Relația de cuplu, între mitul literar și realitatea cotidiană

Recent, am primit o carte cadou și am și citit-o la scurt timp după ce a ajuns la mine. Este vorba despre cartea „Într-o gară mică” de Sidonia Drăgușanu. Cartea m-a pus pe gânduri cu privire la relația de cuplu. La final, am reușit chiar să mă identific cu unul dintre personajele cărții, într-o oarecare măsură.

Dudu este crescută de tatăl ei. Într-una dintre călătoriile ei cu trenul, privirea îi este atrasă de o tânără care se grăbește să prindă trenul, înainte ca acesta să plece din stație. Dudu, o fire extrem de sociabilă și expansivă, ajunge să o cunoască pe tânără, pe care o cheamă Luiza. Ba chiar se ține de ea, până se împrietenesc.

Încă de la început, cele două fete sunt portretizate ca fiind firi opuse. Dudu este exuberantă, pe când Luiza este introvertită, nu se deschide nici măcar față de prietena ei, Dudu, cea care a luat-o să locuiască la ei acasă.

Relația de prietenie versus relația de cuplu

Cele două fete sunt apropiate, însă relația lor de prietenie este pusă la încercare atunci când se îndrăgostesc. Luiza cade bolnavă, iar Dudu trimite după medicul despre care știe că locuiește vizavi, dar nu-l cunoaște. Amândouă fetele se îndrăgostesc de Petru Slave, medicul care vine să o trateze pe Luiza.

În acest punct, trebuie făcute alegeri: să salveze relația de prietenie, luându-și ambele gândul de la o posibilă relație de cuplu sau să renunțe una la Petru în favoarea celeilalte?

Cartea „Într-o gară mică” mi-a dat de gândit despre posibilitățile care există atunci când vine vorba despre relația de cuplu. Adeseori, se întâmplă ca relația de cuplu să strice o prietenie, exact așa cum s-a întâmplat și în carte. Atunci când două prietene se îndrăgostesc de același bărbat, este inevitabil să nu se sfârșească povestea cu suferință, măcar din partea uneia dintre persoanele implicate. Fie că renunță ambele la el pentru a-și salva prietenia, sau una dintre ele este aleasă în defavoarea celeilalte, cel puțin o persoană are de suferit în urma unei asemenea povești.

Am fost și eu Luiza

M-am regăsit în personajul Luizei. În adolescență, eram exact ca Luiza: tăcută, nu îmi deschideam sufletul față de nimeni. Și, exact ca Luiza, am fost cea care se închidea în ea să sufere, alegând întotdeauna să le permită celor din jur să fie fericiți.

Mi-a plăcut modul în care Sidonia Drăgușanu a abordat subiectul relațiilor în cartea Într-o gară mică. Relația de prietenie dintre Dudu și Luiza, pusă la încercare de relația de cuplu dintre Dudu și Petru, este un subiect parcă rupt din cotidian. Nu rar se întâmplă, în realitate, ca două prietene să se îndrăgostească de același băiat. Uneori, norocul este de partea celei care reușește să își exprime prima dată noua atracție, cealaltă prietenă renunțând la visul ei, de dragul prietenei și din dorința de a păstra relația de prietenie intactă.

Am fost și eu în pielea Luizei, cândva, și am reușit să mă regăsesc în personajul ei. Însă, privind din perspectiva de cititor, am simțit milă și nu prea. Mi-a fost milă de ea, pentru că știu ce sentimente te încearcă atunci când băiatul de care ești îndrăgostită o alege pe prietena ta, nu pe tine. Totuși, nu mi-a fost milă, pentru că totul ține de alegeri, de modul în care te comporți în anumite situații. Poate Luiza ar fi reușit să fie ea cea aleasă, dacă nu ar fi cedat atât de repede și de ușor în favoarea prietenei ei, Dudu.

Relația de cuplu între mit literar și realitate cotidiană

Este relația de cuplu diferită în cărți? Aș îndrăzni să spun că nu. Cel puțin, relația de cuplu din cartea Într-o gară mică pare cât se poate de autentică. Femeia în literatura interbelică, așa cum o vedem în acest roman, nu este diferită de femeia din realitatea zilelor noastre.

Exact ca în literatură, și în realitatea cotidiană există relații de prietenie sfârșite din cauza relației de cuplu. Există, undeva în lume, câte o Dudu și o Luiza, ambele îndrăgostite de un Petru, care va fi „călăul” relației de prietenie dintre cele două.

Articolul a fost scris pentru Spring SuperBlog 2019.