Ziua în care Dumnezeu a fost prin oraș

Ziua în care Dumnezeu a fost prin oraș

Cărțile lui Adrian-Petru Stepan au o frumusețe aparte. Poveștile sale au o forță extraordinară, transmit emoție pură. Exact ca în proverbul „Esențele tari se țin în sticluțe mici”, și această carte prezintă o poveste excepțională, într-un număr redus de pagini. Cartea „Ziua în care Dumnezeu a fost prin oraș” mi-a adus aminte de prima carte a autorului, „Fiecare zi e uimitoare”. De ce? Pentru că ambele cărți au aproximativ același număr de pagini și prezintă o poveste care impresionează până în adâncul sufletului.

Adrian-Petru Stepan are talentul înnăscut al unui narator. Nu scrie cărți și atât, ci spune povești capabile să pătrundă în mintea și sufletul cititorilor. Ceea ce este aparent un fir narativ simplu ascunde, în realitate, o adevărată filosofie a vieții.

„Asta nu se va întâmpla doar în basme: cândva, lumea va deveni așa cum ne-o imaginăm când le povestim copiilor întâmplări extraordinare.”

Am citit cartea aceasta cu plăcere, la fel ca fiecare carte a autorului. Am dat pagină după pagină, tot mai curioasă de ce se va întâmpla. Iar finalul m-a lăsat cu un zâmbet larg pe buze. Este o carte deosebit de frumoasă, o lectură pe care pot să o asemăn cu poveștile atât de dragi pe care mi le spuneau bunicii mei și unchiul meu „bătrân”, care a luptat în război. Iar comparația nu este deloc întâmplătoare.

O poveste despre amintiri care influențează deciziile din prezent

Personajul principal este un tânăr procuror, care într-o zi, pe când trebuie să semneze un document, rememorează o zi din copilăria sa. Mai exact, se întoarce cu amintirile până în 17 decembrie 1989, o zi însângerată pentru Timișoara, acolo unde are loc acțiunea.

Pe atunci, era doar un copil, care aștepta cu nerăbdare Crăciunul. Fratele tatălui său era fugit în Franța și înainte de fiecare Crăciun, trimitea familiei sacoșe cu dulciuri și jucării pentru cel mic. Exact așa a făcut și în acel an. Doar că ziua în care cei doi au mers după sacoșe la Ion este exact ziua în care Timișoara a fost sub asediu.

Cu toate că au reușit să obțină sacoșele de la Ion, pe drum, copilul și tatăl său sunt opriți de miliție. Întâi le confiscă sacoșele, dar îi lasă să plece, însă în scurt timp, îi ajung din urmă și îl arestează pe tată. Copilul reușește să fugă și să se facă nevăzut, dar abia acum începe aventura pentru el. singurul lucru pe care a reușit să îl păstreze din pachetul de la unchiul său este o mașinuță Skoda veche.

Determinat de o poveste pe care tatăl său obișnuiește să i-o spună, copilul pornește în căutarea tatălui, cu gândul de a-l salva din închisoare. În această aventură, se întâlnește cu diverse persoane, unele cunoscute de-ale părinților săi, altele necunoscute. Fiecare dintre cei pe care îi întâlnește are, parcă, rolul de a-l „modela” pe cel mic, fie în prezentul său de copil, fie în viitor, așa cum îl vedem în postura de procuror.

„Cât de simplu ar fi toate dacă și adulții ăștia ar gândi ca noi, copiii! Am mânca numai ciocolată și am fi toți fericiți!”

Ziua în care Dumnezeu a fost prin oraș – o carte scurtă, dar cu un impact puternic

Ziua în care Dumnezeu a fost prin oraș este o carte deosebită. În puținele sale pagini, autorul a pictat tabloul unei zile care a rămas în memoria tuturor celor care au trăit-o și care le-a fost ulterior povestită și celor mai tineri, așa cum a știut fiecare să povestească evenimentele. Însă, prin acest roman, autorul reușește să ne expună o imagine cum nu ne-a fost dat să vedem, referitoare la această zi.

În fața ochilor cititorului, se desfășoară o zi din comunism, presărată cu problemele acestuia și cu speranța unora de a scăpa de el. Copilul cu jucăria lui vine ca un simbol al purității într-o lume cenușie, încărcată cu răutate și lăcomie. Aventura lui nu este una ușoară, ci pe drum întâlnește nenumărate obstacole, însă ajutorul vine de unde se așteaptă mai puțin.

„- Zilele lor se cam termină. Am suferit destul. Măcar ăștia micii să prindă câteva decenii de libertate.

– Așa e. dar locul ăstora îl vor lua alții și răul va îmbrăca o altă formă. Răul nu va dura la nesfârșit. Dispare dintr-un loc pentru a se întrupa în altul.”

În ziua de 17 decembrie 1989, copilul a auzit diverse povești, majoritatea extrem de triste. Însă exact aceste povești îl ajută să ia anumite decizii, atât ca și copil, cât și în viața de adult. Fiecare poveste și vorbă din trecut îi conturează copilului caracterul și îl transformă în persoana adultă pe care o vedem în carte.

Mie mi-a plăcut tare mult cartea „Ziua în care Dumnezeu a fost prin oraș” și v-o recomand și vouă cu drag. Este o carte despre amintiri, despre copilărie, despre decizii corecte și, mai presus de orice, este o carte care trebuie citită.

Cartea Ziua în care Dumnezeu a fost prin oraș de Adrian-Petru Stepan poate fi cumpărată de pe Libris.

14 thoughts on “Ziua în care Dumnezeu a fost prin oraș

  1. Eva ai un stil foarte frumoa și molipsitor de a scrie aceste recenzii. Felicitări!
    Aceasta carte nu am citit-o dar cu siguranța o voi face, mai ales după ce am citit recenzia ta!
    Multumesc

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: