Teoria inocenței. Seducătorul anonim – Florentina Pandelea

Mă aflu încă sub vraja cărții „Teoria inocenței”. Deși este o carte de debut, pot spune că m-a impresionat, prin modul în care este scrisă. Cât despre poveste, mi-a oferit trăiri intense, m-a purtat printr-o gamă de sentimente și mi-a bucurat sufletul. Probabil mulți dintre voi vor considera că este o poveste clișeică – și sunt de acord, cei care caută clișeele în cărți, le vor găsi și aici – dar mie mi-a plăcut enorm cartea. Ba chiar am fost surprinsă de suspansul pe care autoarea a reușit să îl creeze.

Teoria inocenței: Sophie

La început, aflăm povestea Sophiei, a cărei tată i-a părăsit mama, când a aflat de sarcină. Eva, mama ei, refuză să povestească prea multe despre acea perioadă a vieții sale. Tot ceea ce știe Sophia este că mama ei a avut un vis: acela de a deveni profesoară de matematică, dar acesta i-a fost brusc întrerupt, în momentul apariției Sophiei.

„Visul mamei, când era copil, a fost să devină profesor universitar de matematică. Adora matematica şi i se părea uşor de învăţat, dar la vârsta de optsprezece ani, la petrecerea aniversară, a făcut o “greşeală” din care, după nouă luni, a rezultat o fetiţă. O mogâldeață pe nume Sophie, cu ochi mari de ciocolată şi zâmbete mai dulci decât mierea. Bineînţeles că tânărul care a ajutat la nașterea acestei minuni a dat bir cu fugiții, pe motiv că el trebuie să îşi termine facultatea. Viitorul lui era cel mai important, aşa că totul rămânea la decizia Evei.”

Astfel, Sophia decide să urmeze același vis și să o ajute pe mama ei să trăiască această fericire, prin intermediul ei. Mama încearcă să o susțină, aducându-i un student, care să îi ofere meditații la matematică. Mathias, studentul, îi ajunge repede în inimă Sophiei, astfel că între ei se leagă o strânsă prietenie. Totul se destramă, însă, la balul de absolvire al Sophiei.

„În faţa mea e un bărbat, nu seamănă deloc cu un băiat de nouăsprezece ani. E înalt, în jur de 1.90 metri, blond, cu ochi albaştri şi buze rozalii, curbate într-un zâmbet sincer, care îi arată cu adevărat vârsta. Cred, totuşi, că o să fim buni prieteni.”

Cine este Seducătorul anonim?

Povestea se continuă după doi ani, când Sophie, aflată la cămin, descoperă că Mathias – cu care, acum, nu mai are nimic de vorbit – îi devine noul profesor de matematică. Surpriza și mai mare este atunci când Robbert, unul dintre prietenii Sophiei, o sărută și cei doi devin un cuplu. Iar asta nu este tot, întrucât Sophia începe să primească flori și bilețele, semnate cu P. Cine să fie acest enigmatic băiat, care pare să o cunoască pe Sophia, să știe tot ce face și să îi cunoască pe cei din jurul ei?

„Bun venit în noul an școlar! Am așteptat destul acest moment şi cred că a venit timpul să descoperi iubirea. E rândul tău să fii sedusă, iubito!

Cu dragoste,

Al tău P!”

Misterul se adâncește și mai mult, în momentul în care Sophia începe să bănuiască faptul că enigmaticul P. o urmărește prin intermediul unor camere și microfoane. Deși este conștientă că acest lucru ar trebui să o sperie, pare să se simtă în siguranță. Totuși, reușește să scape de ele, atunci când descoperă cum să le dea de gol poziționarea. P. continuă să o caute și o avertizează constant cu privire la prietenii ei, spunându-i că nimeni nu e cine pare.

Supriză pentru Sophie

Viața Sophiei se schimbă cu adevărat într-o seară, când mama ei o invită la cină, spunând că are o surpriză. Iar surpriza constă în doi musafiri la cină: Hugh, aparent iubitul mamei, și Hunter, un băiat de care Sophie se îndrăgostește la prima vedere, în special datorită ochilor săi albaștri, electrizanți. Totul decurge bine și chiar se simte, în mod ciudat, apropiată de Hugh, asta până în momentul în care aude o discuție între acesta și mama ei, din care află că Hugh este nimeni altul, decât tatăl ei biologic. Se pare că mama ei și Hugh au o relație de doi ani, iar acum vor să îl aducă pe Hugh și în viața Sophiei. Mai mult, Hugh este deținătorul uneia dintre cele mai importante afaceri din Seattle, iar Hunter este subalternul său.

„Blondul părului iese în evidență atât de uşor cu îmbrăcămintea închisă la culoare. Părul de culoarea spicului de grâu e așezat într-o dezordine delicioasă și-mi înfrânez intenția de a-mi ridica mâna, să trec cu degetele prin el. Oare e moale și mătăsos sau e aspru și dur? Sprâncenele stufoase nu umbresc îndeajuns de mult ochii aceia pătrunzători, care mă privesc de parcă-mi citesc în suflet. Nasul îi e ușor cârn și îi umbrește buzele cărnoase și rozalii. Umerii musculoși nu sunt deloc subtili, ci puternici și frumos conturați. Aș vrea să cobor cu privirea peste pieptul lat, dar ochii îmi sunt atrași ca un magnet de ai lui.”

Din acest moment, totul se schimbă pentru Sophia. Fuge la cămin, dar Hunter nu o lasă singură, ci merge cu ea. Se poartă frumos și tandru, în contrast cu atitudinea rece de la cină.

După ce P. – Paul îi salvează numărul lui în telefon, ea și el conversează adeseori, fie prin mesaje, fie chiar prin apeluri. Totuși, nu își dă seama cine este, deși are câteva presupuneri. Rând pe rând, presupunerile se destramă, iar lista „suspecților” scade.

Teoria Inocenței – o poveste minunată

Cu timpul, Sophie descoperă că Robb a fost cu ea doar din cauza unui pariu. În schimb, e îndrăgostită de Hunter, care pare când topit după ea, când indiferent. Într-un final, pare decisă să-l accepte și pe Hugh în preajma ei. Fericirea lui Sophie se destramă, în momentul în care mama ei moare într-un accident, la care a fost martor și Hunter.

Deși sfâșiată de durere, Sophie este decisă, mai mult ca oricând, să îl păstreze pe Hugh în viața ei, acceptându-l în rolul de tată. Însă Hugh vine la pachet cu Hunter. Ca să o ajute pe Sophie să treacă peste durerea cauzată de pierderea mamei, Hugh decide să meargă, cu toții, într-o excursie la Paris. Însă în plan este inclusă și Annabelle, frumoasa blondă, pe care Sophie o crede ca fiind iubita lui Hunter. Din acest moment, vor exista o serie de evenimente, despre care nu vă voi oferi detalii, pentru că trebuie să aflați singuri ce se întâmplă în continuare cu Sophie.

„Teoria inocenței” este o carte minunată, care m-a trecut de la bucurie la suferință, în câteva secunde, ca apoi să îmi readucă zâmbetul pe buze. Am trăit povestea, am așteptat, alături de Sophie, să aflu cine este Paul, am oscilat între diversele opțiuni – și, deși mi-am schimbat bănuielile de câteva ori pe parcursul lecturii, s-a adeverit că era exact cine voiam să fie. Ce am apreciat și mai mult la romanul Teoria Inocenței, este faptul că nu este pur și simplu romance, ci îmbină și puțină dramă și chiar suspans.

O felicit pe autoare pentru ideea cărții și pentru modul în care aceasta este scrisă!

Cartea Teoria inocenței. Seducătorul anonim de Florentina Pandelea poate fi achiziționată de pe site-ul Editurii Petale Scrise.