Știu, mami, azi nu mă-nțelegi
Și peste-a mele vorbe treci.
Dar va veni o zi, cândva,
Când sfatul mi-l vei asculta.
De îți va fi ușor sau greu,
Nu știu nici eu!
Ascultă, dară, fiica mea:
Când calea grea îți va părea
Să nu renunți la a lupta!
Să îți impui opinia
Orice ar fi, că-i bună, rea,
Este a ta!
Nu fi nicicând o oaie-n turmă.
Știu, mulți mereu o să îți spună
Că de nu faci cum ți se cere
De îndrăznești s-ai o părere
Și să o mai și spui, cumva,
Te vor linșa.
Nu, mamă, tu nu te lăsa!
Adu-ți aminte cum, cândva,
Eu îți spuneam să ai curaj să spui ce simți.
Că e de bine sau de rău, doar să nu minți.
Să spui mereu ce ai în suflet și în gând.
Și să gândești oricând.
Nu le permite altora să gândească-n locul tău!
Tu ai un creier. Să ți-l folosești mereu!
Să fii tu însăți, să ai încredere în tine
Și să alegi mereu ce crezi că e mai bine.
Să nu te lași manipulată
Niciodată!
Ce frumos! <3 <3 Denisa are noroc de o mama ca tine 🙂
Multumesc! ❤️
Felicitări ție! Felicitări ei!
Multumim! ❤
Foarte frumoase versuri și un îndemn de mare folos!
Multumesc! ❤
Minunat!
Multumesc! ❤
Wooow ❤❤❤ ce frumoasă e poezia! 🥰🥰🥰 minunată!
La fel ca tine! 🤗😘😘😘
Multumesc, draga mea! <3
Felicitări, Eva!
Multumesc!
Fruuumos! 🙂 Dar ce diferita lirica feminina de cea masculina. Cred ca sfatul unui tata ar fi fost ca baiatul sa devina masculul alfa din haita de lupi. 😀
Multumesc! 😀 Cu siguranta ar suna altfel. Poate te transpui tu in pielea unui tata de baiat si scrii din perspectiva ta, chiar as fi curioasa ce scrii. 😀
Minunat! Felicitari!
Multumesc! <3