De vorbă cu autorii Editurii Petale Scrise – Cătălin Dumitrescu

Cătălin Dumitrescu este unul dintre primii autori publicați la Editura Petale Scrise. Cartea sa, Fiul dușmanului, este o ficțiune istorică îmbinată cu roman polițist, care captivează cititorii prin stilul său de a povesti trecutul. Vă recomand să citiți cartea, iar până atunci, să îl cunoașteți mai bine pe Cătălin Dumitrescu, prin intermediul interviului pe care mi l-a acordat.

Cine este Cătălin Dumitrescu?

Un om obișnuit căruia îi plac poveștile. Sunt născut la mare, la Constanța, acum 45 de ani. 80% din viață mi-am petrecut-o acolo. Am studiat turismul, am lucrat în turism pentru ca apoi să dau o raită, de vreo 8 ani, pe piața de capital. Azi am revenit la turism.

Care au fost principalele obstacole pe care le-ai întâmpinat în procesul de publicare a primei tale cărți?

Sincer, nici unul. De ce? Pentru că nu făcusem un obiectiv în sine din asta. Obiectivul fusese să scriu, iar pe internet, e loc pentru toată lumea. Am fost contactat de o editură interesată și, de aici, lucrurile au curs firesc.

Care a fost scopul tău când ai scris cartea: acela de a scrie cum simți sau acela de a scrie astfel încât cartea să fie pe placul cititorilor?

Scopul a fost de a scrie o carte pentru mine. Cât despre cititori, cred că nu sunt singurul căruia îi place genul. Deci, cumva, m-am gândit că va plăcea și altora. Mulți, puțini, habar n-am!

Cât a durat să scrii această carte?

Cred că vreo doi ani. Nu m-a grăbit nimeni, am scris-o printre picături.

Care a fost cea mai mare provocare în scrierea acestei cărți?

Scenografia, ca să mă exprim cinematografic. Reproducerea hainelor, mașinilor, vocabularului și moravilor vremurilor în care îți plasezi acțiunea, Mi se pare cea mai mare provocare, atunci când scrii ceva care este ancorat într-o perioadă din trecut.

Cum au privit apropiații tăi (familia și prietenii) ideea de a publica această carte?

Adjectivul potrivit reacției familiei sau prietenilor cred că, mai degrabă, este surprinderea. În primul rând, au fost surprinși.

Cum te susține familia în cariera ta de scriitor?

Cum poate și ea. În general, mă încurajează și încearcă să îmi creeze condiții propice scrisului.

Care a fost cel mai frumos moment de până acum, în viața ta de autor publicat?

Evident, atunci când am văzut cartea ieșită de la tipar.

Cum ai descrie cititorul ideal al cărții tale?

Păi, l-aș descrie după mine… Pasionat de reproducerea emoțională a unor momente istorice. Istoria surprinde de multe ori, ca un registru jurnal, doar date, acte, personaje, fapte, concluzii, factori care o influențează, fără să surprindă și emoțiile și sentimentele acelor timpuri. Evident, nu este vina istoriei. Este o știință, operează cu metode de cercetare exacte și e normal. Noi, cei care ne permitem să mai și visăm, încercăm să ne închipuim cum au reacționat oamenii, ce gânduri i-au măcinat șamd…

Cum a fost primită cartea de către cititori?

Nu îmi dau seama. Sincer, nu cred că sunt foarte mulți cititori pentru genul acesta. Dar, repet, e doar ce cred eu, posibil să nu fie așa. Cei care au citit și mi-au dat feedback au fost de la mulțumiți în sus. Le mulțumesc. Chiar și pentru politețe și diplomație.

Dacă ți s-ar da ocazia să petreci o zi cu un scriitor (clasic sau contemporan), care ar fi acesta și de ce?

Greu de ales. Totuși, nu cred că aș rata ocazia să vorbesc cu cineva din trecut. Victor Hugo.

Ce ne poți spune despre proiectele tale de scriere din momentul de față?

Am terminat o continuare a Fiului Dușmanului care, actualmente, se află la editură. Nu mă opresc aici. Caut să scriu în fiecare zi…

Cum reușești să împaci cariera, viața de scriitor și familia?

În materie de carieră, îmi sunt șef, ca să mă exprim standard, așa că încerc să mă bucur de gradul sporit de libertate conferit de această ipostază. Când biroul tău este laptopul sau un Android, toate cele trei ipostaze din întrebare sunt ceva mai ușor de împăcat!