De vorbă cu autorii Editurii Quarto – Mădălina Orian

Mădălina Orian este o persoană deosebită, mamă a doi copii și, recent, scriitor debutant. A publicat seria Logo-Armonia de acasă la Editura Quarto, unde toată echipa o iubește pentru sufletul său blând și sensibil. Azi vă invit să o cunoașteți mai bine pe Mădălina Orian și vă îndemn să îi citiți și cărțile. Voi reveni și cu recenziile, însă până atunci vă asigur că ambele volume ale seriei Logo-Armonia de acasă sunt minunate și un adevărat „prieten de nădejde” pentru toți părinții și nu numai.

Cine este Ioana Mădălina Orian?

Ioana Mădălina Orian este o veșnică elevă pe băncile școlii vieții, care a ales să ia lecțiile din încercările vieții și să treacă dincolo de nivelul suferinței. E o persoană care iubește viața și oamenii și își dorește să împărtășească celorlalți ceea ce ea a înțeles din provocările vieții.

Care consideri că sunt principalele obstacole pe care le întâmpină un scriitor aspirant?

Mi-aș dori să pot să enumăr la această întrebare câteva răspunsuri obiective dar, cred că, de cele mai multe ori, suntem singurii care ne punem obstacole. Am observat că sunt multe edituri în România care încurajează și promovează scriitorii aflați la început de drum. Așteaptă să primească manuscrisuri. Iar asta e o muncă individuală.

Seria Logo-Armonia de acasă este prima pe care ai scris-o vreodată sau mai ai cărți începute înainte?

E prima mea încercare, ca scriitor. Sincer, nu credeam că voi ajunge vreodată să fac asta, până când mi-a apărut, ca de nicăieri, cursul gratuit pentru scriitorii aspiranți al Mirelei Stancu. L-am parcurs din curiozitate, am trimis întrebări, am primit răspunsuri, iar după ce am avut în tolbă toate instrumentele m-am apucat de scris. Eu scriam deja pentru un blog, din plăcerea de a împărtăși lucruri frumoase cu ceilalți, dar e primul meu manuscris al unei cărți.

Care a fost momentul în care ai fost convinsă că trebuie să scrii seria Logo-Armonia de acasă?

A fost un moment în care căutam răspunsuri atât la întrebările vieții cât și la cele de logopedie și mă gândeam „Oare de ce nu scrie nimeni despre asta?” și atunci mi-a venit și răspunsul „Pentru că trebuie să scrii tu.” Așa că m-am apucat de treabă.

Cât a durat să scrii această serie?

Scrierea propriu-zisă a durat 90 de zile. După ce am făcut documentarea și structura cărții, îndrumată zi de zi de Mirela, am răspuns provocării de a scrie 900 de cuvinte pe zi timp de 90 de zile. Rezultatul a fost un manuscris consistent care s-a cerut împărțit în două volume.

În ce măsură consideri că este necesară documentarea când vine vorba despre a scrie o carte nonfiction?

Cred că documentarea este partea cea mai importantă în scrierea unei cărți nonfiction. Aici chiar e nevoie să îți faci conștiincios temele, să te documentezi, să cercetezi piața și pentru mine a fost perioada cea mai lungă. Am adunat date și informații pe parcursul a cel puțin trei ani, dacă nu mai mult de atât. După ce ai o structură bună, bătută în cuie și aprobată de un ochi specialist, scrierea e partea cea mai plăcută.

Cum au privit apropiații tăi (familia și prietenii) ideea de a publica această serie?

Primul care a știut de ceea ce făceam a fost soțul meu. Nu știu cât de în serios a luat el la început totul dar știe că îmi plac provocările și că pot să fiu foarte perseverentă atunci când îmi doresc ceva. În toată perioada cât am scris pentru realizarea manuscrisului mă trezeam la ora 5, îmi făceam siesta de dimineața și scriam. Mi-am dorit să nu deranjez programul familiei mele, iar dimineața eu mă simt creativă. În rest, nu prea am vorbit despre ce făceam… Spre final, am anunțat câțiva apropiați că scriu o carte. Iar de citit, toată lumea a citit atunci când s-a publicat cartea, mai puțin fragmentele pe care le mai postam pe rețelele sociale ca să iau „pulsul”, să văd cum reacționează lumea la ele, cum sunt primite.

Cum te susține familia în cariera ta de scriitor?

Soțul meu e minunat! Întotdeauna m-a susținut și m-a ajutat cu copiii, cu treburile casnice, pentru ca eu să pot să fac ceea ce îmi doresc. Din punctul acesta de vedere chiar mă simt o norocoasă. Plus, mă ascultă și dezbatem împreună câte un subiect, își spune părerea referitor la ideea pe care i-o prezint și mă ajută mult. Apoi trebuie doar să pun pe hârtie dezbaterea noastră.

