Dama de pică este, din punctul meu de vedere, un debut fermecător, care m-a prins în poveste încă de la primele pagini. Este un chicklit tare simpatic, în care autoarea a îmbinat stilul romantic cu o mică doză de erotism, cu personaje desprinse din cotidian și a presărat totul cu dramă. Așa cum însăși autoarea spune, povestea are la bază fapte reale, însă nu ne dă informații despre ce este real și ce este imaginar în povestea romanului Dama de pică. Totuși, chiar și neștiind această informație dinainte de a citi cartea, pe măsură ce citeam eram convinsă că s-a inspirat din realitate, deoarece anumite detalii consider că nu avea cum să le descrie din documentare sau poveștile altora, ci doar trăind pe propria piele anumite scene și situații.
Așadar, avem parte nu de un chicklit pe tiparul clasic, ci de o poveste autentică, în care putem regăsi frânturi din viață. Este o poveste despre iubire, prietenie adevărată și loialitate, dificultățile întâmpinate de o româncă atunci când pleacă peste granițe să își împlinească dorința de „viață mai bună” și modul în care reușește, într-un final, să își găsească locul printre străini, într-un mod în care nu și l-a găsit acasă, în țara natală.
Dama de pică este povestea Ioanei Pop
Povestea o are în centrul său pe Ioana Pop, o româncă pe care o atrage visul de a se realiza în străinătate, așa cum nu puțini au încercat, în ultimele decenii. Vrăjită de o cunoștință stabilită în Austria, decide să renunțe la traiul oarecum sigur din țară și să plece pe meleaguri străine, acolo unde Ana i-a promis un loc de muncă bun în cafeneaua ei și un trai îmbelșugat.
Însă, încă de cum pășește în Austria, lucrurile încep să degenereze. În primul rând, ajunsă la locul stabilit pentru întâlnire, începe să aibă îndoieli cu privire la decizia ei, atunci când Ana nu îi răspunde la telefon. Totuși, decide să mai aștepte, cu speranța că Ana o va suna în curând înapoi. După 26 de ore de așteptare în Gara Linz, Ioana este abordată de un bărbat, care se dovedește a fi prieten cu Ana. Amine o recuperează din gară și o duce la Ana.
De aici începe povestea Ioanei, care descoperă rapid că visul de a trăi o viață frumoasă în Austria pare departe de adevărul care a întâmpinat-o acolo. Realizează că străinii au fiecare un stil aparte, nu toți fiind pe cât de prietenoși și omenoși pe cât s-ar fi așteptat din spusele Anei. Astfel, are parte de o existență cât se poate de diferită de cea la care a visat și realizează în scurt timp că este singură între străini, nevoită să se descurce pe propriile puteri.
Blestemul de a nu avea oameni apropiați
Sprijinul ei apare când și de unde se așteaptă mai puțin și culminează cu o intensă poveste de dragoste, însă pe măsură ce povestea de iubire avansează, Ioana începe să își facă tot mai multe griji cu privire la iubitul ei. După ce a suferit o mulțime de traume încă din copilărie și a pierdut oamenii cei mai dragi, Ioana este convinsă că este precum un blestem pentru cei de care se apropie. Astfel, decide să înceapă o nouă viață, în care să se asigure că nu rănește pe nimeni.
Noua ei viață îi aduce, totuși, oameni dragi aproape. Stabilită în Wels, Ioana se apropie de vecina ei, tanti Ani, o bătrânică uitată de nepoții ei. În plus, își face un prieten foarte bun, Fatih, tot vecin cu ea și… gay. Relația de prietenie dintre cele trei personaje este una frumoasă și puternică, genul de prietenie „la bine și la greu”, care demonstrează că nu contează naționalitatea, statutul, pregătirea, sau orice altceva atunci când oamenii sunt identici la suflet.
Mai multe detalii despre cum avansează povestea Ioanei și dacă reușește să găsească din nou iubirea și să o păstreze veți descoperi citind cartea Dama de pică.
Cartea Dama de pică de Cătălina Pană poate fi comandată pe site-ul Editurii Petale Scrise.
O prezentare de gala! 🙂 Mi-a placut si mie tare mult povestea realista de viata a protagonistei si modul amuzant in care a fost istorisita in roman. 🙂
Multumesc! Da, tare frumoasa este cartea. 🙂
Pare o carte foarte faina si realista. Poate fi povestea ei dar si a multor alti romani plecati in afara…
Pare a avea combinația perfectă.
Chiar da.