Terapii complementare – un cadou pe care să ți-l oferi

terapii complementare

Articolul de azi va fi unul mai personal, deoarece mă voi deschide în fața voastră și vă voi povesti unele lucruri pe care am evitat, până acum, să le spun public. De data aceasta, însă, vreau să vă povestesc despre ele, deoarece experiența mea ar putea să inspire și pe alții care au nevoie de terapie. O să vă povestesc despre cum am ajuns să apelez la terapii complementare, unde merg pentru ele și de ce le recomand.

Puțin istoric personal, pentru a înțelege de unde am pornit călătoria până la terapii complementare

Da, ați citit bine. Am ajuns în punctul în care am înțeles că am nevoie de ajutor. Ani de zile m-am ferit să cer ajutorul, m-am ferit să recunosc că nu pot să mă descurc singură cu starea în care am ajuns. Poate din exterior, totul pare perfect, sunt o femeie obișnuită, fericită chiar, care zâmbește, socializează, lucrează, are o familie și este împlinită din toate punctele de vedere. Perfect adevărat! Doar că, dincolo de toate aceste aspecte care se văd la exterior, interior nu eram bine. Și sunt sigură că mulți dintre voi se regăsesc în situația mea.

În adolescență, mi-a fost depistată boala Basedow, cu care am luptat ani de zile, până a trebuit extirpată tiroida complet. Au urmat alte probleme, majoritatea desfășurate la nivel psihic, mai degrabă decât fizic. În urmă cu doi-trei ani, am început să mă lupt cu stări oribile, de sufocare continuă și de amețeli. Cu toate că mi-am făcut toate analizele, radiografii de tot soiul, CT și RMN, fizic nu aveam nicio problemă. Nimic nu exista în organismul meu care să mă oprească să respir normal.

Încurajată de medici, am început să iau când calmante, când un tratament cu suplimente alimentare care acționează asupra sistemului nervos. În perioada de medicație, mă simțeam mai bine, dar acele perioade de „bine” au început să fie din ce în ce mai scurte și mai rare, chiar și sub efectul medicamentelor.

Momentul în care am știut că trebuie să schimb ceva

De-a lungul ultimilor ani, mi s-a recomandat adeseori să merg la psiholog pentru a primi un tratament corespunzător, care să mă ajute să scap de stările pe care le aveam. Am refuzat/amânat, nu din rușinea de a merge la un astfel de medic, cât din refuzul de a mai lua și alte medicamente. Știu că medicamentele, în special antidepresivele, creează dependență, iar odată cu aceasta, nu mai poți trăi fără ele, ci îți trebuie medicamente din ce în ce mai puternice și mai multe.

La cel mai recent control la endocrinolog, atunci când i-am spus doamnei doctor de stările pe care le am și cum că nici medicamentele nu mă mai ajută ca înainte, mi-a recomandat să merg la un psihiatru, pentru a-mi prescrie antidepresive mai puternice. A fost momentul în care în mintea mea s-a produs declicul. Am realizat atunci că am ajuns într-un punct în care trebuie să cer ajutorul, dar nu aveam de gând să îl cer acolo unde am fost îndrumată.

Îmi doresc să trăiesc o viață normală, în care să mă bucur de fiecare clipă, să nu depind de medicamente pentru a putea respira și să nu devin o legumă, o marionetă a medicamentelor antidepresive. Am realizat în acel moment că trebuie să iau repede o decizie, dacă vreau să îmi fie bine.

Aveam soluția chiar sub ochii mei de patru luni deja

Avusesem soluția la îndemână de patru luni, dar o ignorasem complet! Însă, în acel moment, mi-am dat seama că știu unde sau, mai bine zis, la cine am nevoie să apelez. O cunoșteam virtual pe Simona Igna de patru luni, de când ea m-a contactat cu privire la realizarea de conținut. Știam cu ce se ocupă, citisem despre ea, scrisesem despre ea, dar nu apelasem încă la serviciile ei.

Însă, după discuția cu medicul meu curant, am început să mă gândesc tot mai mult că am nevoie de serviciile Simonei – un parapsiholog cu 28 de ani de experiență. Vorbind cu o prietenă care o cunoaște, și spunându-i acesteia ce mi s-a recomandat, m-a încurajat și ea să apelez la Simona pentru terapii complementare.

Recunosc că am mai amânat puțin momentul dar, într-un final, mi-am făcut acest cadou: am apelat la terapii complementare realizate de Simona Igna. Și, cu toată sinceritatea de care sunt capabilă, vă recunosc faptul că am greșit să amân atât de mult momentul în care să cer ajutorul. Simona are o vorbă, „să ceri ajutor nu este o rușine, doar oamenii puternici cer ajutorul” și sunt total de acord cu ea. Atunci când devii suficient de puternic, realizezi că ai nevoie de ajutor și treci peste orice idee preconcepută. Ceri ajutorul, iar asta îți face bine.

Pentru mine, terapiile complementare cu Simona a fost cadoul pe care trebuia să mi-l fac de mult. Încă de la prima ședință, am început să resimt efectele pozitive ale terapiei complementare. Acum, de abia aștept să merg din nou la ea, pentru starea aceea de bine pe care o am în urma terapiei, pentru efectele benefice pe care le resimt, pentru atitudinea pozitivă cu care mă încarcă.

