Să ai un blog e aventură! Să vă spun povestea mea.

Iată că a venit și toamna, cerându-și drepturile cu un cer înnorat și cu frigul specific. Odată cu ea, revin nostalgiile, pentru că toamna este întotdeauna momentul în care amintirile îmi revin în minte, dându-mi un puternic sentiment de nostalgie. Pentru mine, toamna a fost întotdeauna un anotimp ideal pentru reflecție, pentru meditație asupra trecutului. Așa se face că astăzi, stând să mă gândesc puțin la ale mele, mi-am amintit că în curând, blogul meu împlinește doi ani de la înregistrarea domeniului.

În loc de aniversare, am decis să vă invit la o sesiune de depănare a amintirilor. Mi-am dat seama că, până acum, nu am povestit niciodată despre blogul meu, despre mine de dinainte de blog și despre cum am luat decizia de a interacționa cu voi prin intermediul blogului. Așadar, haideți să vă spun povestea blogului Rândurile Evei.

Înainte de Rândurile Evei

Pentru a vă putea povesti cum am început călătoria mea în blogosferă, trebuie să vă spun câte ceva despre mine. În 2013 încercam cu disperare să găsesc o soluție pentru situația în care mă aflam: concediul meu pentru îngrijirea copilului urma să se încheie, dar eu nu aveam un loc de muncă la care să mă întorc, întrucât cel din care am început concediul fusese temporar. Oricum, nu aș fi putut merge la muncă, având un copil mic, pe care nu aveam în grija cui să-l las.

Așadar, am început să caut de muncă pe site-uri de freelancing. Inițial, am încercat pe categoria de introducere date, acesta fiind domeniul în care lucrasem anterior. Văzând că nu apare nimic serios, o prietenă m-a încurajat să încerc să aplic la categoria de scriere conținut. Cam sceptică la început, punându-mi drastic la îndoială aptitudinile de scriitoare, mi-am zis că nu am nimic de pierdut dacă încerc. Iar norocul a făcut să obțin o colaborare pe termen lung, pentru creare conținut în limba engleză.

Știți cum se spune: pofta vine mâncând. Crede-ți-mă, este valabil și în ceea ce privește scrisul. Spun asta deoarece, odată ce am început să scriu conținut, nu m-am mai văzut făcând altceva, doar dacă era vorba de a extinde aria pentru scris. Nu a durat mult până când, descoperind blogosfera, mi-am dorit să fac și eu parte din categoria de bloggeri. Inițial, mi-am creat un blog pe Blogger, prin contul Google+, cu intenția de a scrie articole în engleză, despre România. Un blog care se voia din nișa de turism, dar care s-a pierdut la fel de gol ca la început. Deși îmi spuneam că ar fi super să scriu pe un astfel de blog, simțeam că nu e chiar subiectul care mi se potrivește.

Când îți găsești nișa fără să o cauți

Un timp, am renunțat la ideea de a avea un blog, pe motiv că nu știu ce nișă mi s-ar potrivi. Mă atrăgea ideea de a face parte din blogosferă, dar nu îmi găseam locul între toți bloggerii care păreau că au fost născuți să scrie pe o anumită nișă. De fapt, greșeala mea era că încercam să găsesc o nișă care să mi se potrivească, dar nu „căutam” unde trebuia.

În perioada respectivă, începusem să petrec destul de mult timp în online, iar rețeaua de socializare Facebook devenise a doua mea casă. Văzând că social media este un loc în care poți să te exprimi foarte bine, pentru a te face „auzit” de ceilalți, am început să scriu pe Facebook scurte impresii despre cărțile pe care le citeam. Am descoperit curând că blogosfera română este destul de dezvoltată pe nișa de carte, lucru ce m-a bucurat. Urmăream bloguri, dar încă nu îmi făcusem curaj să mă strecor printre bloggeri, ca parte a lor.

Încet-încet, am descoperit că părerile pe care le postam pe Facebook legat de cărțile citite începeau să aibă interacțiuni. La un moment-dat, în toamna anului 2016, am scris câteva poezii, pe care le-am postat tot pe cunoscuta rețea de socializare. Încurajată de reacțiile primite, am obținut acel impuls care m-a determinat să îmi creez un blog. În acel moment, am știut că mi-am găsit nișa și punctul de pornire în blogosferă: urma să scriu poezii, gânduri și impresii despre cărțile citite. De acum, nu mai aveau să se piardă printre postări, rămânând uitate și prăfuite, ci aveau să fie toate aranjate frumos, la un loc.

Am pornit în aventură!

Când am simțit că mi-am găsit „menirea” în blogosferă, tot ce am mai avut de făcut a fost să încep crearea blogului. Cu platforma Blogger tot nu reușisem să mă împrietenesc, în schimb, pe parcursul celor trei ani de când începusem să scriu conținut, am utilizat de câteva ori platforma WordPress, pentru diverși clienți. Astfel, am învățat din mers cum se folosește această platformă, ceea ce m-a ajutat să iau decizia privitoare la platforma pe care urma să îmi creez blogul.

