Uirebit mi-a luat un interviu în pampasul argentinian

Uirebit mi-a luat interviu

Titlul v-a atras atenția? Ei bine, să știți că nu glumesc deloc! Uirebit m-a invitat să ne teleportăm pentru un interviu. A vrut să afle mai multe despre cititoarea Eva, despre bloggerul de carte Eva. Ce a ieșit, puteți citi pe blogul lui, aici.

Eu una m-am distrat copios. De fapt, recunosc că a fost cel mai interesant interviu pe care l-am dat și, ulterior, pe care l-am citit vreodată. Sper să vă placă și vouă.

Uirebit, îți mulțumesc!

21 thoughts on “Uirebit mi-a luat un interviu în pampasul argentinian

    1. PROPUNERE DECENTĂ

      Bună, Marius!

      Numele meu este Uirebit și sunt cel mai tare scriitor român în viață.

      O respect foarte mult pe Eva Ancuța, dar se pare că ea te preferă pe tine, altfel nu te-ar fi nominalizat în interviul ei.

      Nu ne cunoaștem încă, dar ard de nerăbdare să-ți iau un scurt interviu (în calitatea ta de blogger literar).

      Întrucât nu vreau să te deranjez cu o vizită (și presupun că nici tu pe mine), propun să ne întâlnim la:

      1. Un priveghi într-o moschee din Kabul

      2. O plimbare prin cârciumile din Praga

      3. O paradă L.G.B.T. în Bogota

      Te rog, alege cu înțelepciune!

      Cu simpatie,

      Uirebit

      1. Marius, sper din suflet sa raspunzi! Abia astept interviul vostru.
        PS: Uirebit, sa stii ca Marius este, din punctul meu de vedere, unul dintre cei mai buni bloggeri literari. 😉

  1. Interesant stil și da, amuzant dialog. Pfft, nici nu știu ce să spun…
    Oh God, mi-a plăcut desigur, dar cred că întrebările standard ar fi trebuit înlocuite cu unele specifice cu peisajul, gen „Eva, ce ai face dacă ai de terminat o carte și te afli la ultima pagină, când în coada ochiului, puma aia de colo care se uită cu foamea alergându-i în jos pe bale, se îndreaptă spre tine cu viteză și tu mai ai câteva rânduri de citit. Îți zici „Hai Eva, hai că poți, citește mai repede. Hai, încă puțin, repede, repede… hai fato că poți termina cartea asta!” sau scapi de tocuri și arunci cu, cartea spre felina ce se află în salt, în aer și cu labele întinse deasupra ta și o rupi la fugă știind că te-ai sacrifica oricând pe altarele culturii, dar numai că nu acum?
    Numai în felul acesta ne-ai fi putut demonstra dragostea matale pentru cărți, domniță Eva!
    Glumesc desigur…
    Mi-a plăcut și sunt uimit Eva și nu credeam că voi spune asta vreodată:
    – E cel mai scurt articol pe care l-am citit în viața mea și totuși mi-a plăcut mult. Interesant!
    Bun, frumos articol, frumos interviu! Felicitări Eva și felicitări Tiberiu (dacă te deranjează că nu ți-am folosit pseudonimul, pune și tu o oglindă în fața lui)! Mi-a plăcut mult colaborarea voastră, dragilor!
    Mulțam mult pentru că m-ați scos la o plimbare în depresiunile sud-americane.
    Mult succes în smulgerea de informații din partea celorlalți aflați în vizorul lunetei tale, Uirebit!

    1. Multumim, Alex! Sa stii ca am ras si la comentariul tau si chiar m-am gandit la un raspuns pe care sa il ofer intrebarii tale. Poate se gandeste Tiberiu si mai realizeaza un interviu cu mine, cu intrebari specifice spatiului ales. (Uirebit, sa stii ca ar fi interesant…)
      Insa, hai sa revin si sa-ti raspund, asadar, la intrebarea cu cartea. Cred ca exact as sti doar pusa in fata faptului. Totusi cunoscandu-ma, cu toate ca as muri de frica doar vazand ca puma aia se uita la mine, sunt aproape sigura ca as merge pe varianta “Hai, ca mai ai putin de citit, termina paginile alea! Macar sa nu mori fara sa stii cum se incheie cartea!” si, probabil, as spera ca puma sa aiba alta tinta, de fapt. Sau, pentru a fi sigura, as citi in timp ce as alerga. Desigur, la tocuri as putea sa renunt… nu de tot, sper ca nu iti imaginai! As lua pantofii intr-o mana, cartea in cealalta, si da-i la fuga in timp ce citesti! :))))

  2. @alex-popa, sunt onorat să întâlnesc un confrate scriitor (și poet pe deasupra). Interesante sfaturi!
    Recunosc, în ceea ce privește pericolele „pampasiene”, am încercat s-o protejez pe Eva și s-o ajut să plece chiar înainte de apariția pumei, ca un cavaler ce sunt 🙂
    Sunt dezamăgit că domnul Marius nu are încredere în mine (chiar îi pregătisem niște momente de neuitat).
    Habar n-are ce pierde! Nicio o agenție de voiaj clasică nu-i va oferi excursii teleportate și sută la sută gratuite.

    Morala:
    Femeile sunt mai curajoase!

