Cu prețul vieții – Max Eisen – recenzie

Cărțile cu și despre război și evrei sunt ca un magnet pentru mine. Citesc cât pot de multe astfel de cărți, deși această plăcere a mea poate părea ciudată. Pur și simplu, simt nevoia să citesc astfel de cărți, să aflu ce și cum s-a întâmplat. Citind cartea „Cu prețul vieții”, mi s-a răspuns, oarecum, la întrebarea: de ce citesc cărți despre război?. Răspunsul e pentru a descoperi adevărul despre acele vremuri crunte.

„Cu prețul vieții: O poveste despre curaj și supraviețuire la Auschwitz” este o carte autobiografică, în care autorul Max Eisen povestește perioada pe care a petrecut-o în lagăr și după. Max Eisen, pe numele lui Tibor Eisen, s-a născut în 1929, în Moldava nad Bodvou, Cehoslovacia. Lui Tibor i-au urmat doi frați și o soră: Eugene (1932), Alfred (1936) și Judit (1943). Familia Eisen era de evrei și, până la o vreme, au dus-o destul de bine. Părinții lui Tibor au deschis o cârciumă populară, care atrăgea numeroși clienți. Totul a mers bine, până în anul 1940, când au apărut diverse edicte care vizau comunitatea evreiască.

„Un edict care mi-a afectat în mod special familia le interzicea evreilor să vândă alcool și tutun. Tata și-a pierdut principala sursă de venit atunci când afacerea i-a fost confiscată fără să primească vreo compensație, iar marfa le-a fost înmânată autorităților, împreună cu cheia localului.”

Începutul suferinței

În 1941, bărbații evrei care aveau vârsta cuprinsă între 18 și 45 de ani au fost duși la batalioane de muncă. Desigur, tatăl lui Tibor era unul dintre ei. Bărbații trimiși la batalioanele de muncă primeau permisie o săptămână pe an. În august 1942, cei din familia Einsen rămași acasă au fost pregătiți să fie mutați de acasă. Astfel, Tibor cu frații săi, mama și o mătușă au pornit spre necunoscut. După o călătorie cruntă, grupul în care sunt și ei a fost întors și trimis spre casă.

Tatăl și unchiul lui Tibor s-au întors acasă în decembrie 1943. Paștele din 1944 a fost ultimul pe care familia Eisen l-a sărbătorit împreună. În timpul nopții, un pădurar i-a avertizat că jandarmii adună toți evreii din oraș și plănuiește să îi mute și le-a oferit să îi ajute să fugă, pentru a scăpa. Însă din cauza sărbătorii de Paște și a Sabatului, bărbații casei au refuzat să călătorească, astfel că au rămas acasă.

Dimineața la 6, jandarmii i-au trezit și i-au luat de acasă pe toți membrii familiei Einsen, precum și toți evreii din oraș. Din acest moment, începe adevărata suferință. Cititorului i se prezintă drumul spre lagăr. Tibor a rămas cu tatăl șu unchiul său în grupul de bărbați, el având 15 ani în momentul deportării. Mama lui, cu cei doi frați și cu sora, precum și bunicii, au fost trimiși în celălalt grup, cu femeile, bătrânii și copiii.

Auschwitz

Din acel moment, dezvăluirile autorului prezintă toate chinurile prin care a trecut de-a lungul perioadei petrecute în lagăr. Nu o să vă povestesc eu ororile care au avut loc la Auschwitz și Auschwitz II-Birkenau, dar vă asigur că povestea este una dureroasă. Încă din momentul separării celor două coloane – a bărbaților și a femeilor, copiilor și bătrânilor – Tibor a fost conștient că nu are să își mai vadă mama, frații și bunicii. De ce? Deoarece coloana formată din femei, copii și bătrâni era trimisă direct la exterminare.

Bărbații erau preluați în lagăr și trimiși la tot soiul de munci. Pe măsură ce se îmbolnăveau, erau trimiși fie la camera de gazare, fie la camera de experimente. Da, în lagăre existau și astfel de camere, în care se făceau diverse experimente pe evrei. Însuși autorul spune că faptul că a rămas împreună cu tatăl și unchiul său l-a ajutat să supraviețuiască.

„Cei doi îngeri păzitori ai mei dispăruseră. Fără încurajarea lor și fără micile lor daruri alimentare, n-aș fi reușit niciodată să supraviețuiesc primelor două săptămâni la Auschwitz. Acum eram singurul membru în viață din familia mea apropiată – un sentiment trist, de singurătate și descurajare, m-a copleșit implacabil. Cum aveam să supraviețuiesc fără ei?”

Nu o dată, Tibor s-a aflat la un pas de moarte, cât timp a stat în lagăr. Însă, de fiecare dată, norocul i-a surâs și a reușit să scape cu viață. Momentul când era să fie ucis în urma unei lovituri la cap s-a dovedit a fi fost exact calea lui spre supraviețuire. A ajuns astfel să fie ajutorul unui medic polonez din cadrul lagărului, alături de care a învățat meserie.

Drumul spre libertate

De-a lungul timpului, Tibor a fost mutat în diverse lagăre, iar ultimul în care a ajuns a fost cel din Ebensee. La 6 mai 1945, toți evreii rămași în Ebensee au fost eliberați. Din acest moment, vedem cum Tibor a încercat să își refacă viața. Rămas singur pe lume și fără nicio perspectivă de viitor, s-a agățat de orice speranță sau ajutor, pentru a fugi de durere și de pericolul ce îl pândea în Cehoslovacia. După îndelungi peripeții și suferințe, a reușit să ajungă în Canada, unde și-a întemeiat o familie.

Cu prețul vieții – o carte mai prețioasă decât orice lecție de istorie

Când vine vorba despre cărți de război și Holocaust, nu știu ce cuvânt ar fi mai potrivit să descrii modul în care ai perceput o carte. Vă spun doar că această carte a fost pentru mine mai prețioasă decât orice lecție de istorie. Autorul mi-a oferit ocazia să pășesc în trecut, să văd cu ochii minții – ajutată de descrierile sale și de imaginile din carte – locurile ale căror nume ne înfioară și astăzi, pe toți cei care am auzit, măcar, ce s-a întâmplat în aceste lagăre.

Deși am citit câteva cărți care au avut ca temă războiul și am învățat istorie, vă recunosc că nici azi nu pot să înțeleg ce au avut naziștii cu evreii. În mintea mea, Holocaustul rămâne o pată de cruzime pe istoria umanității, una care nu are nicio explicație logică.

Să descopăr adevărul despre ce se întâmpla în aceste lagăre a fost pentru mine o durere eliberatoare. Asta deoarece îmi place să aflu totul despre război, să știu adevărul despre ce s-a întâmplat. Această carte de pe Libris mi-a oferit ocazia de a citi o mărturie cruntă. Poate ni se povestește la lecțiile de istorie sau încercăm să ne imaginăm ororile din timpul Holocaustului. Însă nimic nu ne poate arăta cu adevărat fața acestui genocid, precum o face o astfel de carte.

Cu prețul vieții – De citit pentru aflarea adevărului despre Holocaust

Sunt convinsă că autorului i-a fost deosebit de greu să așterne aceste amintiri pe hârtie, dar mă bucur că ne-a dat ocazia să aflăm aceste lucruri. Chiar dacă aflarea adevărului nu poate schimba trecutul, ar putea să ne ajute să devenim mai umani și să avem grijă de viitorul nostru. Iar pentru memoria victimelor Holocaustului, merită să citim cartea „Cu prețul vieții”.

„Astăzi, Auschwitz este simbolul cel mai cunoscut al Holocaustului, parțial pentru că este asociat cu cel mai mare număr de victime (1,1 milioane, cea mai mare parte evrei) și parțial pentru că foarte mulți supraviețuitori (zeci de mii) au rămas ca să transmită povestea suferințelor lor de aici. La Treblinka, prin comparație, au fost uciși aproape la fel de mulți evrei și rromi (în jur de 900000) și au supraviețuit mai puțin de optzeci. Bełzec și Chełmno au, fiecare, numai câte doi supraviețuitori cunoscuți.”

„Cu prețul vieții” nu este o lectură plăcută și nici ușoară, ci una cu o puternică încărcătură emoțională. Este cumplit să descoperi condiția mizeră în care au trăit evreii în acea perioadă. Să citești despre foamete cruntă, despre boli care îi mâncau de vii și despre cruzimea cu care erau tratați. Citind cartea, nu conteneam să mă revolt, în sinea mea, pentru toate suferințele pe care le-au îndurat evreii în lagăre.

Dacă vă plac și vouă cărțile despre război și Holocaust, trebuie să adăugați cartea „Cu prețul vieții” pe lista voastră de lecturi.

Cartea „Cu prețul vieții” de Max Eisen poate fi achiziționată de pe Libris.