Păcatele fiului. Cartea a treia – Theo Anghel

păcatele fiului cartea a treia

Am terminat aseară cartea a treia din Păcatele fiului și abia am așteptat să vă vorbesc despre ea. Acum, însă, mi se pare că îmi găsesc cu greu cuvintele. Și nu pentru că nu am ce spune, ci pentru că toate lucrurile care mi se învălmășesc acum pe vârfurile degetelor se pot rezuma la un cuvânt: superlativ! Nu ați înțeles nimic până acum, nu? Ei bine, cartea aceasta și toate cărțile lui Theo Anghel, de altfel, sunt la superlativ.

Theo este cea mai bună scriitoare de fantasy de la noi din țară și poate concura oricând cu străinii pentru același titlu de „cea mai bună”. Imaginația ei depășește orice limite, iar stilul de scriere este impecabil și impresionant. Deși pot spune că am citit destul de multe cărți la viața mea, rar am dat peste cărți ca ale lui Theo, care să mă treacă printr-un vârtej de stări la fiecare pagină.

Deși cartea întâi și cartea a doua din Păcatele fiului sunt ambele extraordinar de bune, cartea a treia este fabuloasă. Îl trece pe cititor prin niște stări, de la râs la plâns, de la bucurie la nervi, cum rar se întâmplă. În plus, Theo a mai presărat povestea și cu niște scene erotice excelente.

Tensiunea este prezentă în fiecare pagină a cărții, iar emoțiile ating cote maxime în acest volum (despre care continuu să cred că nu este ultimul din seria Păcatele fiului!). Theo le-a mai pregătit cititorilor și niște răsturnări de situație, pentru a condimenta povestea. Recunosc, la unele chiar am rămas gură-cască, nevenindu-mi să cred ce imaginație bogată poate să aibă!

Păcatele fiului cartea a treia – povestea revine în prezent

Poate vă amintiți că în cartea a doua a seriei Păcatele fiului, acțiunea s-a desfășurat în Elazard. În cartea a treia, personajele revin în prezent, în București. Lia și Luca știu, de acum, că sunt parte dintr-o profeție, dar habar nu au despre ce este vorba. Totuși, după toate întâmplările din Elazard, ei știu că nu trebuie să aibă un copil împreună, pentru că ar atrage și mai tare mânia demonilor.

Nu de parcă ar mai fi nevoie, având în vedere că atât Naamah, cât și alte spirite nemuritoare din lumea întunecată sunt pe urmele Liei. Neținând cont de sfaturile lui Luca de a rămâne închisă în vila lui, unde este în siguranță, Lia se întoarce la redacția Gura Lumii. Desigur, face asta în semn de protest față de decizia lui de a se ține cât mai departe de ea, pentru a o proteja.

Din momentul în care Lia se întoarce la redacție și până în momentul în care intră – fără voia ei – în belele, e cale scurtă. Luca reușește să o salveze, dar ce este mai ciudat pentru ea este intervenția Djinnului în această salvare. Lia știe că Djinnul nu este o ființă de încredere și cuvântul lui nu valorează prea mult. Totuși, acesta începe să îi dea Liei ponturi despre ceva ce ar trebui să caute, însă fără să îi explice prea mult ce ar trebui să găsească.

Plecarea lui Luca

Atracția dintre Lia și Luca este extrem de evidentă. Totuși, Luca este de părere că trebuie să păstreze distanța, pentru a nu o pune pe Lia în pericol. Însă, ca de fiecare dată, Lia reușește din nou să atragă pericolul. Atunci când este anunțată că tatăl ei a dispărut de la sanatoriu, certată fiind cu Luca și fără inelul lui pe deget, pleacă la vila de la Fundata, însoțită de avocatul Dima, care este îndrăgostit de ea.

La vila ei de la Fundata, Lia are parte de o experiență cât se poate de neagră. Este chiar pe punctul de a fi ucisă, dar salvatorul ei apare la timp. Din nou, gelozia atinge cote maxime atunci când Luca îl găsește acolo pe Dima.

Întorși la București, Luca îi spune Liei că a decis să se întoarcă în Elazard, pentru a o proteja. Din acel moment, din proprie voință și încurajată de Djinn, Lia încearcă tot posibilul pentru a-l convinge pe Luca să nu o părăsească. Dacă va reuși sau nu, rămâne să descoperiți citind cartea.

Păcatele fiului creează dependență

Am mai afirmat și în trecut că seria Păcatele fiului creează dependență și, orice ar spune Theo legat de asta, încă îmi susțin părerea. Sunt sigură că Theo nu poate fi atât de crudă cu noi, cititorii ei, încât să ne lase cu un asemenea final la această serie. (Theo, nu ești atât de crudă, nu?)

Păcatele fiului este una dintre seriile cele mai bune pe care le-am citit vreodată. Și, având în vedere cum reușește Theo să mă surprindă cu fiecare volum în parte, sunt sigură că și dacă ar scrie o serie de zece volume, tot ar reuși să aducă ceva nou, ceva interesant și deosebit în fiecare volum. Asta pentru că are un talent aparte la a-și imagina povești grozave, personaje ieșite din comun și scenarii inedite.

Și pentru că tot am pomenit de personaje, trebuie să vă spun că are un talent deosebit de a crea personaje pe care le adori și dacă sunt rele sau le urăști și dacă sunt bune. Theo este dintre puținii scriitori care chiar reușesc să construiască personaje de care cititorii se pot îndrăgosti, pe care îi pot iubi sau ură, după caz. Are personaje autentice, personaje ieșite din comun, are o varietate de personaje care dau culoare poveștii, iar asta cu siguranță este unul dintre ingredientele secrete pe care le adaugă în fiecare carte, pentru a ajunge la inimile cititorilor.

În final, vă spun că trebuie să citiți seria Păcatele fiului, pentru că nu aveți cum să nu fiți vrăjiți de această serie!

Theo, îți mulțumesc pentru cartea oferită.

Păcatele fiului. Cartea a treia de Theo Anghel poate fi comandată de pe site-ul Editurii Quantum Publishers.

4 thoughts on “Păcatele fiului. Cartea a treia – Theo Anghel

  1. Eva, ai mare dreptate, Theo Anghel este una dintre cele mai de seama comori. Toate cărțile ei mi-au mers la suflet, inclusiv primele doua volume din Păcatele fiului. Abia aștept să citesc volumul trei!
    Felicitări pentru ispititoarea recenzie!

Spune-mi părerea ta :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: