
De câteva luni îmi tot spun că voi scrie pe blog un articol despre „pericolele” pe care le prezintă tehnologia în viața copiilor noștri, despre efectul tehnologiei asupra copiilor noștri. Am tot amânat, poate pentru că mi-am zis că nu sunt avizată să vă vorbesc despre asta. Într-adevăr, nu sunt psiholog, nu sunt medic. Dar sunt avizată dintr-un alt punct de vedere: sunt MAMĂ. Iar ca mamă, sunt implicată direct în tot ce ține de viața copilului meu. Poate sunteți și voi părinți și ați avut de a face cu „mirajul tehnologiei” în ceea ce privește copiii voștri.
Mirajul tehnologiei – îl lași pe copil sau nu să cadă în el?
Ca părinte în secolul XXI, nu știi niciodată care este cea mai potrivită variantă:
- Îl lași pe copil să utilizeze tehnologia, pentru a fi în pas cu evoluția oamenilor.
- Îl ții pe copil departe de tot ce înseamnă tehnologie, pentru binele lui.
Eu am încercat ambele variante și am ajuns la concluzia că nici una, nici alta nu este corectă.
Îl lași pe copil să utilizeze tehnologia, pentru a fi în pas cu evoluția oamenilor.
În cazul primei variante, este de la sine înțeles că nu este corectă. Da, ne complăcem adeseori situației, în ideea în care știm că tehnologia joacă un rol important în viețile noastre. Noi, ca adulți, folosim toată ziua dispozitive diverse, fie pentru muncă, fie pentru relaxare: smartphone, laptop, tabletă, TV cu internet.
Adeseori, ne este mai ușor să îi punem celui mic în mână un smartphone sau o tabletă, știind că așa va sta cuminte o vreme. Perfect adevărat! Asta, desigur, dacă nu luăm în considerare sfaturile medicilor și riscurile la care îi expunem făcând asta. Totuși, știm că, în zilele noastre, copiii nu pot fi total feriți de ceea ce înseamnă tehnologie. Au nevoie de ea în viețile lor, pentru a putea ține pasul cu lumea în care trăim.
Îl ții pe copil departe de tot ce înseamnă tehnologie, pentru binele lui.
În cazul celei de-a doua variante, v-am dat răspunsul în paragraful anterior. Într-o vreme, mi-am zis că sunt o mamă mai bună dacă nu îi permit fiicei mele acces la dispozitive. Într-adevăr, televizorul a jucat mereu un rol important, nefiind oprit prea mult, dar desenele animate sunt destul de inofensive, nu? Ei bine, NU! Nu, pentru că până și acele desene care sunt aparent drăguțe, au scene destul de dure, care îi sperie pe copii. Vă spun din proprie experiență.
Iar ca să îmi susțin spusele, o să vă povestesc o întâmplare. Denisa mea era la grădiniță. Într-o zi, se uita la Micii ponei, pe Minimax. Aparent, un post potrivit copiilor mici. Ei bine, toate bune și frumoase, până la o scenă în care poneilor le erau extrase „însemnele drăguțe” printr-un proces brutal. Eu lucram, așa că nu eram foarte atentă ce se întâmplă în desene. Auzeam televizorul, dar fiind în spatele meu și eu concentrată la lucru, nu am acordat prea multă atenție. Asta, până nu am văzut-o pe Denisa că își pune mânuțele la ochi. Poate o să ziceți că e ea prea sensibilă. Da, sunt de acord cu voi: este sensibilă. Dar orice copil mic este sensibil și fragil, deci sensibilitatea extremă nu este o scuză pentru cruzimea prezentată în desene.
Dar să revenim la subiect. Am încercat să o opresc pe Denisa din a folosi tehnologia în exces. În timp ce alți copii de vârsta ei deja aveau propriile tablete, Denisa nu avea. I-am luat un laptop, dar pe care o lăsam foarte rar și doar să joace jocurile de la Editura Edu, pe care le cumpăram la grădiniță și, mai apoi, la școală.
E spre binele lui?
Aș minți să spun că nu se juca deloc pe telefon. Tabletă nu am avut și nu avem nici acum – nici ea, nici noi. Dar când soțul și-a schimbat telefonul, pe cel vechi, fără cartelă, i l-a dat ei, să se joace. Desigur, cu limită, adică nu avea mereu acces la el. Cum spuneam, eram conștienți că efectul tehnologiei asupra copiilor nu este tocmai unul pozitiv. De asemenea, știam că toți copiii au acces la dispozitivele moderne, iar privarea totală de acestea nu i-ar face bine unui copil, ajungând să fie marginalizat.
Din nou, voi face o paranteză, să vă povestesc o scenă pe care a văzut-o soțul într-o zi, întorcându-se acasă de la muncă. Niște copii, cu vârste până în 10-12 ani, se jucau în curtea blocului. Vorba vine, se jucau, de fapt, stăteau fiecare cu telefonul în mână. Unul dintre ei nu avea telefon, iar ceilalți i-au spus să plece de lângă ei, că el nu cunoaște jocul respectiv și nu are ce căuta acolo.
Acum, să revenim la fetița mea. Cum ziceam, nu am privat-o în totalitate de tehnologie, dar i-am limitat accesul, pe cât posibil, în speranța că îi fac un bine. Momentul care m-a făcut să-mi pun întrebarea „Chiar îi fac un bine?” a venit într-o zi, când s-a întâlnit cu o colegă, la antrenamentul la care o duceam. De cum s-au văzut, fetița a întrebat-o câte jocuri are pe tabletă și a început să o întrebe de x și y joc. În acel moment, Denisa s-a blocat și s-a uitat la mine, ușor rușinată.
Efectul tehnologiei – un risc pentru sănătatea mentală a copiilor noștri
Am ajuns la concluzia că efectul tehnologiei asupra copiilor noștri este unul negativ. Da, recunosc că au nevoie de ea, că trebuie să o folosească. După cum vedeți, nici dacă vă feriți copilul de tehnologie, nu rezolvați prea multe. Adevărul este că nu știm cum este mai bine pentru copiii noștri. Acces la informație oricum au cu toții. Poate eu nu o las pe Denisa să se joace pe telefon, dar vine copilul tău, care asta face toată ziua, și îi spune și ei despre jocul x sau y și tot aia e!
De aceea, prin intermediul acestui articol, vreau să trag un semnal de alarmă pentru părinți. Aveți grijă ce fac copiii voștri, atunci când le dați dispozitivul în mână! Aveți grijă ce jocuri joacă și ce videoclipuri urmăresc pe YouTube. Efectul tehnologiei utilizate iresponsabil poate avea un efect devastator asupra psihicului unui copil. Deși eu vă povestesc din punctul de vedere al unei mame, sunt sigură că și un psiholog ar putea confirma spusele mele.
Apropo de asta, eu am luat legătura cu un psiholog pentru Denisa. Nu am dus-o pe ea, încă, dar am discutat cu psihologul despre ea și mi-a zis ce să fac. Așadar, fiți atenți ce fac copiii voștri pe telefon, tabletă sau laptop. Internetul este minunat și ofertant, chiar și pentru cei mici. Dar trebuie folosit cu atenție. Pentru un copil, este ușor să se lase atras de mirajul internetului și al tehnologiei, dar depinde de noi, ca părinți, să îi ajutăm pe copii să le folosească în mod responsabil.
Foarte interesant articolul tău. Maia nu a jucat momo sau altele, dar a auzit de ele la școală si era destul de înspăimântată. Am discutat și discutam continuu despre orice apare sau vede pe net sau la TV. Ea are timp fixat pentru laptop sau TV, deoarece, la un moment dat, nu mai voia nimic altceva în afară de laptop. Nu pot și nici nu vreau să îi limitez total accesul, dar nici să stea toată ziua acolo când are atâtea jucării și cărți frumose.
Multumesc! Asa este, si eu tot insist pe asta cu jucariile si cartile, in locul telefonului. Sunt speriati de chestiile astea, dar totusi vorbesc despre ele neincetat.
Excesele întotdeauna sunt dăunătoare. Iar pericolele sunt la tot pasul, nu numai cele apărute datorită tehnologiei. Și acum 30 de ani desenele animate conțineau scene de violență. Din păcate banul bate totul, fără să se gândească cineva dacă pune sănătatea mentală a copiilor în pericol.
Contineau si alea, dar parca nu erau atat de violente si de urate ca si cele de acum.
Eu incerc sa o tin pe Amira cat de departe pot de tehnologie, deocamdata. Daca zic cuiva ca la 10 ani nu are telefon, se uita crucis la mine. Prefer sa o las sa fie copil. Nu zic ca e rupta total de tehnologie, dar are acces foarte putin.
Foarte bine faci.
Un articol excelent și extraordinar de util, felicitări! <3
Multumesc! <3