Virusul bloggingului m-a cuprins. Ce e de făcut?

Când te prinde un virus, iei medicamente și faci orice ca să îl elimini din organism. Dar ce te faci când te cuprinde virusul bloggingului? Probabil poți să scapi de el, ignorându-l și văzându-ți de treabă sau, dimpotrivă, îl primești cu brațele deschise și îl lași să te acapareze total. Cam asta am făcut eu, adică l-am lăsat să pună stăpânire pe mine.

Lucrând ca freelancer, content writer din 2013, am avut întotdeauna de gând să am un blog, la un moment-dat. Totuși, nu găseam nimic ce să mi se potrivească. Asta până când am descoperit că aș putea să scriu despre cărțile pe care le citesc, moment în care a luat naștere Rândurile Evei. Asta se întâmpla în noiembrie 2016, iar prima platformă pe care am „trăit” a fost una gratuită. În ianuarie 2019 am făcut pasul cel mare în blogging: am trecut cu Rândurile Evei pe domeniu propriu, așa cum sunt sigură că știi deja.

Ei bine, cum spuneam, virusul bloggingului m-a cuprins, astfel că, pe la începutul lunii aprilie, un nou gând a început să-mi dea târcoale: ce-ar fi dacă aș mai face un blog? La o zi după ce am avut această idee, vorbind cu buna mea prietenă, Claudia Vasilache de la Lecturi de mămică, mi-a dat și ea imboldul. Știi vorba aia: gând la gând cu bucurie? Cam așa am fost noi atunci. De îndată ce mi-a zis și ea că ar fi bine să mai fac un blog, i-am mărturisit că am avut deja gândul respectiv, cu doar o zi în urmă.

Virusul bloggingului dă naștere unui nou blog

Din momentul în care am discutat cu Claudia despre această idee, n-a mai existat cale de întoarcere. Am știut că îl voi face, și încă mult mai repede decât mă gândeam. Claudia are toate meritele, întrucât a ajuns să mă cunoască atât de bine, chiar și doar prin intermediul online și al telefonului, încât nu mă lasă de capul meu. Mă sprijină, mă susține și mă încurajează de fiecare dată. Poți să-i spui îngerul păzitor sau nașa blogurilor mele, pentru că, parțial, ambele se datorează ei, prin faptul că nu m-a lăsat nici să stau pe gânduri prea mult și nici să dau înapoi.

Așadar, am început să mă gândesc la nume pentru noul meu blog. Și m-am tot gândit, și m-am consultat cu persoanele apropiate. Am găsit câteva, dar nu îmi trezeau sentimentul acela de „ăsta e numele!”. Până la un moment-dat când, din senin, mi-a venit un nume în gând: Evatopia. Inițial, până și eu l-am zis în glumă. Dar, pe măsură ce am continuat să îl spun, l-am simțit. Am știut că acela este numele blogului meu.

Așadar, Evatopia.ro este noul meu blog, al doilea meu blog și blogul-frate cu Rândurile Evei. Sper să mă citiți cu drag pe ambele și să vă bucurați de această nouă schimbare, alături de mine!