De vorbă cu Simona Tănăsescu, autor și editor

Simona Tănăsescu este autor și editor la Editura Velvet Story. Am citit două dintre romanele pe care le-a publicat și ambele mi-au rămas în suflet. Mistletoe Magic. Lacrima Stejarului a fost o surpriză plăcută, un fantasy deosebit, pe care l-am savurat de la prima la ultima pagină. Karma-i o zdreanță! este un roman erotic care m-a surprins în mod plăcut prin povestea sa și prin modul în care este scris. Așadar, vă invit să o cunoașteți mai bine pe Simona Tănăsescu, atât din postura autor, cât și din cea de editor.

De vorbă cu Simona Tănăsescu

Bună, Simona! Îți mulțumesc pentru că ai acceptat să răspunzi la câteva întrebări, astfel încât cititorii să te cunoască mai bine.

1. Cine este Simona Tănăsescu?

Întotdeauna m-am ferit de clișee, motiv pentru care, sunt sigură că cititorii își vor face singuri o părere după ce vor parcurge întrebările tale. Mulțumesc anticipat J.

2. Care este principala motivație pentru care te-ai apucat de scris?

Cu cea mai mare sinceritate îți spun că, ori de câte ori am dat interviuri, am observat că veneam cu fel de fel de răspunsuri. Recunosc. Acum, poate că am căpătat și o altă experiență, poate că m-am mai maturizat, răspunsul meu, sută la sută adevărat, îl știu doar eu și este suficient. Nu cred că pe oameni îi interesează de ce m-am apucat eu, Simona Tănăsescu de scris, ci mai degrabă ce și cum scriu.

3. Din două romane pe care le-ai publicat până acum, fiecare face parte dintr-un alt gen. Ce alte genuri te gândești să abordezi în romanele viitoare?

Am patru romane publicate, dar mulți le știu pe ultimele două, este adevărat. Romanul meu de debut a fost “Pe gaura cheii”, urmat  de “Prin telescop”, povești ce aparțin trilogiei “Ciclul Vital Nouă”, pe care mi-am propus să o finalizez anul acesta, cu ultimul roman din serie care se va numi “La Microscop”. Încă nu m-am decis dacă voi scoate cea de-a treia parte separat sau le voi reedita. Și da, fiecare roman al meu face parte din alt gen, tocmai pentru că sunt într-o permanentă competiție cu mine însămi și pentru că…pot.

4. Ce gen crezi că nu vei scrie niciodată?

Uite, la asta nu m-am gândit niciodată și am să-ți spun și de ce. Consider că asemenea unui actor complet, care interpretează un rol, cântă sau dansează, poate fi scriitorul. Genul literar, pentru un astfel de autor, nu ar trebui să fie niciun impediment. Despre geniul creator, în orice fel de artă, se spune că nu are bariere și nici alte limite. Cred că atâta timp cât sunt capabilă să respect structura, tipologia și „finețurile” unui anumit gen, cu siguranță am să-l și pot scrie. Pentru mine, genul literar chiar nu este nicio problemă, atâta timp cât ideea există și am la dispoziție sursele necesare pentru informare. Dar, pentru a-ți răspunde cu subiect și predicat la întrebare,  eu nu am să scriu fără să înțeleg și să respect criteriile unui roman de gen.

5. Atunci când te apuci de scris o carte, știi dinainte ce vor face personajele și care va fi finalul, sau te lași condusă de inspirația de moment și aștepți să descoperi pe parcurs ce se va întâmpla cu personajele tale?

La început, ca orice scriitor debutant și neexperimentat, m-am lăsat condusă de inspirația de moment, pentru că era tot ceea ce aveam la îndemână. Cu timpul însă, am realizat că este bine să-ți lași imaginația să zboare, dar în același timp, pentru a nu face greșeli, trebuie să înveți să o și controlezi. Cât despre personaje, aici da, este o problemă. De obicei, acestea sunt precum niște copii răsfățați, care nu doar că ți se urcă în cap, dar mai fac și mare gălăgie pe acolo. Și atunci, oricât de mult le-ai iubi și ai vrea să le faci toate poftele, la un moment dat, la fel ca și un părinte responsabil, trebuie să știi și când să spui nu sau stop.

6. Dacă ai putea alege să scrii un roman în colaborare cu un scriitor (contemporan sau clasic), cine ar fi acela? Argumentează alegerea.

În primul rând, nu știu dacă ei ar vrea să scrie cu mine. J Dar, luând întrebarea asta ca pe o joacă, aș scrie un roman Black&White cu tiza mea, Simona Poclid. Ea să scrie partea Black, iar eu pe cea White. Ar ieși cu siguranță mare comedie!:)

Și de ce ea? Pentru că fac parte din acea categorie de oameni, pe cale de dispariție, care recunoaște și vorbește despre valoare atunci când i se arată. Din punctul meu de vedere, Simona Poclid, în acest moment, nu are rival în literatura românească în ceea ce privește rotunjimea și asocierea cuvintelor. Și aici, atenție, nu mă refer la subiectele pe care ea le abordează, ci la modul în care scrie. Simona Policd este un adevărat maestru al cuvintelor. Cum le pune, cum le așază, numai ea știe, dar o face extraordinarJ.

7. Știm deja că fiecare scriitor are cel puțin o persoană care îl îndrumă, îl inspiră, susține și critică, atunci când scrie. Cine este pentru tine această persoană?

Dacă îmi permiți, am să schimb un pic ordinea și am să încep cu inspirația. Mi-am creat în mintea mea un loc mult prea intim, pe care îl denumesc simplu, cerul. Atunci când vreau să abordez un subiect, „merg” într-acolo, unde o singură stea strălucește, iar ea, într-un anumit fel, îmi dă ideea. În ceea ce privește îndrumarea, susținerea și critica, toate trei fac parte dintr-un singur pachet. La începuturi, fiind în Belgia, soțul meu era cel care le făcea pe toate trei, plus un grup restrâns de cunoscuți sau prieteni, cărora le dădeam capitol cu capitol să citească, pentru a-mi verifica în felul acesta eventualele scăpări. De când m-am întors în țară, recunosc și le sunt recunoscătoare multor altor persoane care mi s-au alăturat și care nu au nicio reținere din a-mi spune ce nu le place sau ce le place. De exemplu, una dintre ele este Elis Iasmy, de la „Literatura pe tocuri”, care cu lejeritatea mamei zmeilor, dă cu mine de pământ când scriu și e ceva ce nu-i convine, de rămân fără aer! J

În premieră, am să-ți spun ție și cititorilor tăi, cât pot de scurt, cum s-a întâmplat cu ultimul roman pe care l-am lansat, “Karma-i o zdreanță”, la care Iasmy mi-a fost editor. Amuzant pentru voi, traumă pentru mine! M-am întâlnit cu Iasmy la o cafea. Din vorbă în vorbă, după ce mi-a citit “Lacrima Stejarului”, mi-a spus :

 „ – Băi Simo, tu scrii ca ăia din afară!

Mie îmi bătea inima ca la puiul de găină.

• Mă, nu ai vrea tu să încerci să scrii un roman de dragoste!?

Eu mă gândeam…are balta pește…

• Da, mă Iasmy, i-am răspuns cu jumătate de gură,  nefiind entuziasmată de idee.
• Mă, dar nu una doar de dragoste, ci una erotică de dragoste!

Când am auzit-o, mi-am pus la propriu mâinile în cap și, mormăind, i-am răspuns:

• Băi Iasmy, mai bine m-ai pune să umblu goală pe Magheru, jur! Cum naiba să scriu așa ceva?!?

În stilul ei caracteristic, Iasmy și-a aprins o țigară și mă privea zâmbind în colțul gurii.

• Mă, dacă nu ai curaj, nu ai curaj! Ziceam și eu! Mă întrebam dacă te-ar ține!, mi-a spus într-un târziu.

Și atunci, fără să mă gândesc la consecințe, i-am spus că o fac!”

Ei bine, m-am apucat de scris două zile mai târziu. Scriu primele pagini, o sun, eu încântată maxim de „opera” mea, îi povestesc. Ea îmi cere să-i trimit paginile scrise. Eu, dă și scrie. I-am trimis primele 160 de pagini. Și mă sună Iasmy, și să vedeți atunci trânte, mai ceva ca în povești. Mi-a rupt inima și sufletul în două, nu altceva! Cei care scriu, știu ce înseamnă 160 de pagini…

Ei bine, am șters tot și am luat-o de la capăt! Până mi-a spus Iasmy: ei da, așa da!…. a trecut ceva timp și a fost foarte, foarte greu, dar pentru tot chinul, acum îi sunt recunoscătoare J.

Și acum, aviz amatorilor – dacă nu stăpâniți stilul erotic, faceți exercițiu, mult exercițiu înainte. Din punctul meu de vedere, eroticul, atenție, eroticul nu pornografia, este cel mai dificil gen literar, dacă vrei să ai bineînțeles o carte, nu doar o înșiruire de cuvinte care se rezumă la sex.

8. Ce te-a determinat să îți dorești să înființezi o editură în România?

Sunt mai multe motive. În primul rând, pentru ca scriitorul român să nu mai întâmpine dificultățile pe care eu, la rândul meu, le-am luat direct în piept. Pentru că am cunoscut-o pe Iasmy și alți oameni minunați, precum Alina Ioana Dinu, PR-ul editurii, Rodica Precup Pușcașu sau prof. Andreea Oana Duduman sau Vero Budea, persoane care au rezonat cu noi și care și-au adus aportul la ceea ce suntem astăzi. Pentru o carte de calitate, pentru o poveste bună, pentru ca autorul să simtă că este reprezentat,  pentru a diferenția maculatura de literatura de orice gen, pentru a educa și a cizela scrierea actuală și, nu în ultimul rând, pentru a demola ideea conform căreia o editură este tot una cu o tipografie. Și aici am să stărui pentru câteva rânduri, spunând scriitorilor, în special celor tineri, că modul în care te adresezi unei edituri nu este „am scris o carte, cât mă costă”. Dragilor, fie că nu ați mai publicat, fie că deja ați făcut-o, vă rog să intrați pe site-ul nostru www.velvetstory.ro și să citiți condițiile de publicare. O editură, înainte de orice, reprezintă interfața dintre scriitor și public, nicidecum partea de tipografie. Tiparul este un pas ulterior, foarte important și el, care se întâmplă după ce manuscrisul a fost acceptat, semnat un contract, modificat împreună cu scriitorul (dacă este cazul), corectat, paginat, realizată o copertă, discutate mijloacele de promovare, etc.

9. Care sunt principalele criterii pe care un autor trebuie să le îndeplinească pentru a fi publicat la Editura Velvet Story?

În primul rând, să aibă o poveste al cărei fir epic să curgă sau dacă este structurat pe două sau mai multe planuri, să-l putem înțelege, să ne placă! Pentru a cădea de comun acord asupra unui manuscris, suntem opt perechi de ochi care îl citim, îl discutăm, îl analizăm, apoi votăm.

Un alt criteriu definitoriu este și acela legat de profilul autorului. Nu vrem să avem de-a face cu scriitorii de show, care de abia așteaptă un „foc” în rețelele de socializare pentru ca el să sară și să pună paie. Noi ne respectăm prea mult cititorii și considerăm că o persoană care se expune doar de dragul expunerii, nu ar putea fi luată în serios. Uitați-vă la ce se întâmplă în afară. Rar, sau deloc, un scriitor apreciat a fi un intelectual este implicat în dispute, iar dacă o face este aspru mustrat – de public pe de o parte, dar suportă și consecințele existente în contract. La un moment dat, pentru a fi ca ei, și noi trebuie să fim altfel!

10. Din punct de vedere al editorului, cum vezi piața de carte din România?

Ultimii doi ani au fost mai buni, acum însă este jale mare! Pentru a putea supraviețui, unele edituri sunt obligate să facă reduceri aproape sau sub limita absurdului. Este inadmisibil ca o carte, chiar și în vremurile în care trăim cu toții – și celor mai mulți ne este greu -, să coste echivalentul a patru suluri de hârtie igienică! Este inadmisibil ca unei cărți tocmai ieșite din tipar, care nici nu apucă să circule, să-i fie aplicată reducere.

În plus, găsesc că indiferent cât de greu ne-ar fi, nu ar trebui aplicate aceste reduceri autorilor români. Indiferent cât de optimiști suntem, în realitate, România nu are mulți scriitori de excepție, sau dacă îi are, puțini sunt cunoscuți; și ce este mai tragic, nici publicul nu este foarte „friendly”.  Și aici îți spun din punct de vedere al scriitorului, dar și al editorului. Ca scriitor, să te ferească bunul Dumnezeu să intri în vizorul anumitor grupuri, aici nu mai contează cine ești, dacă ești bun sau nu, că ai toate șansele ca munca ta să fie făcută praf. Ba mai mult, în ultimul timp constat cu uimire și scârbă, scuză-mi cuvântul, dar este cel mai real, că atacul la persoană este aplaudat la scenă deschisă și nimeni nu are curajul să spună nimic. Păi, dacă se va continua în ritmul acesta, garantat scriitorii se vor apuca de graffiti, iar acei „simpli cititori” vor ajunge să facă schimb de rețete culinare și când nu vor avea ce să mai mănânce, se vor mânca între ei.

