„Sinuciderea Ielelor” – Ana Mănescu

Cartea „Sinuciderea Ielelor” reprezintă prima mea întâlnire cu stilul autoarei Ana Mănescu. Încă de când am văzut prin online postări despre carte, m-a intrigat titlul, iar apoi, văzând coperta, am știut că trebuie să citesc cartea. Și nu îmi pare rău deloc. „Sinuciderea Ielelor” este un volum care cuprinde 11 povestiri. Mi-a plăcut stilul de scriere a autoarei, care te transpune în poveste. Iar povestirile sună a basme moderne, pentru adulți. Iar cum eu am iubit dintotdeauna basmele, cartea aceasta a fost exact pe sufletul meu.

Mi-au plăcut povestirile, fiecare are ceva deosebit, ceva special. Fie te poartă pe tărâmuri imaginare, demne de basm, fie te determină să îi cauți înțelesul ascuns. Pe lângă povestirile în sine, mi-a plăcut stilul de scriere al autoarei. Faptul că a folosit „î” în loc de „â” în cuvinte acordă o nuanță perfectă volumului de povestiri.

În continuare, o să vă povestesc puțin despre fiecare dintre povestirile din carte, ca să vedeți cam despre ce este vorba.

Nereida

Cu siguranță toți ați auzit mitul despre sirene, dar există ele oare? Și ce sunt sirenele, de fapt? Ei bine, Nereida este o poveste despre sirene, una în care descoperim ce sunt ele și cum decurge viața lor. Nora își pierde mama la doar doi ani și este crescută de tatăl ei, arheolog. Gura Viperelor este locul care le marchează viața, un loc misterios, pe care nu pare să îl poată descoperi nimeni. Și totuși, Nora și înainte, mama ei, sunt singurele care își petrec timpul în acel loc.

„Să nu îți fie frică de ceea ce nu știi, de ce se ascunde în tenebre, de grotesc, de monstruos. Tu să te temi de frumusețe și de cei pe care îi iubești. Frica nu apare decît cînd ai ce să pierzi.”

Când fata insistă asupra faptului că vorbește cu mama ei, tatăl îi spune că este imposibil. Însă ceea ce va descoperi el mai târziu, îi dă toată credința peste cap. Nora are un scop: acela de a-și urma chemarea. Va accepta sau se va opune, cu tot riscul pe care îl presupune refuzul ei?

„În fond, iubirea e tocmai iluzia aceea care face oamenii să își distrugă viețile și mediul, iubirea de semeni, de progenituri, de bani, de faimă, de cunoaștere – și asta e cea mai rea. Cîți nu a trebuit să distrugem fiindcă se apropiau prea tare de stăpînii noștri?”

În căutarea zmeului pierdut

Cu toții am auzit basme cu zmei, nu? Dar în basmele pe care le-am auzit noi, zmeii fură prințesele, desigur, împotriva voinței lor, iar ele sunt salvate de un prinț, cu care ajung și să se căsătorească. Este și povestea lui Făt-Frumos și Ileana Cosânzeana, protagoniștii acestei povestiri.

Fiica lor, Cătălina, nu-și găsește locul în regat, simte că se sufocă. La un moment-dat, auzind povestea spusă de doica ei bătrână, Cătălina întreabă dacă nu e posibil ca prințesele să plece de bună voie cu zmeul. De la această întâmplare, doica o trimite la castelul zmeului, pentru a afla răspunsurile pe care le caută. Ce va descoperi, va trebui să aflați citind povestirea.

„- Și-apoi, spuse Cătălina, cine știe dacă zmeul și prințesa nu se iubeau, de fapt?”

Balaura și Ascaron

Regatul este amenințat de un balaur, despre care o vrăjitoare spune că urmează să le omoare copilele din regat. Convins de vrăjitoare, Regele promite că băiatul care va ucide balaurul o va primi pe fiica lui de soție. Laura, fiica regelui, acceptă regula tatălui său, cu condiția ca el să se țină de cuvânt, indiferent de cine va fi acela care învinge balaurul. Însă contrar a ceea ce se întâmplă în basmele tradiționale, cavalerii nu sunt suficient de curajoși pentru a învinge balaurul. Finalul este cât se poate de neașteptat, Laura fiind exact opusul prințeselor din basmele cu care suntem obișnuiți.

„A doua zi, mai mulți flăcăi se aventurară pe diverse cărări ale muntelui, în vreme ce Laura ofta de la fereastra sa, cu sulița ascunsă sub pat. Mai toți veniră înapoi înainte de lăsarea serii, întorși din drum de frică, de fiare, de foame și, cei mai mulți, de plictiseală.”

Valea Nandrii

Știți vorba aia: „ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să se împlinească”? Exact pe vorba asta este construită povestirea Valea Nandrii. O fetiță merge la vrăjitoare, cu dorința de a locui în Narnia. După ce ritualul este îndeplinit, fetița se trezește „într-o cameră dărăpănată, cu mobila zgîriată și tapetul smuls. Inima îi săltă. Se gîndi că poate ajunsese la Hogwarts, iar asta era cabana lui Lupin.” Totuși, fetița are parte de o surpriză neplăcută, atunci când descoperă unde a trimis-o vrăjitoarea.

Lucerna extincta

Tinerii din sat iau parte la un ritual menit să le dea roade bune atât în pământ, cât și în pântece. În cadrul ritualului, treisprezece tineri sunt legați la ochi și stau în cerc, iar fetele dansează printre ei. Alexandru încearcă să o descopere pe Mihaela, viitoarea lui soție, însă când este dezlegat la ochi, în fața lui stă Florentina, cea mai râvnită tânără din sat. Când trebuie să îl sărute, pentru a împlini ritualul, fata fuge, iar el merge în căutarea ei. Ce se va întâmpla între ei doi, veți descoperi citind povestirea.

„Florentina știa asta, bătrânii îi povestiseră că tinerii doar mimau îmbrățișările în ritualul pentru fertilitate, dară știa și că atunci cînd se nimereau doi mîndri care aveau să se ia de soți sau care își făceau ochi dulci prin sat… ei bine, jocul nu era doar joc.”

Tinerețe fără de bătrînețe și moarte fără de viață

O povestire scurtă, care dezbate un subiect foarte răspândit în zilele noastre: depresia. Anastasia este la ospiciu, după ce a provocat un accident în urma căruia fetița ei a murit. Dar care este de fapt adevărul despre povestea Anastasiei, despre accident și despre ospiciu?

„Nu era nebună, era în doliu. Se înscrisese într-un program pentru oamenii care pierduseră un copil. Venise singură, logodnicul ei rămăsese acasă. El se descurca mult mai bine cu jalea, și cineva trebuia să hrănească pisica.”

Alergia

Cum ar fi să te trezești în fiecare noapte, în zgomotul unui ghiveci spart, doar ca să vezi pisica lângă el? Asta pățește fata din această povestire. Dar oare chiar pisica sparge ghivecele cu flori, sau altceva/altcineva? Descoperiți doar citind „Alergia”.

„Aveau un ritual deja. Cît era fata plecată, pisica se suia pe poliță, scormonea în pămînt, lingea tulpini, ronțăia frunze și strănuta cu nasul în flori. Seara, fata o certa, o culegea dintre ghivece, repara ce putea, închidea ușa de la bucătărie, dar, orice ar fi făcut, TROSC. Și ea sărea din pat, și mătura, și se culca la loc, și tot așa.”

Interviul

Cea mai scurtă povestire din volum și care mi-a dat cel mai mult de gândit. De ce? Pentru că am perceput-o ca pe o metaforă greu de explicat și am un sentiment că s-ar putea să fiu foarte departe de ceea ce a avut autoarea în gând când a scris această povestire. Interviul o are la bază pe pictorița Ana-Maria Anghelescu. Vreți și voi să aflați de unde își ia inspirația pentru operele sale? Citiți povestirea!

„- De unde îți iei inspirația?

Madame Anghelescu o măsură din cap pînă-n picioare pe jurnalistă, apoi îi surîse.

– Vrei să vezi?”

Coborîți?

Dacă în prima povestire a cărții aflăm despre sirene, acum este timpul să aflăm despre zâne. Sînziana trăiește o viață tristă, întrucât pare că toate persoanele dragi din jurul ei își găsesc sfârșitul mult prea devreme. La un moment-dat, însă, își află adevărata natură și o acceptă, astfel că ajunge pe tărâmul zânelor, unde i se dezvăluie secrete neașteptate. Chiar și acolo, Sînziana-Emma (Crizantema) are o menire, dar va fi dispusă să ducă planul la îndeplinire, sau va căuta o soluție?

„Aparent, mama ei era o zînă. Sînziana încercă să o spună cu voce tare și mina serioasă, dar nu reuși. Tușa o asigură că nu era o glumă. Și nici nebunie. Sînziana află că toate zînele se nășteau oameni și trebuiau să stea șapte ani mizerabili pe Pămînt, apoi se întorceau pe tărîmul lor.”

Sinuciderea Ielelor

Ielele fac parte din mitologia noastră și sunt recunoscute pentru modul în care îi atrag pe bărbați. Dar ce se întâmplă atunci când una dintre ele se îndrăgostește de un muritor? Catarina este una dintre Iele și se îndrăgostește de Lev. În încercarea de a-l ajuta, însă, îl aduce exact în brațele morții. Pentru a-l salva, trebuie să își asume riscuri, poate chiar să se sacrifice. Va accepta să riște viața ei, pentru iubire?

„Într-o noapte se rătăci și era cît pe ce să se culce la rădăcina unui copac, cînd îi ieși în cale o fată care îl conduse, pe drumuri ascunse, pînă la marginea cetății. Numele ei, află, era Catarina. De atunci, cărările nu mai fură pustii, iar pietrele deveniră neîncăpătoare. Băiatul se împrieteni cu fata frumoasă, se îndrăgosti de fata frumoasă, iar după o vreme îi cunoscu surorile și secretul. Fiicele unui mare conducător, fecioarele băuseră apa vie și deprinseseră darul zborului și al nemuririi.”

Începuturile de la sfîrșitul lumii

Povestirea care încheie acest volum îl are ca personaj central pe Lev, un scriitor. Emma se întoarce acasă, cu un manuscris, dar Lev respinge ideea ei de a citi manuscrisul, preocupat fiind de cartea pe care o scrie el. Despre ce carte este vorba, va trebui să descoperiți voi.

„- Nu pot. O să scriu în noapte asta.

– Ce? Ai început deja ceva nou?

Lev se așeză pe scaun și mîngîie tastele cu buricele degetelor.

– Ceva vechi, mai degrabă.”

 

Iar în caz că vă întrebați dacă am avut vreo povestire preferată din acest volum, ei bine, da. Preferata mea este „Nereida”, pentru că mi s-a părut complexă și cu adevărat deosebită.

Vă recomand să citiți și voi cartea, oricând simțiți nevoia de ceva diferit, ceva cu iz fresh combinat cu o amprentă de mitologie. Iar Anei îi mulțumesc pentru stările pe care mi le-a transmis prin intermediul acestor povestiri și o felicit pentru stilul unic.

 

Cartea „Sinuciderea Ielelor” de Ana Mănescu poate fi comandată pe site-ul Editurii Herg Benet.

herg-benet

16 thoughts on “„Sinuciderea Ielelor” – Ana Mănescu

  1. Mulțumesc! Chiar eram curioasa in privința cărții acesteia. Îmi pare rau ca nu am cumpărat-o la Bookfest… Suna tare bine cele scrise de tine, așa ca trec cartea pe lista.

  2. Ce frumos ai vorbit despre carte și ce tare mă tentezi! Felicitări! <3 Abia aștept să citesc și eu acest volum, pare a fi unul plin de magie…

  3. Incredibil! Ti-am mai spus eu ca tu ai toate bunatatile. M-am indragostit de scrisul Anei de la Alter.Ego. A urmat Quasar. Asta e o carte pe care mi-o doresc tare tare :X. si, acum si mai tare dupa ce ti-am citit impresiile.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.