Dor de tată

Mi-atât de dor de tine, tată, de când ai plecat.
Un gol adânc în suflet de-atunci mi-ai lăsat.
Pe cum trec zilele, dorul m-apasă.
Durerea se-adună și nu mă mai lasă.
Nu am nici liniște, de când nu mai ești;
Aștept să te văd, sau să îmi vorbești.
Simt uneori de parcă ne privești
Mă uit după tine și totuși, nu ești…
Te simt cum zâmbești adeseori lângă  mine,
Și gândul că ești cu noi îmi face bine.
Sar la telefon uneori, să te sun
Sunt atâtea lucruri ce-aș vrea să îți spun!
Încă nu cred, tată, că e adevărat.
Încă mai sper că doar am visat.
Vreau să mă trezesc din coșmar, într-o zi
Să deschid ochii și printre noi iar să fii.

18 thoughts on “Dor de tată

  1. Citind aceste rânduri, pur și simplu plâng… mă regăsesc perfect în aceste versuri… mi-e așa de dor de tata… Tot așa sper și eu mereu, mereu…
    „Vreau să mă trezesc din coșmar, într-o zi
    Să deschid ochii și printre noi iar să fii…”

      1. E ok… da așa e, ai transmis niște sentimente care de altfel și eu le resimt. Frumoase vresuri… Nu m-am putut abține să nu repostez pe blogul meu versurile tale Eva. Felicitări! (Y)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: