Proscriși – Bogdan Ispas (Fiicele lunii vol. 3)

proscriși

Exact ca și după primele volume ale seriei Fiicele Lunii, am doar cuvinte de laudă. Bogdan Ispas este, cu siguranță, un autor înzestrat cu talentul povestirii, un talent pe care îl știe gestiona din plin. Trebuie să recunosc că am fost ușor dezamăgită la gândul că, odată cu volumul al treilea, Proscriși, se încheie această serie, cu toate că eram nerăbdătoare să aflu deznodământul. Totuși, am o presimțire că s-ar putea să nu fie chiar încheiată seria. Pe coperta patru stă scris „Orice sfârșit înseamnă un nou început” și cred că, prin asta, autorul ne pregătește pentru o continuare a seriei.

Nu pot să vă vorbesc despre volumul al treilea fără să fac o referire generală la seria Fiicele Lunii. Mai exact, trebuie să vă spun că volumele acestei serii sunt magie pură. În momentul în care deschid cartea, sunt transportată într-un tărâm magic, al poveștilor, al basmelor, dar nu orice povești, ci unele cu iz autohton. Și tocmai acest „autohton” dă o magie aparte acestei serii. Iar dincolo de ideea de legendă autohtonă, această serie este una specială, tocmai datorită talentului de narator de care v-am spus anterior.

Lumea Nouă versus zmei

După ce eroii – Ana, Andrei, Eva, Victoria, Eliana și Tudor – au reușit să scape de iele, începe o nouă aventură. Primele două volume ale seriei Fiicele Lunii au fost doar începutul luptei crâncene ai cărui martori suntem în volumul Proscriși.

De data aceasta, ielele sunt ținute captive de către zmei, care se bucură de susținerea Mumei-Pădurii și a brehnelor sale. Însă aceștia nu doar le țin captive pe iele, ci sunt hotărâți să distrugă bariera care îi separă de Lumea Nouă. Iar aici intră în joc eroii de care spuneam, întrucât unii dintre ei sunt înzestrați cu diverse puteri.

„Pielea o mănâncă, aerul s-a împuțit, castelul s-a infestat cu simpla lor prezență. Peste tot în jurul ei plutește izul revenirii zmeilor. Veselia pierdută a devenit doar o amintire dureroasă. Îi este dor de clopoțeii din glasul ielelor. Ilena nu aude decât zgomotele revărsate din gâtlejurile creaturilor al căror comportament barbar se vede peste tot. Ușile camerelor sfărâmate, zidurile ciobite, zgâriate, cupe de vin sau tăvi de mâncare aruncate pe culoare. Trandafirii ei, simbolul frumuseții ielelor, smulși de pe coloanele de la intrarea în castel și călcați în picioare.”

Ana are un rol deosebit de important și se pare că ea este cea care trebuie să protejeze Lumea Nouă. Însă, deși nu este singură în procesul pentru îndeplinirea rolului ei, nu îi este ușor să facă față forței brute de care dă dovadă tabăra adversă – zmeii, Muma-Pădurii și brehnele.

Eduard – rolul lui între Proscriși

În volumul Proscriși, intră în joc un personaj nou, dar cu un rol deosebit de important în parcursul poveștii. Este vorba despre Eduard, un bărbat cu o viață anostă și cu numeroase stări de anxietate, agorafobie și panică. Aparent, duce o viață banală, în care totul se împarte între orele petrecute la birou și mersul acasă.

Eduard nu suportă să fie înconjurat de oameni, iar colegii de la birou par să accepte acest lucru, ignorându-l. Însă Daria, colega lui de birou, nu vrea să îl lase în pace, ci continuă să îl privească insistent și să intre în vorbă cu el. Cei doi participă împreună la o licitație pentru o cutie descoperită întâmplător. Acolo, din senin, zmeii își încep atacul, dar nu par să atace oamenii, ci ținta lor este tocmai cutia licitată.

Spre deosebire de ceilalți oameni prezenți, Eduard nu este cu totul ignorat de zmei, ci aceștia par să aibă ceva cu el. Din acel moment, viața lui Eduard începe să se schimbe. Deși la început nu înțelege de ce ar fi cineva care să îi dorească răul, Eduard ajunge să descopere o altă latură a sa, una care îi marchează viața încă de când silfidele au făcut o prevestire.