Acum e-acum! Cu platforma de WordPress deschisă, mă gândeam ce nume să îi dau blogului meu. Cum că prima intenție a fost să creez blogul pentru poeziile proprii, numele voiam să fie legat de asta. Așa i-am ales numele de Poeziile Evei. Totuși, m-am răzgândit repede, deoarece simțeam că numele mă limita, nu îmi oferea prea multe posibilități de a-mi extinde nișa, de a scrie și pe alte subiecte, în afara poeziilor. Așadar, am ales Rândurile Evei, un nume care am considerat că îmi permite să scriu orice și despre ce vreau, întrucât sunt acolo rândurile mele, exact așa cum îmi vin în minte, fie sub formă de poezii, impresii despre cărți, sau chiar articole generale. Rândurile Evei a fost numele care mi-a permis libertate de mișcare, fiind în același timp și o bună reprezentare a mea, ca persoană.

Înainte de înregistrarea domeniului este necesară verificarea disponibilității numelui de site dorit. Norocul a fost de partea mea, numele dorit fiind disponibil. Deși, dacă îmi amintesc bine, am mai încercat și alte nume de domeniu, înainte de a reuși să înregistrez domeniul. Întrucât nu există o listă oficială cu nume de domenii web deja înregistrate, singura variantă pentru înregistrarea domeniului dorit este să mergi pe încercate, cu numele dorite, până găsești un nume de domeniu care este disponibil.

De la nume, la blogul propriu-zis

După înregistrarea domeniului, a urmat crearea efectivă a blogului. Aveam un nume, era timpul să pregătesc blogul pentru prezentarea lui în fața cititorilor. Dacă mi s-a părut ușor să parcurg pașii necesari pentru înscriere domenii web, abia acum urma greul. Trebuia să aleg o temă, imagini, să realizez efectiv designul pe care blogul meu avea să îl afișeze vizitatorilor.

Să vă spun că am pierdut o zi întreagă alegând tema grafică, imaginile și culorile dorite? Dar datorită platformei, care este destul de ușor de folosit și de către neinițiați, am reușit să înțeleg repede ce am de făcut. Mai greu a fost să aleg o temă grafică pe placul meu. Și, deși tema a rămas aceeași de la început, imaginile și culorile au fost schimbate de câteva ori pe parcursul celor aproape 2 ani de când am pornit în aventura mea prin blogosferă. Ba chiar am primit pe parcurs și un logo profi, ocazie cu care am mai petrecut o zi încercând să găsesc o nouă imagine potrivită blogului meu.

De la hobby la pasiune

Poate v-am mai spus că blogul Rândurile Evei a fost creat din pasiunea mea pentru citit și scris. Aici mi-am găsit locul ideal pentru a-mi desfășura hobby-urile. Însă blogul a devenit, pe parcursul celor aproape doi ani, o adevărată pasiune. Este adevărat că timpul destul de limitat nu-mi permite să mă ocup de blog pe cât mi-aș dori, dar Rândurile Evei este proiectul meu de suflet, este lucrul la care nu aș renunța.

Deși este ușor să obții un loc printre multitudinea de domenii web existente, nu este la fel de ușor să creezi o comunitate în jurul blogului. Chiar și după doi ani, consider că blogul meu este unul mic, urmărit de o comunitate restrânsă. Totuși, am planuri mari pentru blogul meu: îmi doresc înregistrarea domeniului pe .ro. În mare parte, cititorii au descoperit blogul meu de pe diversele rețele de socializare, pe care distribui postările mele, însă am observat în ultimele luni că a crescut traficul organic pe blog, fapt ce mă bucură nespus.

De la prima postare pe blog, o poezie publicată în 2 noiembrie 2016, activitatea mea pe blog s-a extins și la diverse alte categorii. Acum, pe blogul meu puteți găsi poezii, impresii despre cărțile citite, interviuri cu diverși autori, advertoriale și diverse articole generaliste. Iar aventura mea prin blogosferă continuă!

Doar un pas până la .ro

Cum vă spuneam, planul meu este ca, în curând, să mut blogul pe domeniu .ro. Întrucât îmi doresc să fac acest pas, m-am informat ce presupune acest lucru. Așa am aflat că, până în martie 2018, domeniile web .ro erau înregistrate pe viață, contra unei sume de aproximativ 40 euro + TVA. Începând cu 1 martie 2018, însă, domeniile web .ro presupun înregistrarea și mentenanța anuală.

În prezent, un domeniu web .ro poate fi înregistrat sau prelungit pe o perioadă cuprinsă între 1 și 10 ani. Taxa percepută pornește de la aproximativ 12 euro + TVA pe an, însă tariful variază în funcție de furnizor, extensie și perioada de înregistrare. Procesul de înregistrare a unui domeniu .ro este simplu și rapid. Odată ce verifici disponibilitatea numelui și alegi un nume disponibil, urmează să cumperi domeniul ales. Pentru a-l cumpăra, alegi perioada pe care vrei să îl cumperi, între 1 și 10 ani. Procesul de înregistrare a domeniului durează aproximativ 24-48 ore.

Așadar, mai am un pas mic până la trecerea blogului pe domeniu .ro.

Articolul a fost scris pentru a 11-a probă din cadrul competiției SuperBlog 2018.