Ora 7 dimineața, într-un sătuc din Bihor
Nană Leana își poartă pașii grăbiți pe ulița satului, în drum spre autobuzul care o va duce spre târgul din orașul învecinat. Într-o mână îi atârnă greu o plasă mare, de rafie, plină cu macrameuri. În cealaltă, o sacoșă este încărcată cu ouă, telemea și smântână. Grăbită să nu întârzie la autobuz, se sperie când se aude strigată.
– Neața bună, Leano! Un’ te duci?
– Ehe, ’neață o fi fost când m-am gătat să merg la oraș! Ia, mă duc la târg, să vând niște bucate și macrameuri. Mai iese un ban, Mărie. Da’ tu ce faci pe uliță la ora asta?
– Iacă, numa’ ce s-o dus fii-miu la oraș și el, să caute de muncă. Poate-ai auzit că se însoară, dar din ce câștigă-n sat, nu-i pe placul fetei. O plecat să caute de vorbă-n târg sau să vadă de n-o fi vreun afiș, pe undeva, cum că ar angaja cineva, pe un salariu bun. Dacă-i trebuie nevastă, n-are decât s-o ție! Auzi, Leano, dacă tot ajungi în târg, nu-mi faci o favoare? Află tu cât costă acum casele, poate auzi o vorbă colo-n târg. Fii-miu și cu nora nu vor să mai stea la sat, după nuntă. După ce-și găsește de lucru, o mai trebui să umble să afle și de-o casă de vânzare, la oraș. Aș vrea doar să știu cam care sunt prețurile caselor, nu care cumva să fie păcăliți… sau să mă păcălească ei pe mine!
– Mă interesez, Mărie, cum să nu?! Doar s-ajung în târg, că de nu prind autobuzul, nu mai apuc să vând ce am în traistă.
– Drum bun, Leano, și să ai vânzare bună!
Leana ajunge în târg
Cu chiu, cu vai, nană Leana a prins autobuzul și a ajuns la târg. Acolo, lumea și țara! Că dacă nu au nicio modalitate prin care să dea și ei un anunț publicitar, oamenii sunt nevoiți să-și încheie tranzacțiile direct, față în față. În târg, lumea vinde care ce are: ouă, lapte, brânză, smântână, haine, pâine coaptă pe vatră, găini, legume, fructe și câte toate! Dar, pe lângă toată marfa, mai vin la târg și oameni cu propriile lor cerințe: ba că vor să vândă casa, ba că au de oferit un loc de muncă – fiecare cu ce-l doare, vorba aia!
Nu bine și-a întins nană Leana marfa pe tarabă, că a început să audă prin târg:
– Vând casă mare, preț avantajos! Urgent, vând casă mare! Informații la taraba din stânga intrării în târg!
Ia să merg eu acolo, când pot, să văd cât cere pentru casă. Așa o să pot să-i spun Măriei cu cât trec casele la oraș.
Mai stă puțin, și iar aude un anunț, strigat de o voce bărbătească:
– Angajez șofer! Cine e interesat, să vină la taraba de lângă piața de animale!
Ia-auzi, se gândi nană Leana, angajează șoferi! Degeaba, că băiatul Măriei nu știe să conducă. Eh, și-o găsi și el ceva!
Și tot stând ea în târg, să-și vândă macrameurile, ouăle, telemeaua și smântâna, nană Leana reuși să mai audă câteva anunțuri strigate. Ba un loc de muncă, ba o casă de vânzare, ba o mașină de vânzare sau câte un anunț de prestare servicii, toate se auzeau, rând pe rând, din gura târgului.
Seara pe uliță
La finalul zilei, ca să nu piardă autobuzul spre sat, nană Leana își împacheta macrameurile nevândute. În gând, îi stăruiau toate anunțurile strigate în târg, pe care le auzise pe timpul zilei. Abia aștepta să-i spună nanei Mărie tot ce auzise din gura târgului – „ziarul local”.
Ajunsă în sat, strigă la poarta nanei Mărie:
– Mărie! Haide iute, Mărie, să-ți spun ce-am aflat din gura târgului!
Când se aude strigată, nană Mărie fuge repede la poartă.
– Ho, Leano, unde arde? Ia hai, să ședem pe laviță și spune-mi ce-ai aflat.
– Ia, Mărie, să vezi tu ce-i în târg! Lume cât vezi cu ochii! Cine are ceva de oferit, strigă anunțul în târg, așa că oricine e acolo, poate să afle repede ce îl interesează. Cine are de cumpărat, sau vrea să găsească de muncă, merge la târg, pe la tarabe sau să asculte ce se strigă. Gura târgului e de folos, Mărie, să știi. Tot ascultând azi, în târg, ți-am adus și veștile pe care mi le-ai cerut. Am aflat cu cât se vând casele în oraș. Am auzit că se caută șoferi, da’ știu că Ion al tău nu are permis.
Anunțurile
– Așa-i, Leano! Da’ s-a întors și el acasă, obosit. Toată ziua a bătut orașul la picior, în lung și-n lat, să vadă de anunțuri. A văzut afișe în vitrine și pe stâlpi și a vorbit cu un angajator, de luni începe munca. Da’ ia zi tu de case. Ce-ai aflat de case?
– Striga unu-n târg că vinde casă mare, urgent. Am mers și io să-ntreb de preț, am zis că vreau să știu, pentru o vecină. A zis că e la douăș’ cinci de mii de euro, că vrea să o dea repede. Am mai ascultat prin târg vorbindu-se de case și să știi că-i preț bun la casă mare! Mai vorbea o femeie, la taraba de lângă, știa casă de vânzare, în vecini de ea, da’ zicea că-i mult de pus pe ea și o dădeau cam tot așa, ca aia mare, de-o vindeau în târg.
– Mulțumesc, Leano, de vești. Da’ oare cum aș putea să știu de case? Îți spun drept, Leano, că mie nu-mi place de nora asta a mea și tare mi-e că mi-or spune un preț la casă și altul e, de fapt. Sau că o fi cu pretenții de casă mare și scumpă, când s-ar găsi în oraș și una mai ieftină.
– Mărie, hai să mergem și săptămâna viitoare-n târg, să vedem ce mai aflăm. Le spunem alor noștri că mergem cu macrameurile, da’ mergem să vedem de case. Luăm străzile la pas și vedem ce-om găsi. Mai din gura târgului, mai din afișele din geamuri, și tot om afla ceva, până seara.
– Bine zici, Leano. Așa facem!
Au mai stat cele două nane la povești o vreme, după care fiecare dintre ele s-a dus la casa ei, să-și vadă de treburile gospodăriei.
Viața fără anunțuri de mică publicitate
Anunțuri de mică publicitate de n-ar exista,
doar gura târgului și-afișele ne-ar ajuta.
Toată lumea oferta în gura mare și-ar striga
și cei interesați de-oferte prin oraș ar umbla.
Doar față-n față tranzacțiile ar ieși la iveală
Să găsești ce cauți ar fi greu, fără-ndoială.
Dar tot ce eu v-am povestit
e din minte născocit.
Pentru Spring SuperBlog am inventat
și sper că ziua v-am încântat.
Articol scris pentru proba a treia din cadrul competiției Spring SuperBlog 2019.
Foto: Arhiva personală
Foarte fain articolul. L-am citit cu mare plăcere 😍!
Multumesc! Ma bucur ca ti-a placut! ❤️
Ce simpatic articolul! M-am facut sa rad in hohote! Ca bine mai zici, grea ne-ar fi viata fara modul in care s-a modernizat publicitatea in zilele noastre.
In alta ordine de idei, stiai ca ai talent la scris? 😉
Succes la concurs! Sa castigi premiul cel mare!
Iti multumesc din suflet! ❤ Ma bucur ca te-a distrat articolul meu.
Foarte haios Eva, felicitări și succes! 🙂
Multumesc! Ma bucur ca iti place. Succes si tie! 🙂
Exact asa mi-am inchipuit si eu lumea fara anunturi de mica publicitate.
Da? Atunci e de bine, nu? 🙂
Fără anunțuri de mică de mică publicitate, vindem și cumpărăm de toate pe cale orală. Amuzant articolul. Mult succes!
Multumesc! Ma bucur ca iti place!
Haha, da m-ai încântat! Cele două nane 😂 Foarte natural articolul. Felicitări! Mult succes!
Multumesc din suflet! Ma bucur ca iti place. 😀
Foarte inspirat articolul! Succes!
Multumesc!
Frumos articol! Inspirat, amuzant, cu de toate. Bravo! Mult succes îți doresc!
Multumesc! 🙂
Ce imi place acest articol. Viata fara anunturi publicitare inchipuita de tine e cam ca viata fara anunturi publicitare si ziare de inainte sa se fi inventat mica publicitate. Super! Bafta!
Multumesc!
Tocmai mi-a venit o idee pentru lecțiile mele de marketing. Mă gândesc să le propun elevilor o activitate pe tema asta: cum ar fi viața fără mica publicitate? Mai trebuie doar să-i dau o formă. Mulțumesc! Și succes!
Cu drag, ma bucur ca v-am inspirat! Multumesc! 🙂
Ce articol reusit, Eva!!!! Am zambit, am ras… si la final am fost uimita. Are pana si poezie! Felicitari!!!!!
Multumesc! Ma bucur mult ca ti-a placut.
Coana Leana sa-ti poarte noroc! Simpatic articol!
Multumesc! 🙂
M-am amuzat copios citind articolul tău. Sper să iei notă maximă, chiar meriți.
Mult succes îți doresc!
Multumesc din suflet! Ma bucur mult! 🙂
Un articol super inspirat! Mult succes!!
Multumesc!
Foarte fain si creativ articolul! L-am citit cu un mare zambet. 😀
Multumesc! 🙂 Ma bucur ca ti-a placut.
Pe mine, unul, m-ai incantat. 😀 Imi plac competitiile de creativitate gen SuperBlog, tocmai pentru ca dau ocazia manifestarii imaginatiei in publicitate. 🙂
Ma bucur ca am reusit sa te incant. 😀 Da, competitiile de genul asta chiar ne testeaza limitele si ne ajuta sa ni le depasim.
Interesantă perspectiva ta. Așa și este. Vom vedea pe viitor, cum va fi…
Multumesc! Da, asa este, vedem cu timpul…
Foarte tare mi-a plăcut articolul ăsta, m-am delectat citindu-l, iar poezia din final e cireașa de pe tort, felicitări! <3
Multumesc! ❤
Foarte bun articolul! Personal, nu imi pot imagina lumea fara anunturi publicitare. 😂😁
Multumesc! Greu de imaginat, intr-adevar.