Eu nu o să vă spun cine și ce este Eduard, ci va trebui să citiți cartea, pentru a descoperi care este rolul său în această poveste.

Proscriși – finalul unei lupte crâncene

Volumul al treilea al seriei Fiicele Lunii ne prezintă lupta dintre cele două forțe: cei buni și cei răi. Treptat, descoperim secrete ale Familiei Regale pe care am cunoscut-o încă din primele două volume și aflăm cine este persoana din spatele tuturor lucrurilor rele care s-au întâmplat și care au destabilizat cele două lumi: Lumea Nouă și Lumea ființelor „supranaturale” – zmei, iele, brehne, umbre și sânziene.

Încet-încet, întreaga poveste se desfășoară în fața noastră și toate personajele care au apărut în serie au câte un rol important, care se concretizează pe măsură ce avansează povestea. Iar în acest volum, mai apare un personaj care, deși poate părea ușor nesemnificativ, are un rol declanșator al situațiilor din poveste. Este vorba despre Baba Cloanța, un personaj cât se poate de interesant și fascinant, prin apariția sa.

„Vocea dură a regelui este în stare să dărâme și zidurile solide ale castelului. În schimb, bătrâna nu se clintește. Singura reacție pe care o are este să strângă toiagul mai tare între degete. Petele maronii specifice vârstei ies în evidență pe foița de piele ce îi acoperă oasele.

– Cei mai mulți mi-au uitat numele! Și mă numesc în fel și chip. Dar cel mai mult îmi place Baba Cloanța.”

Vă recomand să citiți Proscriși (și întreaga serie Fiicele Lunii)

Mai multe detalii despre poveste nu vă spun, vă las pe voi să o descoperiți. Însă vă asigur că lectura va fi una cât se poate de plăcută. Bogdan Ispas a scris o serie impresionantă, extrem de complexă atât prin numărul de personaje, cât și prin poveste. Cu riscul de a mă repeta, vă spun că atât volumul al treilea, cât și primele două sunt fascinante, magice. Îl transportă pe cititor într-o lume imaginară, dar descrisă atât de bine și de frumos, încât pare reală. Pentru mine, seria Fiicele Lunii este una dintre seriile preferate și nu doar că se menține în acest top personal, ba chiar reușește să urce tot mai sus în top, odată cu fiecare volum citit.

Modul în care autorul descrie locurile și personajele este fabulos, practic reușește să contureze întregul peisaj în fața ochilor cititorilor și, prin cuvinte, să îi transporte în lumea creată de el. Iar povestea în sine este absolut minunată, așa cum poate fi o poveste cu iz autohton, inspirată din personaje din folclorul nostru.

Pe autor îl felicit și îi mulțumesc pentru călătoria pe care mi-a oferit-o prin intermediul romanului Proscriși și a întregii serii Fiicele Lunii. Iar vouă vă recomand să citiți seria, nu veți regreta!

De asemenea, puteți citi impresiile mele despre volumul 1 – Atingerea și volumul 2 – Regina de Cleștar.

Volumul al treilea al seriei Fiicele Lunii, „Proscriși” de Bogdan Ispas poate fi cumpărat de pe site-ul Libris.

14 thoughts on “Proscriși – Bogdan Ispas (Fiicele lunii vol. 3)

  1. Ce surpriza frumoasa mi-ai facut! Imi doream tare mult sa citesc o recenzie la Proscrisi. Primul volum mi-a placut maxim, dar am tot amanat achizitionarea urmatoarelor carti. Azi cred ca am sa dau o comanda! Multumesc pentru recomandare! Felicitari pentru recenzie! :*

  2. Mulțam frumos pentru recenzie și pentru recomandare. Fără îndoială pare un roman interesant și o serie deosebită, mai ales că personajele sunt inspirate din folclorul de pe la noi. Sincer să fiu, nu am citit nici unul din volume, nu îl știu pe autor și ce pot să spun, ar trebui să citesc mai mult.
    Recenzia mă lasă cu siguranță să-mi doresc să citesc romanul.
    Bun.
    Frumos!
    Felicitări, Eva!
    Ai stârnit încă o dată în noi dorința de a citi, ceea ce e un talent în sine.
    Mulțam mult!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: