De vorbă cu autorii Editurii Petale Scrise – Mihaela Anghel

Mihaela Anghel este autoarea cărțiii De dincolo de timp, apărută la Editura Petale Scrise. Este o persoană cu înclinații spre misticism, spiritualitate și cunoașterea tainelor Universului, lucruri pe care le include subtil și în cărțile sale. Vă invit să o cunoașteți mai bine, iar dacă sunteți interesați de aceste subiecte și vă doriți o carte romantică ieșită din tipare, vă recomand să citiți și cartea De dincolo de timp de Mihaela Anghel.

Cine este Mihaela Anghel?

Sunt autoarea romanului De dincolo de timp. Sunt soție și mamă a doi copii. Și mai sunt o persoană ce se descoperă cu fiecare rând pe care îl scrie. Uneori mă surprinde și pe mine latura mea ascunsă, de care am devenit conștientă abia de curând – și anume cea de avid explorator al unor realități mitice și mistice, totodată.

Care au fost principalele obstacole pe care le-ai întâmpinat în procesul de publicare a primei tale cărți?

Poate părea surprinzător, dar mie nu mi-a fost greu să-mi public cartea. Mă documentasem, în timp ce scriam, asupra a ceea ce înseamnă un debut literar și procesul părea destul de complicat, dacă nu aproape imposibil. Dar cum, în general, am încredere în intuiția mea și, în mare parte, deciziile le iau mai mult cu sufletul decât cu mintea, mi-am trimis manuscrisul la editura Petale Scrise, pentru că mi-a plăcut numele foarte mult. L-am simțit că rezonează cu stilul meu de scris. Și n-am greșit. Iar răspunsul pozitiv a venit neașteptat de repede. Mulțumesc, pe această cale acestei edituri minunate, care acordă atenție scriitorilor debutanți, pe care mulți alții îi ignoră.

Cartea De dincolo de timp este prima pe care ai scris-o vreodată sau mai ai cărți începute înainte?

Am o poveste la care am început să scriu cu vreo 20 de ani în urmă. Dar, sincer, nu știu dacă o voi termina prea curând, deși îi adaug pagini în fiecare an. Scrierea ei este anevoioasă, din cauză că implică un consum emoțional destul de intens și nu mi-e foarte simplu să-mi intru în starea creativă specifică.

Care a fost scopul tău când ai scris cartea: acela de a scrie cum simți sau acela de a scrie astfel încât cartea să fie pe placul cititorilor?

Tot ce scriu eu vine din suflet. Din credințele, convingerile și idealurile mele. Dar, evident, m-am gândit și la cititori. Și mi-am dorit, pe de o parte,  să le ofer o poveste captivantă, pe care să o savureze pe nerăsuflate, iar pe de alta, să îi îndemn să  acorde mai multă atenție eului lor interior căci, așa cum spune personajul principal Anna, nimic nu e mai puternic și mai aproape de ceea ce ești tu cu adevărat decât vocea propriului tău suflet.

Cât a durat să scrii această carte?

Doi ani. Pentru că nu am scris constant. Și la început am făcut-o mai mult în joacă. Abia în partea a doua, am început să iau povestea în serios și să-mi impun un program de scris.

Care a fost cea mai mare provocare în scrierea acestei cărți?

Provocări majore nu au fost. Dar sunt câteva pagini în care a trebuit să scriu din perspectiva unui bărbat și, da, acest aspect m-a frământat o perioadă. Pentru că un bărbat, oricât de manierat ar fi, nu e tot atât de delicat în exprimare precum o femeie.

Cum au privit apropiații tăi (familia și prietenii) ideea de a publica această carte?

Familia mea n-a știut că eu scriu romane. Credeau că lucrez la niște proiecte. Nu le-am spus nimic până când nu  am primit răspunsul pozitiv al editurii în ceea ce privește publicarea. Pentru că nu voiam nici să se entuziasmeze inutil, iar manuscrisul meu să fie  considerat nepublicabil și nici nu voiam să trăiască și ei dezamăgirea unor eventuale refuzuri repetate. Doar vreo două prietene știau de această îndeletnicire a mea și m-au încurajat să continui.

Cum te susține familia în cariera ta de scriitor?

Încearcă să păstreze liniștea măcar câte o jumătate de oră pe zi, pentru a mă lăsa să scriu, având în vedere că am copii relativ mici și foarte gălăgioși atunci când sunt împreună… 😊

Care a fost cel mai frumos moment de până acum în viața ta de autor publicat?

Momentul în care mi-am ținut prima dată cartea în mână a fost, într-adevăr unic și de nedescris. Dar de fiecare dată emoționante sunt și reacțiile cititorilor care spun că am un stil de scris melodios, care i-a captivat, i-a făcut să citească povestea pe nerăsuflate și i-a ținut cu sufletul la gură în așteptarea deznodământului…

Cum ai descrie cititorul ideal al cărții tale?

Cartea mea cred că ar fi bine primită de persoanele cu înclinații către spiritualitate, de cele care au convingerea că Universul își are legile lui complexe,  pe care mintea omului încă nu le poate descifra și, evident, de cele romantice.

Cum a fost primită cartea de către cititori?

În primul rând, a fost o surpriză absolută! Căci, așa cum am mai spus, nimeni nu știa că eu scriu. Și cum, până acum, am primit numai impresii pozitive, tind să cred că a fost primită bine.

Dacă ți s-ar da ocazia să petreci o zi cu un scriitor (clasic sau contemporan), care ar fi acesta și de ce?

Categoric, Dan Brown! Pentru că mă fascinează subiectele abordate de el și complexitatea acestora  și mi-ar plăcea să știu cum reușește să intre în posesia atâtor informații ocultate, altfel decât consultând literatura de specialitate.

Ce ne poți spune despre proiectele tale de scriere din momentul de față?

În prezent lucrez la continuarea romanului care acum își așteaptă rândul la publicare. Și despre care pot spune că își va purta cititorii într-o călătorie inițiatică ce are ca punct de pornire pietrele vii (pe numele lor științific de trovanți) de la Ulmet Bozioru, că apoi îi va introduce într-o lume fascinantă despre care nici imaginația uneori nu-și mai aduce aminte – cea a civilizațiilor străvechi ce au populat cândva continentele Lemuria și Atlantida și toate astea fără a ocoli o altă civilizație, la fel de misterioasă, despre care se presupune că ar locui în interiorul Pământului. Iubirea, în variatele ei forme, va fi și ea prezentă. La fel și dramele individuale care, rămânând adânc încastrate la nivel de ADN, obligă individul la curățarea karmei personale…

Cum reușești să împaci cariera, viața de scriitor și familia?

Pentru mine scrisul a fost întotdeauna un lux pe care mi l-am putut permite abia după îndeplinirea responsabilităților vieții cotidiene. Dar care vine ca o eliberare și, totodată, ca o evadare în lumea mea proprie, cu imaginație din abundență, iar acest lucru mă împlinește sufletește și îmi dă energia necesară pentru a păstra un echilibru în toate planurile mele de existență: familie – carieră – scris.

Ce ai dori să le transmiți cititorilor acestui interviu?

Mie-mi place foarte mult o vorbă: Cine spune că are o singură viață de trăit acela nu știe cum se citește o carte. Prin urmare, îndemn pe fiecare să citească ce le place și fiecare zi să le fie, astfel, aventura vieții lor…

Mulțumesc pentru răspunsurile minunate și pentru timpul acordat, Mihaela!