„Măștile fricii” – Camelia Cavadia

Nici nu știți voi cât am fugit eu de cartea asta, până recent. La un moment-dat, am fost tentată să o cumpăr, apoi cineva mi-a povestit cum e și am renunțat la gând, spunând că e prea dură pentru gusturile mele. Apoi, în iunie, am avut ocazia să o ascult pe Camelia Cavadia în Oradea, în cadrul Festivalului Informal de Carte Oradea și atunci mi-am zis că trebuie să o citesc. Am început cu „Vina”, ca să mă conving că îmi place stilul de scriere al autoarei, iar apoi am vrut să citesc și următoarele cărți.

„Măștile fricii” este o carte tristă și dură, dar de o profunzime extraordinară. Autoarea are talentul de a da o putere cuvintelor și poveștilor, astfel că ele ajung până în cele mai adânci cămăruțe ale minții și sufletului cititorilor. Cel puțin, așa s-a întâmplat în cazul meu. V-am spus, am fugit de cartea aceasta, îmi era frică să o citesc (da, frică, ce ironie!), dar acum mă bucur că am reușit să îmi schimb părerea.

„Oricât de insuportabil ar fi, uneori adevărul este singurul care mai poate da vieții un sens. Absența lui aruncă o lumină falsă chiar și asupra lucrurilor care au fost cândva adevărate.”

Chiar și cei dintre noi care am avut norocul să ne naștem într-o familie iubitoare și în care grija pentru celălalt a fost mereu pe primul plan, am auzit, cu siguranță, povești despre familii în care scandalurile și bătăile țineau loc de mâncare și căldură, dar mai ales loc de iubire și grijă. Din păcate, cazuri au existat, există și vor exista în lumea noastră. Dar cum reușesc copiii din astfel de familii să treacă peste traumele din copilărie și să își construiască propria lor viață, familie și un cămin? Pot, sau sunt mereu trași înapoi de suferință și de amintirile bătăilor pe care le-au trăit?

Despre o astfel de poveste ne vorbește autoarea. Cartea este o mărturie a Emei, un copil provenit dintr-o astfel de familie, în care bătăile și scandalurile sunt la ordinea zilei. Aflăm povestea Emei, din copilărie și până în viața de adult. Ema, David și Sofia nu au cunoscut dragostea părinților, așa cum este normal. Tatăl lor se îmbăta și îi bătea în cele mai crunte moduri posibile – atât pe ei, cât și pe mama lor. Iar mama, în loc să le ia apărarea și să încerce să îi scoată din mâinile tatălui, era doar o martoră tăcută a cumplitelor momente pe care le trăiau cei trei copii.

Cum poate o mamă doar să stea și să privească, în tăcere, cum copiii ei sunt maltratați? Ce motive poate avea să accepte un astfel de comportament din partea celui care ar trebui să-i fie sprijin ei și copiilor lor? De ce nu l-a părăsit, pentru a-și salva copiii din mâinile unui astfel de monstru? Astea sunt toate întrebări pe care cei trei copii și le-au pus de-a lungul vieții și la care au căutat cu neîncetare răspuns.

„Era enervantă. Aveam căminul pe care nu-l avusesem niciodată și totuși ea nu putea să se bucure. Pentru ea vorba aia „rău cu rău, dar mai rău fără rău” se potrivea perfect. Probabil că ceea ce o ținuse atâția ani alături de el o ținea în continuare, și nu-și mai dădea seama c-ar trebui să se elibereze. Suferise mult și ea, încasase bătăi cu nemiluita, dar nu o auzisem niciodată să se plângă. Oricât de tare o învinețea tata, oricât o umilea, pentru ea nu era niciodată prea mult.”

Așa cum vă spuneam, povestea o are în prim-plan pe Ema, astfel că urmărim traiectoria ei prin viață. Odată ce tatăl lor a murit, cei trei frați se simt descătușați, eliberați. Este momentul să își vadă fiecare de viață, așa cum consideră, fără să se teamă că tatăl îi va bate pentru deciziile lor. Ema, ca un soi de revoltă și sfidare față de modul în care o trata tatăl ei, devine o rebelă și se culcă cu oricine îi cade în pat. Astea până în ziua în care în patul ei ajunge Victor. Nu se îndrăgostește iremediabil de el, dar îi povestește întreaga ei viață, așa cum nu a mai făcut-o niciodată, până atunci. Față de Victor, fără să înțeleagă cum și de ce, își deschide sufletul. Dar surprizele pentru ea nu se opresc aici, căci rămâne însărcinată cu el.

Victor, îndrăgostit de ea, este bucuros la aflarea veștii și decide să se căsătorească. Ema acceptă, dar nu pentru că îl iubește, ci pentru că vede în el un bărbat grijuliu, atent și iubitor – adică, exact opusul tatălui ei. Dar abia acum încep cu adevărat fricile ei. Va fi o mamă bună? Va reuși să aibă o familie, un cămin așa cum trebuie? Va ajunge, într-un final să îl iubească pe Victor, așa cum merită el? Toate aceste întrebări o macină pe Ema, care se simte incapabilă de a oferi cuiva iubirea și atenția pe care o mamă și o soție bună le oferă.

Viața liniștită pe care o are Ema alături de Victor este dată peste cap când Ema merge la exerciții în apă pentru gravide, atunci când este însărcinată în trei luni. Acolo, Ema se îndrăgostește pe loc de instructorul de înot, simte ceea ce nu a simțit niciodată pentru un bărbat, nici pentru Victor, nici pentru altul. Deși rămâne bărbatul fără nume, instructorul de înot are un rol important în viața Emei, marcându-i întregul viitor.

Viața ei continuă alături de Victor și, mai târziu, de cei doi copii ai lor. Au parte și de tragedii, iar fiecare supărare are rolul de a o distruge complet pe Ema, și așa fragilă din cauza copilăriei traumatizante pe care a avut-o. Deși are o familie frumoasă și un cămin liniștit, Ema nu reușește niciodată să se bucure, cu adevărat, de ele, fiind mereu umbrită de temerile pe care le-a dezvoltat și de trecut. Din cauza acestor temeri (sau poate nu doar de aceea), Ema este destul de rece față de copiii ei. Cu toate că încearcă să se apropie de ei, reușește doar să fie autoritară, iar copiii sunt mult mai apropiați de Victor, decât de ea, fapt ce o face să sufere și mai mult.

„Din ziua aceea, am rămas cu senzația că mă înăbuș, că nu mai pot să respir, dar și cu certitudinea că așa va fi de-acum înainte. Am spălat-o pe Thea, le-am pregătit masa, dar perdeaua nu mi s-a ridicat de pe ochi. Obișnuința a scos însă exact gesturile mecanice de zi cu zi. În fiecare dintre noi există un robot care preia frâiele când suntem doborâți. Fără el am fi niște păpuși stricate, rămase fără baterie în mijlocul unor secunde oarecare. Căzute într-o inerție hidoasă ce ne lasă cu dedesubturile la vedere, cu gurile strâmbe, cu mâinile încovoiate. M-am trezit pur și simplu făcând lucrurile care trebuiau făcute, spunând cuvintele care trebuiau spuse. Robotul a preluat controlul și m-a scos la liman.”

Deși traumele din copilărie i-au marcat pe cei trei frați, tot ele au fost cele care au cimentat relația dintre ei. Privați fiind de iubirea și grija părinților, Ema, David și Sofia au fost nevoiți să se iubească, să se înțeleagă și să se sprijine reciproc, așa cum au putut ei mai bine. Iar relația strânsă dintre ei se păstrează și atunci când sunt deja adulți. David și Sofia sunt singurele persoane pe care Ema le acceptă lângă ea în perioadele critice, sunt singurii cu care acceptă să vorbească, iar același lucru este valabil și din partea celor doi față de ea.

Pe parcursul poveștii, ni se prezintă și viețile celor doi frați – David și Sofia. David este, pare-se, cel mai afectat de copilărie, dar pare, totodată, și stâlpul celor trei frați. El pare cel mai puternic și mai împăcat cu trecutul. Dar este oare acesta adevărul, sau în spatele măștii lui se ascunde o persoană care suferă profund, până la pragul nebuniei? De cealaltă parte, Sofia este la început retrasă, nu vrea să audă de bărbați, dar când îl cunoaște pe George, lucrurile se schimbă complet pentru ea.

George este însă un personaj enigmatic, din spusele lui David, care consideră că este ceva în neregulă cu el. Ba mai mult, David și Ema au impresia că George ar putea fi asemeni tatălui lor: bun în aparență, monstru în realitate. Care este adevărul în legătură cu el și ce se va întâmpla cu personajele, veți descoperi singuri, când veți citi cartea.

Cartea o găsiți la Libris, la un preț bun și poate reușiți chiar să prindeți și o promoție. Eu vă recomand cu drag cartea. Nu vă lăsați păcăliți de titlu, de copertă, sau de eventualele impresii care vă spun că este o carte extrem de dură și, din cauza scenelor, greu de citit. Într-adevăr, anumite scene îți transmit fiori și îți pun, parcă, un nod în gât, dar așa cum v-am spus, povestea este una atât de profundă, încât o să vă ajungă în suflet.

 

Cartea „Măștile fricii” de Camelia Cavadia poate fi achiziționată de pe Libris.