Eu nu spun că o carte, un scriitor sau o editură trebuie să placă tuturor, dar există totuși și alte mijloace prin care îți poți exprima nemulțumirea, fără să jignești.

În plus, piața de carte din România, în acest moment, este ca și terminată. Dacă nu ne vom da mâna cu toții, editori, tipografii, scriitori, bloggeri și grupuri deopotrivă, nici măcar motive de scandal nu vor mai exista, pentru că nimeni nu o să mai scrie. Deja, eu cunosc câțiva scriitori care au spus stop! Nu ar trebui să o luăm ca pe o glumă și nici ca pe o amenințare. Așa nu am crezut nici că există coronavirus-ul și nici că ar putea stagna o lume întreagă, și totuși s-a întâmplat. Nu vreau să o dau în tragedii acum și nici să devin alarmistă, dar este absolut necesar să ne schimbăm atitudinea, cu toții, nu doar unii!

11. Care sunt caracteristicile prin care Editura Velvet Story se deosebește de alte edituri din țara noastră?

Nu mi-aș permite niciodată, din respect în primul rând, să vorbesc despre alte edituri în comparație cu Velvet Story. Am să îți spun, strict ce ține de noi, ceea ce ne este nouă caracteristic : respectul față de carte, față de scriitor și cititor, față de toți colaboratorii noștri, multă muncă și dorința imensă de a reuși să avem autori români pe care să-i putem publica și în străinătate, la un moment dat. Și asta în ideea că și noi, românii, putem să ne ridicăm la nivelul altora! Și nu este o utopie, atâta timp cât multe dintre distopii au devenit realitatea în care trăim.

12. Care consideri că este cea mai mare provocare a ta ca scriitor? Dar ca editor?

        Ca scriitor, orice idee nouă, până ce încep să o pun pe hârtie, este o provocare. Ca editor nu am parte de provocări, ci de responsabilități față de manuscris, față de scriitor și, nu în ultimul rând, față de cititor. Un editor bun, din punctul meu de vedere, pentru că noi nu avem o industrie a cărții și nici agenți literari care să-i reprezinte pe scriitori, trebuie să fie îngerul și demonul din spatele autorului, care să-l susțină pentru a avea în final o carte cu mult mai bună decât era inițial, bineînțeles acolo unde este cazul. 

13. Lucrezi la o nouă carte? Ne poți spune câteva cuvinte despre ea?

Da. Sunt încă la partea de documentare. Este vorba despre o idee nouă, o carte serial.

14. Ne poți vorbi puțin despre planul pe care îl ai în ceea ce privește Editura Velvet Story în viitorul apropiat?

Cât de curând, pe site-ul editurii vom demara un proiect nou. Este vorba despre o poveste serial, de care am pomenit mai sus:  „Dragoste sub două ceruri”. Va fi o sagă, o poveste pe care o vom publica săptămânal, capitol cu capitol, în mod gratuit. Pentru moment nu am scris absolut nimic din ea, alegând varianta de a scrie în timp real. Pentru mine, pentru noi, va fi un adevărat tur de forță. La fel și pentru PR-ul nostru, Alina Dinu, pe ea căzând o sarcină la fel de grea, cea a promovării. Găsim că nu ar exista nici un moment mai potrivit decât acesta, prin care să ne putem convinge cititorii, dar și alți scriitori dornici să ni se alăture, că deși suntem o editură încă foarte mică, nu ne lăsăm doborâți de criză, ci vom continua. Vom încerca să arătăm publicului că Velvet Story nu este doar o poveste frumoasă, ci și o editură serioasă.

15. Ce ai dori să le transmiți cititorilor?

     Ca și scriitor, mii de mulțumiri pentru că mă citiți și alte mii pentru mesajele pe care mi le trimiteți. Sunt convinsă, pe unii dintre ei îi și cunosc, sunt și alți scriitori români foarte buni, care la fel ca și mine s-ar bucura enorm de atenția voastră. Cum mie mi-ați dat o șansă, dați-le și lor! În primul rând pentru că merită și muncesc pe rupte, dar și pentru că în felul acesta, cu toții dăm o nouă șansă cărții românești! Mulțumesc!

În calitate de editor, alte mii de mulțumiri pentru că ați devenit prietenii editurii Velvet Story în paginile de socializare, dar și în coșurile de cumpărături. Suntem încă la început de drum, dar atenția voastră față de noi este neprețuită. Fiecare carte ce pleacă spre voi, să știți că este mângâiată și trimisă cu toate gândurile noastre bune!

Dumnezeu să ne ajute și să trecem cu bine peste toate!