Cine este Simona Igna și de ce am ales-o pe ea?

Simona Igna este un parapsiholog cu o experiență de 28 de ani în domeniu. Am ales-o deoarece pe ea am simțit că o cunosc încă dinainte să ne cunoaștem personal. Discuțiile de pe chat, de la telefon, toate lucrurile pe care le-am citit despre ea m-au ajutat să-mi conturez o părere, iar această părere m-a convins că ea este persoana cea mai potrivită la care să apelez și cea mai în măsură să mă ajute să depășesc obstacolele din calea mea.

Unul dintre lucrurile care m-a convins că Simona este un parapsiholog de excepție este faptul că are o pregătire și o experiență bogată. Timp de 10 ani a exersat terapiile pe propria persoană, a învățat și s-a pregătit până a simțit că a venit momentul să îi ajute și pe alții. Iar studiile ei nu s-au încheiat, deoarece este genul de specialist care continuă să învețe, fiind de părere că întotdeauna mai are ceva de învățat și abilități de însușit. În prezent, la ea apelează oameni din toate colțurile lumii, chiar dacă ea este în Oradea, și asta deoarece oferă și posibilitatea terapiilor la distanță.

Cine are nevoie de terapii complementare?

Eu recomand oricui să meargă măcar la o ședință de terapie cu Simona Igna, să observe cum se simte după. Așa cum v-am spus, eu am început să resimt beneficiile acestor terapii complementare încă după ședință. Deși știam deja despre experiența Simonei și auzisem de la alții cât de pricepută este la ceea ce face, tot am avut o surpriză plăcută să simt pe propria piele efectele benefice ale terapiei cu ea.

Cine are nevoie de terapii complementare? Oricine care simte că are nevoie de ajutor ca să se simtă bine din nou. Suntem obișnuiți să afișăm zâmbete și expresii de fericire, chiar și atunci când în interiorul nostru urlăm sau simțim că nu mai putem continua. Că este vorba despre o depresie sau doar o stare de tristețe profundă, că este vorba de stări care duc cu gândul la diverse boli, deși fizic totul este în regulă, toate acestea își găsesc rezolvarea prin terapiile complementare.

Sfatul meu este să lăsați rușinea și teama la o parte și să cereți ajutorul atunci când simțiți că nu mai puteți continua. Eu am ajuns la Simona cu stări de sufocare, amețeli, tristețe continuă nejustificată, stări de panică, stres, dureri de spate și câte și mai câte. Simțeam că nu mai rezist, mă simțeam de parcă tot Universul ar complota împotriva mea și eram extrem de frustrată când vedeam că toate analizele ies bine, ținând cont de felul în care mă simțeam. Mă bucur enorm că am ales, în sfârșit, să cer ajutorul și că am reușit să scap de toate aceste stări, încă de la prima ședință.

Așadar, vă recomand să vă oferiți un cadou pentru voi, pentru sufletul vostru! Apelați cu încredere la terapii complementare!

12 thoughts on “Terapii complementare – un cadou pe care să ți-l oferi

  1. Am o experiență de 16 ani legată strâns de medicamentele împotriva depresiei și anxietății.
    Într-o perioadă nu foarte îndepărtată luam și câte 4 sau 5 xanax-uri pe zi.
    Adevărul este că, pe termen lung, nu mi-a folosit. (Același lucru pot să-l spun și despre alcool.)

    Singurele chestii care mă ajută cât de cât sunt un program zilnic „bătut în cuie”, o ocupație solitară (scrisul), cât mai multe ieșiri cu mașina departe de casă (fără o destinație anume).

    Eva, dragă, mă bucur că ți-ai găsit o cale și mă bucur că ai avut curajul s-o cauți.
    Cei mai mulți doar se plâng, stau în șezut și nu fac nimic.

    Uite, dacă te ajută cu ceva, îți scriu niște

    ============ reguli zilnice ========

    Gândește pozitiv, fă-ți mai puține griji și râzi mai des.

    Mananca sănatos, bea apa și fă mișcare.

    Muncește din greu, dar planificat.

    Dormi bine

    1. Multumesc pentru sfaturi! Acum lucrez la gandirea pozitiva si la eliberarea de griji. Este adevarat ca un program bine stabilit si cate o iesire din cand in cand sunt extrem de utile. Intr-adevar, cred ca toti tindem sa ne lasam „in voia sortii”, fara sa cautam neaparat ajutorul atunci cand avem nevoie. Si eu ma bucur ca am gasit-o pe Simona si am inceput terapiile. Faptul ca merg la ea si imi da si „teme de casa” ma ajuta foarte mult si chiar sunt recunoscatoare pentru decizia de a cere ajutorul.
      Ma bucur ca ai reusit si tu sa gasesti acel ceva care te ajuta sa te tii departe de medicamente. Daca vei avea vreodata nevoie, sa stii ca Simona face si terapii la distanta.

  2. Da…de multe ori avem nevoie de altceva, în afară de remediile medicinei alopate. Mă bucur că au găsit soluția cea mai bună pentru tine.

  3. Psihologul nu este medic, el nu-ti prescrie medicamente, este alt fel de terapie. Ma bucur ca ai gasit solutia si ca esti mai bine!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: