Dreptul la vacanță creează amintiri de neuitat

dreptul la vacanță

Suntem construiți din amintiri, din suma tuturor momentelor pe care le-am trăit. Însă mintea noastră este încărcată cu informații, astfel că unele amintiri rămân închise în cele mai ascunse sertare ale minții. Dar un lucru care nu se uită vreodată este prima vacanță. Atunci când ne naștem, primim în mod automat dreptul la vacanță. Nu este un drept pe care trebuie să îl câștigăm, dar cu siguranță este un drept de care trebuie să profităm.

M-am născut într-o familie în care dreptul la vacanță chiar era respectat. În fiecare vară, porneam cu familia într-o vacanță în România. Asta deoarece părinții au ținut mult la dorința lor de a cunoaște frumusețile țării în care ne-am născut. Prima mea vacanță, cel puțin prima pe care mi-o amintesc, a avut loc în 1996, adică acum aproape 23 de ani. Știu, pare o eternitate de atunci!

Prima mea vacanță a fost un circuit prin Moldova, pe la câteva dintre cele mai cunoscute mănăstiri. Am mers împreună cu părinții mei, sora și fratele meu, mătușa, unchiul și verișoara. Trebuie să recunosc, distracția este mai mare și vacanța mai plăcută, atunci când o petreci cu familia extinsă.

Mănăstirea Văratec

Prima mea vacanță – amintiri de neuitat

Aveam opt ani atunci când părinții mei au decis că este momentul să ne ofere dreptul la vacanță, la una destul de lungă. Fiindcă locuim în Bihor, drumul cu mașina până în Moldova nu a fost unul foarte scurt. Îmi amintesc, însă, și acum entuziasmul care ne-a încercat, pe mine și pe sora mea, neînțelegând exact ce și unde este Moldova. Tot ce știam era că suntem în mașină, în drum spre Moldova și tot așteptam să ajungem la destinație.

La un moment-dat, după Humulești, ne-a prins pe drum o ploaie, cum nu văzusem de când eram. Era o ploaie torențială, care ne-a obligat să parcăm mașinile la marginea drumului, întrucât tata și unchiul (șoferii) nu vedeau drumul, din cauza ploii. Micuțe fiind, am început să plângem că vrem acasă, la bunica. Atât ne fusese dorința de a ne exercita dreptul la vacanță! Gata, nu mai voiam în Moldova, voiam la bunica!

Ploaia a trecut, iar noi am ajuns la destinație. Am vizitat opt mănăstiri din Moldova, în funcție de localitățile în care ne-am cazat. Deși nu mai rețin ordinea în care le-am vizitat, acestea sunt mănăstirile pe care le-am văzut în prima mea vacanță: Moldovița, Sucevița, Văratec, Secu, Putna, Voroneț, Neamț și Agapia.

Mănăstirea Putna

Vizita la mănăstiri

Deși nu îmi amintesc ordinea exactă în care le-am vizitat, știu sigur că Moldovița a fost prima. Asta deoarece am rămas cu o amintire de acolo. Entuziasmată de prima mea vacanță, mi-am făcut puțin de cap, dându-mi unghiile cu ojă roșie. Cum stăteam eu la un chioșc al mănăstirii, cu mânuțele pe tejghea, ca să văd mai bine, o măicuță a început să-mi țină teorii despre unghiile mele. Răspunsul meu a rămas în mintea tuturor din familie, până azi, când încă mai râdem la această amintire. Inocentă cum eram, i-am zis măicuței: „Păi, dacă Dumnezeu nu voia să ne dăm unghiile cu lac roșu, de ce l-a inventat?”.

Dintre celelalte mănăstiri vizitate, mi-au rămas în minte Mănăstirea Agapia și Mănăstirea Voroneț. Cea din urmă o rețin datorită culorii albastre și a picturilor minunate care o împodobesc în exterior. Mănăstirea Agapia, pe de altă parte, ne-a introdus într-o lume de vis. Un amestec de culori ne-a acaparat privirile. Și acum, dacă închid ochii, pot să îmi amintesc peisajul mirific din curtea Mănăstirii Agapia. Erau atâtea flori, așa o liniște și o lumină în curtea mănăstirii, încât ne-am simțit vrăjiți de acel loc.

Mănăstirea Voroneț

Vacanța nu e memorabilă, fără peripeții

Prima mea vacanță a fost una pe cinste, care mi-a lăsat numeroase amintiri frumoase. Însă nu există vacanță fără peripeții. Cum pe vremea aia nu știam de agenții de turism, am mers pe cont propriu, urmând să ne cazăm unde vom găsi loc. Am avut parte de experiențe deosebite cu cazarea, dar și de unele care ne-au lăsat amintiri haioase.

Unul dintre locurile în care ne-am cazat a fost la o familie, în apropiere de Mănăstirea Agapia. Negăsind loc de cazare altundeva, am fost nevoiți să stăm la o familie. Respectivii tocmai își căsătoriseră fiica, de câteva săptămâni. După ce ne-a servit o masă deosebit de gustoasă, ne-au arătat caseta video cu filmarea nunții fiicei lor. A fost o experiență inedită, întrucât am avut, astfel, ocazia de a vedea obiceiurile de nuntă ale locului.

Mănăstirea Agapia

Însă una dintre amintirile din această vacanță pe care nu le va șterge nimeni și nimic, este cazarea de care am avut parte la Lacu Roșu. Știți hotelurile alea părăsite, din filmele de groază? Ei bine, cam așa arăta și hotelul în care am ajuns noi să ne cazăm. Hotelul fusese inundat recent și totul părea că plutește. Podeaua era semi-uscată, covoarele erau umflate de la apa pe care au înghițit-o, iar pereții aveau un aer cât se poate de înfiorător.

Aș repeta vacanța cu Christian Tour

Aș repeta oricând experiența, însă, de data asta, aș alege vacanța cu Christian Tour. Asta pentru a evita experiențele neplăcute cu cazarea la hotel. Atunci când îți exerciți dreptul la vacanță, este important să te asiguri că te vei bucura din plin de timpul petrecut în locația aleasă. Iar pentru asta, este necesar să ai asigurată cazarea pe care ți-o dorești și să te bucuri de condiții cât mai confortabile pe durata vacanței.

Însă, indiferent de experiențele pe care le-am trăit, mă bucur că am avut ocazia de a profita de dreptul de vacanță. Cu toții ar trebui să ne putem bucura de acest drept, pentru că nimic nu se compară cu amintirile pe care le adunăm în astfel de momente. Vacanța de care v-am povestit mi-a lăsat amintiri dragi, pe care le port mereu în suflet. Christian Tour susține dreptul la vacanță, iar eu nu pot decât să îi susțin în acest demers.

Articol scris pentru prima probă din cadrul Spring SuperBlog 2019.

Foto: Arhiva personală și logo Christian Tour

37 thoughts on “Dreptul la vacanță creează amintiri de neuitat

  1. Câte amintiri… Abia aștept sa mergem în vacanta cu copiii noștri, sa le oferim și lor amintiri de neuitat.

    1. Ma bucur ca iti plac! Nu-mi vine sa cred cat de vechi sunt pozele! Dar e o placere sa le vad, de fiecare data cand le mai “scoatem de la naftalina”. 🙂

  2. Felicitari pentru articol si mult succes in competitie! Chiar de neuitat vacanta, in multe locuri am fost si eu si mi-au ramas in suflet.

  3. Ce vacanta frumoasa si cu cate amintiri minunate ai ramas. Cred ca e important sa ai fotografii, cumva se impregneaza amintirile mai bine.

  4. Inca nu am ajuns la manastirile din Moldova, dar probabil ca nu mai e mult pana atunci. Am zambit citind amintirile tale. Iar la faza cu lacul rosu, am ras cu lacrimi imaginandu-mi faza! Felicitari! De mica erai cool!

    1. Si eu am zambit citind comentariul tau. 🙂 Iti multumesc! Au mai fost faze funny in vacanta aceea, dar nu mi-au incaput toate aici. Poate va veni candva momentul sa le povestesc. Oricum, povestind cu sora mea, inainte de a scrie articolul, ne-am distrat pe cinste, amintindu-ne pataniile, mai ales pe cea de la Lacu Rosu.

  5. Eu sunt din zona, asa ca am vazut ce era de vazut. Si imi dau seama de ce ai ramas atat de impresionata de vacanta aceasta. Ma bucur ca ti-a placut in Moldova. Sa revii acum si sa privesti totul cu alti ochi. 🙂 Poate vei mai descoperi si alte lucruri frumoase. Bafta!

    1. Multumesc! Cu siguranta mi-ar placea sa revad din nou locurile. Oricum, a fost una dintre cele mai frumoase vacante de care am avut parte. 🙂

  6. Mi-am amintit de perioada în care şi noi am luat toate mănăstiriöe la rând. Îmi amintesc că mama şi sora căutau fuste lungi pentru a nu fi certate de maici, eu fiind iertată datorită vârstei. :))

  7. Draguta vacanta. Mereu am gasit ceva linistitor la manastiri. Un tur de forta inca nu am facut, dar imi propun unul in care sa avem si o rulota dupa noi.

  8. Frumoasă prima ta vacanță. 😉 Îmi amintește de altfel de a mea vacanță (circuit-ul prin țară), la fel am făcut și eu prima mea vacanță cu părinții, sora și niște prieteni de familie. De la Oradea am mers spre Cluj, Poiana Brașov, Sinaia, Sibiu, Pitești, București, Constanța (la mare, la Mamaia), de acolo am plecat spre Brăila unde am trecut Dunărea cu bacul , cu mașină cu tot 😉 am văzut lacul Roșu și lacul Sf. Ana, am făcut apoi turul Moldovei pe la mănăstiri, apoi am mers spre Cheile Bicazului și ne-am întors de acolo la Oradea. Aceasta a fost prin anul 1988, și a fost o super primă vacanță cam de vreo 3 săptămâni, și câte peripeții am mai avut, eheheheeeeiiiii. 😉

    1. Sunt convinsa ca ai avut o vacanta grozava. Si noi am trecut si pe la Lacu Rosu, lacul Sf. Ana si Cheile Bicazului, printre altele. Nu mai retin cat am stat, cred ca 10-14 zile, in total.

  9. Nu am mai fost într-o vacanță de extrem de mult timp… Mi-ai făcut un mare dor de ducă cu articolul tău! Felicitări pentru îmbinarea măiestră a textului cu imaginile care vorbesc de la sine, am evadat puțin din cotidian astfel! <3

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: