Casa bântuită – Shirley Jackson

casa bântuită

Romanul Casa bântuită m-a atras de cum s-a anunțat apariția lui în Colecțiile Libertatea. Nu am reușit să îl iau atunci, dar l-am luat luna aceasta, de pe Libris. Între timp, am citit câteva recenzii la adresa acestei cărți și m-am lămurit încă de pe atunci că nu este pe atât de horror pe cât se așteaptă toată lumea, având în vedere titlul. Chiar și așa, speram ca pentru mine să fie mai de speriat, având în vedere că am citit un singur horror la viața mea.

Trebuie să recunosc, însă, că deși nu mai aveam așteptări prea mari de la carte, tot am simțit o ușoară dezamăgire după ce am citit-o. Mă așteptam să fie înspăimântătoare sau măcar să aibă un fir narativ care să se finalizeze cumva, fie printr-o explicație a ceea ce s-a întâmplat, fie printr-o întâmplare concretă, ceva care să încheie povestea așa cum se cuvine.

Pe coperta patru a cărții, sunt impresiile mai multor autori cunoscuți, care au doar cuvinte de laudă la adresa romanului semnat de Shirley Jackson. De exemplu: „Poveștile lui Shirley Jackson sunt printre cele mai înfricoșătoare pe care le-am citit vreodată.” – Donna Tartt.  Sincer, eu, nefiind cititoare de romane horror, nu am găsit absolut nimic înfricoșător în romanul de față. Știu că este un roman extrem de apreciat și că stă la baza unui serial Netflix, dar pe mine chiar nu m-a speriat – și, credeți-mă, sunt o fire destul de fricoasă!

Casa bântuită – o poveste horror sau psihologică?

Pe parcursul lecturii, m-am întrebat adeseori dacă nu cumva, mai degrabă decât a fi horror, această carte este una psihologică. Dar nu mă refer la thriller psihologic, pentru că nici în această categorie nu aș încadra-o. Deși subiectul se vrea a fi unul paranormal, mi s-a părut mai degrabă că autoarea a pus accentul pe latura psihologică a personajelor, pe psihicul acestora, pe comportamentul lor atât în plan individual, cât și colectiv.

Povestea se axează pe Hill House, alias Casa bântuită. De ce se consideră a fi bântuită? Ca în orice astfel de situație, totul pornește de la zvonurile localnicilor. În plus, la această titulatură contribuie și morțile care au avut loc în cadrul familiei care a construit casa, dar și faptul că toți viitorii locatari au părăsit casa în câteva zile.

Doctorul Montague, pasionat de tot ce ține de paranormal, decide să adune o echipă de oameni înzestrați cu puteri supranaturale și să petreacă o vreme în casă, împreună cu aceștia. Îi are alături pe Luke, viitorul moștenitor al casei Hill House, Theodora și Eleanor. Scopul șederii în casă este acela de a experimenta fenomenele inexplicabile care au loc în timpul nopții.

Casa în sine este destul de ciudată, ușile sale închizându-se mereu, chiar și atunci când sunt blocate să rămână deschise. Nici interiorul încăperilor nu este prea prietenos. Totul în interiorul casei este întunecat și sumbru, neaerisit și neplăcut. În plus, camera copiilor, așa cum o numesc cei patru locatari temporari, prezintă un fenomen ciudat și inexplicabil.

Realitate, imaginație sau nebunie?

Prea multe detalii despre acțiune nu pot să vă ofer, însă vă spun că, din punctul meu de vedere, povestea nu s-a axat pe paranormal, ci pe psihicul personajelor și pe relațiile dintre ele. Din cauza pericolelor aparente, cauzate de fenomenele inexplicabile, cele patru personaje sunt nevoite să își petreacă tot timpul împreună. Singurele momente în care sunt pe cont propriu sunt cele din timpul nopții, când dorm.

Relația dintre cele două femei – Theodora și Eleanor – este una pe care se pune accentul, în mod special. Dacă la început, cele două femei păreau să fie pe punctul de a deveni cele mai bune prietene, pe parcurs relația lor se alterează, între ele începând să apară sentimente de aversiune. Iar întâmplările neobișnuite care au loc în casă nu doar că nu le apropie, ci chiar le strică și mai mult relația.

Pe lângă toate cele menționate anterior, mi s-a părut că Eleanor este personajul central. Dar mai mult, am avut momente în care, din cauza modului în care a decurs povestea, m-am întrebat dacă nu cumva totul e în imaginația ei. Încă de la început, Eleanor se prezintă ca fiind o persoană fragilă psihic, iar toate întâmplările la care ia parte în Casa bântuită par să o ducă în pragul nebuniei. Dar acesta este modul în care am perceput eu povestea, nu știu dacă aceasta a fost intenția autoarei sau dacă a mai simțit cineva la fel.

Casa bântuită – o recomand sau nu?

V-am spus deja că pentru mine, cartea aceasta a fost ușor dezamăgitoare. Totuși, acesta este doar punctul meu de vedere, dar asta nu înseamnă că nu este o carte bună. Poate am avut eu alte așteptări de la această carte sau nu am reușit să îi înțeleg esența. Oricum, eu vă recomand să o citiți, întrucât s-ar putea să fie pe placul vostru.

Romanul Casa bântuită de Shirley Jackson poate fi achiziționat de pe Libris.

8 thoughts on “Casa bântuită – Shirley Jackson

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: