cum să stăpânească vioara, lui Nejiko i se spune că este esențial să afle cine a fost posesorul viorii înaintea ei. O altă ipoteză pe care o primește este aceea că vioara nu ar fi, de fapt, un Stradivarius, ci un Guarneri.

În paralel, aflăm că renumita vioară ar fi fost confiscată în timpul războiului de la un violonist evreu. Însă cel care a primit sarcina de a afla adevărul despre originea viorii se lovește de refuzul lui Nejiko de a colabora.

Un Stradivarius de la Goebbels – o altfel de poveste legată de război

Am citit multe cărți care au ca subiect cel de-Al Doilea Război Mondial, subiectul fiind unul pe cât de dur și de trist, pe atât de fascinant. Însă, recunosc, cartea „Un Stradivarius de la Goebbels” este total diferită de orice altă carte pe care am citit-o legată de război. De data aceasta, ni se aduce în atenție o altă față a războiului, mai exact, modul în care războiul a afectat artele sau cum oamenii politici s-au folosit de artă pentru a-și atinge scopurile. În plus, deși am citit numeroase cărți despre război, aceasta a fost prima în care s-a pus accentul pe japonezi.

Dincolo de relația dintre Nejiko Suwa și vioara ei Stradivarius, avem ocazia să aruncăm o privire asupra vieții ei, inclusiv primind informații despre viața amoroasă a acesteia. Însă, mai presus de orice, accentul este pus pe sentimentele violonistei și pe gândurile sale, primind acces la însemnări din jurnalul ei.

Este important de menționat faptul că „Un Stradivarius de la Goebbels” este o carte care îmbină de minune realitatea cu ficțiunea. Autorul s-a documentat ani de zile, investigând în Franța, Germania, Japonia și Statele Unite ale Americii, pentru a descoperi povestea violonistei Nejiko Suwa și a viorii sale Stradivarius. Pornind de la informațiile pe care le-a obținut, a ales să le transpună într-un roman.

Pentru mine, cartea aceasta a reprezentat o lectură impresionantă, din toate punctele de vedere. Consider că ne ajută să privim cel de-Al Doilea Război Mondial și dintr-o altă perspectivă, aceea a artei. Cu toate acestea, să nu vă imaginați că ororile războiului sunt „îndulcite”. Dimpotrivă! Autorul descrie scene de-a dreptul înfiorătoare și dure, iar suferința cauzată de război răzbate din povestea personajului.

Vă recomand cu tot dragul cartea „Un Stradivarius de la Goebbels” de Yoann Iacono, pe care o puteți comanda de pe site-ul Editurii Publisol.