Care a fost cel mai frumos moment de până acum în viața ta de autor publicat?

Încă trăiesc cel mai frumos moment. Uneori am impresia că e aievea, că e un vis ceea ce trăiesc. Dar m-am bucurat când am primit poze cu cărțile de la oameni pe care nu-i cunosc și îmi spuneau cât sunt de încântați de ele. M-am bucurat când mi-am putut ține cărțile în mână, eram fericită să le ating, să le miros, iar când fetița mea s-a văzut în carte a exclamat „Mami, asta e o carte despre mine? Apar eu în ea”. Apoi m-am bucurat când s-a publicat un interviu cu ceea ce fac în ziarul local. Cei de la ziar au luat legătura și cu editura Quarto (editura care mi-a publicat seria) și am găsit atâtea cuvinte frumoase din partea lor. Astea au fost momente în care m-a invadat un val de emoții, pe care nu am reușit să le gestionez și am izbucnit în plâns. Era un plâns de fericire, cu siguranță.

Cum ai descrie cititorul ideal al cărții tale?

Omul dornic să evolueze, să se cunoască mai bine, să aibă o relație mai bună cu copilul său interior, dar și cu cel biologic. Am crede că o carte în care e descrisă relația părinte-copil interesează doar un părinte sau, cel mult, viitor părinte. În fapt, relația părinte-copil este relația primordială, cea dintre Creator și creația Sa. Așa și spunem: Dumnezeu Tatăl, iar fiecare dintre noi este fiul Lui. Eu cred că această relație guvernează și definește relația noastră cu copilul nostru interior (adică toate momentele trăite de noi, conștientizate sau nu, pe care ni le amintim sau nu, din copilăria noastră), relația noastră cu copiii biologici și relațiile cu ceilalți. Cuvântul are forță creatoare, așa că în fiecare dintre aceste relații noi folosim forța cuvântului pentru a le crea, defini, dinamiza, etc.

Dacă ți s-ar da ocazia să petreci o zi cu un scriitor (clasic sau contemporan), care ar fi acesta și de ce?

Sunt mulți scriitori care îmi plac, dar în acest moment l-aș alege pe Scott Peck. Îmi plac tare mult oamenii de știință, dar care au îmbinat toată viața, într-un mod armonios și echilibrat, știința și spiritualitatea. Asta oferă credibilitate scrierilor lor. E scriitorul care s-a lăsat condus de la partea practic-aplicativă a rigorii științifice către necunoscutul divin care ne guvernează, acceptând că mintea umană are limitele ei, iar existența fiecărei ființe e absolut magică.

Dacă ai putea alege un scriitor cunoscut pe care să îl ai drept mentor, pe cine ai alege?

Aleg din nou, ghidată de ceea ce simt în acest moment. Îl ador pe Jacques Salomé. Îmi place felul lui absolut unic de a vedea lumea și mi-ar plăcea să îmi „transfere” toate cunoștințele lui despre comunicare și despre relații. Logopedia se ocupă atât de limbaj cât și de comunicare, așa că un mentor ca Salomé pe partea de comunicare ar fi mai mult decât aș putea cere de la viață.

Ce ne poți spune despre proiectele tale de scriere din momentul de față?

În acest moment lucrez la o nouă serie. Îmi doresc să abordez partea de comunicare, în care să îmbin, din nou, elemente științifice, studii de caz, cercetări cu partea de suflet. În plus, îmi doresc să realizez niște materiale practice pentru părinți, care să-i ajute, îndrume, ghideze în procesul de recuperare a copilului început acasă.

Cum reușești să împaci cariera, viața de scriitor și familia?

Eu zic că e viața pe care eu mi-am creat-o și pe care mi-am dorit-o. Pot spune că am ziua plină de când mă trezesc până seara la culcare, dar familia rămâne piesa centrală a vieții mele. În funcție de familia mea și de nevoile care apar în cadrul familiei îmi organizez toate activitățile și tot timpul.

Ce ai dori să le transmiți cititorilor acestui interviu?

În primul rând vreau să le mulțumesc pentru răbdarea de a parcurge acest interviu până la final, apoi vreau să le spun că îi felicit pentru că dau dovadă de mult bun gust și rafinament, fiind cititorii blogului Rândurile Evei. Îți mulțumesc, Eva, pentru pasiunea ta și talentul tău pus în practică, care mă inspiră și mă determină să-mi doresc să ofer tot ce am mai bun.

Îți mulțumesc din suflet pentru răspunsuri și apreciere, Mădălina!