„Nu mă tem” – Silviu Urdea

Am amânat cartea asta cred că mai mult de un an, aveam o oarecare reținere din a o citi, cu toate că eram curioasă. Până la urmă, fetița mea a luat-o și a plimbat-o de colo-colo vreo două zile, iar când a extras-o pentru următoarea carte pe care să o citesc, nu am mai avut scăpare.

„Nu mă tem” nu este o carte de care să poți spune pur și simplu că ți-a plăcut sau nu. Cert e că m-a prins de la primele paragrafe și am citit tot mai mult, curioasă să aflu deznodământul. Este o carte care se citește repede, în special datorită scrisului mare și formatului mic al cărții. Totuși, de câteva ori a trebuit să pun cartea la o parte, să îmi trag puțin sufletul și să mă gândesc la ceea ce se întâmplă în carte.

Cartea este un thriller-psihologic al cărui final a fost total neașteptat. Pe parcursul lecturii, cartea m-a ținut captivă și am încercat în permanență să îmi dau seama ce se întâmplă, de fapt. Nu reușeam să fiu sigură ce e cu personajul, care dintre cei doi este nebun și care are dreptate. Ajunsesem chiar să-mi fie mie teamă pentru personaj.

Cartea îl are ca protagonist pe Filip, care se trezește legat de un pat, într-o încăpere întunecoasă, cu un singur bec. Nu își amintește cine este, cum a ajuns acolo și de ce este legat de pat. Apare Ihrin, doctorița care îl tratează. Însă tratamentele pe care ea i le aplică sunt asemănătoare cu tehnicile de tortură. Filip este ținut nemâncat, însetat și este supus unei practici cu plasturi electromagnetici care îi provoacă lui Filip convulsii.

„Procedura denumită terapia electro-convulsivă (ECT) sau prin electroșocuri cauza convulsii prin transmiterea impulsurilor electrice în creier cu ajutorul unor electrozi fixați pe craniu.”

Singura companie a lui Filip este vocea din capul său, care îl încurajează neîncetat să lupte pentru viața lui și să încerce să evadeze.

„- O să mori.

Dar continua să reziste. Se opunea vocii prin toate puterile. Ea era cea care-i va spune: Hasta la vista, baby-Filip. Așa cum a făcut-o întreaga noapte. Continua să-și ducă propria cruce pe Muntele Durerii. Să nu renunțe, să încerce să reușească și să oprească teama care creștea asemeni cancerului în adâncul pântecelui. Era secat de toate speranțele unei vieți normale.”

Ihrin este un personaj important în poveste și ne este prezentată în amănunt. Astfel, aflăm despre pasiunea ei pentru bucătărie, despre preferințele cel puțin ciudate în ceea ce privește preparatele culinare și modul în care servește masa, ca un adevărat ritual. Ihrin are un motan, pe nume Tăciune, pe care îl iubește mai presus de orice. În schimb, simțim aversiune din partea ei în ceea ce privește bărbații.

Treptat, Filip începe să își amintească lucruri și devine din ce în ce mai înverșunat împotriva Ihrinei. Dar oricât ar insista, nu primește un răspuns referitor la motivul pentru care este legat de pat în camera întunecată, cum a ajuns acolo și pentru ce este tratat. Singurul răspuns pe care îl obține este că tratamentul este pentru binele lui, iar Ihrina are ca scop salvarea lui.

„Dorea să-i impună o disciplină și să-l ajute să se acomodeze cu locul. Creierul funcționa exact ca un mușchi. Și voia cu disperare să controleze asta. Avea nevoie. Doar așa cerea tratamentul, nu?”

De câteva ori, Filip încearcă să scape, dar eșuează de fiecare dată. Astfel, înțelege că pentru a reuși să scape, trebuie să găsească momentul oportun și să profite de orice șansă pentru a se elibera de curelele care îl țin legat de pat. Va reuși să găsească un astfel de prilej? Și dacă da, va reuși să scape și să descopere adevărul pe care Ihrin pare să îl țină ascuns? Este nebun el, sau Ihrin este o psihopată care își supune pacienții la tortură? Veți afla răspunsurile citind cartea.

De-a lungul lecturii, încercam să găsesc un răspuns pentru situația în care se regăsește Filip. De câteva ori, am fost chiar tentată să cred că este nebun și totul se petrece doar în mintea lui. Apoi, eram convinsă că Ihrin este nebună și malefică – idee la care a contribuit comportamentul ei. În final, am fost surprinsă de întorsătura pe care au luat-o lucrurile și de adevărul pe care l-am descoperit.

Am apreciat modul în care este scrisă cartea și faptul că se observă o documentare temeinică a autorului. Pe alocuri, sunt introduse detalii despre psihologie și neurologie, menite să completeze peisajul poveștii. Până spre finalul cărții, am fost convinsă că îi voi da 4 stele pe Goodreads, dar datorită finalului, îi dau 5.

Așadar, dacă sunteți pregătiți să permiteți unui thriller-psihologic să preia controlul minții voastre pentru câteva ore, „Nu mă tem” de Silviu Urdea este cartea potrivită.

Cartea „Nu mă tem” de Silviu Urdea poate fi achiziționată de pe Libris.