    1. Pai, daca Marius nu vrea sa iti raspunda, poate o va face Alex, si el este unul dintre bloggerii pe care ii citesc cu placere.
      Imi place cum suna morala ta! 😀

      1. Ah, asta înseamnă să ai prieteni inteligenți. Ăștia nu ezită să te pună nicicând în fața puștii, ba din contră, te împing înainte îndemnându-te, „Hai măh că e bine, e goar un glonț. Ți-e ție fică de un mic glonțișor? E cât un dinte, măh, cât un dințișor de copil… Ți-e ție frică de un dinte de lapte? Tu ești tare, cel mai curajos…
        Și încă ceva, poate nici nu te nimerește, că tu știi cât de norocos ești. Da, da, că te-a născut mama ta sub o zodie norocoasă.
        Știam eu că prietenia cu tine, Eva, mă va pune într-o zi în pericol și că mă vei da la lei cu prima ocazie!
        Amuzant! Ha-ha-ha!

        1. Prietenul la nevoie se cunoaste, nu? :)))) Nici nu stiu cum ti-ai imaginat ca ar fi altfel, avand in vedere ca ma cheama EVA! Imi este in sange(le numelui) sa ii pun in primejdie pe cei apropiati. Dar, hei, hai sa vedem partea plina a paharului: macar te distrezi… daca mai scapi viu dupa interviul cu Uirebit, desigur, dar asta e alta poveste.

      2. Marius mi-a trimis deja un refuz (în privat).
        Mi-a spus că mă simpatizează foarte mult („mega-simpatie”, așa s-a exprimat), că mă consideră o adevărată vedetă a scrisului și că l-am inspirat să devină și el scriitor, ca să-mi facă (,) concurență.
        M-am îngrijorat și am scos răspunsul la imprimantă 🙁
        Am contactat imediat o cunoștință, un doctor psihiatru, și l-am rugat să analizeze textul cu toată atenția ( deh, eram curios să aflu motivele refuzului).
        Omul a trecut fiecare cuvânt printr-o analiză freudiană, apoi mi-a comunicat sec:
        – Tipul care a scris toate astea e bărbat.
        – Știu deja asta, doctore!
        – Și te urăște de moarte.
        – Poftim? am întrebat uluit. De ce?
        – Pentru că bănuiește că ai penisul mai lung decât al lui.
        – La naiba! Și eu… ce să fac?
        – Nimic! Nu e vina ta că ești bine dotat! Problema nu e la tine.
        – Mă refeream la interviu! Care-i soluția?
        – Păi… încearcă să iei interviu doar femeilor. Ele nu au penis.
        – Bună idee! am exclamat. Sună logic! Așa o să fac!

        Așa că, dragă Eva, m-am decis să-mi simplific viața și să iau interviu exclusiv femeilor.

        O să trec, așadar, la numărul 2 de pe listă, adică PORȚIA DE CITIT.

        Dar, deocamdată, o să fac o pauză de internet de o săptămână, întrucât am rămas în urmă cu editarea volumului 4.

        Deci Cătălina are timp berechet să aleagă una din cele trei opțiuni 🙂

        1. Uirebit, aminteste-mi sa nu mai beau apa in timp ce citesc ceva scris de tine, fie ceva-ul ala si un (aparent) simplu comentariu! :)))) Da, foarte logic sa iei interviu doar femeilor, daca expui problema asa… doar ca eu nu cred ca iti simplifici viata cand vine vorba de femei.
          In alta ordine de idei, spor la corectat! Inchide internetul ACUM! Nu de alta, dar sunt mega-nerabdatoare sa citesc odata continuarea seriei!

    2. Salutări, Tiberiu! De asemenea, o onoare și pentru mine. Sincer să fiu, te înțeleg perfect, un gentleman, dar totuși aș fi profitat de ocazie, recunosc. Eu sunt un pic mai barbar așa…
      Îmi pare rău că ești dezamăgit tu, ideea e însă următoarea…
      Nu ne dezamăgi pe noi! Că din punctul meu de vedere, asta contează.
      Victime? Hah, tre doar să te rotești pe un picior în blogosferă și îți cad o căruță în vizor.
      Păi te lași tu așa ușor? No, nu cred asta!
      Așadar, la vânătoare, prietene! Hai că poți! Ia și tu lecții de la Eva, care nu ar ezita nicio clipă să se lupte cu o felină.
      Bine, eu te înțeleg, tu nu ai armele ei. Dar știu că poți!
      Hai că-ți fac și galerie…
      Cine e cel mai mare scriitor al tuturor timpurilor?
      Hei, hei! Tiberiu e, Uirebit e!
      Heihei!
      Cine e, cine e?
      Uirebit e, Tiberiu e!

      1. Alex, foarte bine punctat! Chiar as fi curioasa sa citesc un interviu intre voi doi. Deci, Uirebit, hai, nu te da batut asa usor! Uite, Alex e dispus sa isi riste viata… pardon, sa iti ofere din timpul lui. Eu zic sa profiti de ocazie, nu de alta, dar peste scurta vreme s-ar putea sa nu-i mai iei interviu in calitate de blogger, ci in calitate de cel mai mare scriitor de horror din tara!

  3. @Alex și @Eva, o să vă expun problema în termeni simpli:

    1. Eu am penis.
    2. Cătălina nu are penis.

    Morală:
    Uirebit + Cătălina = INTERVIU

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: