În urmă cu aproximativ un an și jumătate, am decis să îmi creez acest blog. Înainte, scriam pe Facebook câteva idei despre cărțile pe care le citeam, dar am înțeles repede că acolo se pierd, așa că am decis să îmi creez „o căsuță” a mea, unde să poată oricine să afle ce am citit și cum mi s-au părut cărțile citite. Am spus de la început că blogul este pentru mine doar o pasiune, un hobby pe care îl practic pentru relaxare. Sunt blogger de carte nu pentru bani, faimă sau mai știu eu ce ar crede unele persoane. Sunt scriitoare de conținut de cinci ani și totodată sunt cititoare, astfel că blogul este practic o îmbinare a celor două mari pasiuni ale mele.
Am pășit în lumea asta a blogurilor de cărți cu speranță și bucurie. Am avut întotdeauna convingerea că oamenii care citesc sunt mai deschiși la minte, au o gândire mai bună și sunt ei mai buni. Am fost sigură mereu că oamenii care se declară cititori pasionați pun atâta dragoste și pasiune în citit și în tot ce ține de asta, încât uită de rele, uită să fie invidioși, răi, cârcotași și să își vâre nasul în treburile celorlalți.
Partea urâtă a lucrurilor
Dar credeți că este așa? Ei bine, voi puteți spera în continuare, eu una m-am convins că a fost doar un vis, un ideal care poate nu se va împlini niciodată. De-a lungul timpului, am avut ocazia să văd destule, să aud destule, astfel încât să înțeleg că și în lumea oamenilor care citesc există răutate și invidie, există insinuări de tot soiul.
Ca blogger de carte, oricum o dai, nu e bine. Dacă faci o recenzie mai negativă, fie ai ceva personal cu autorul, fie cineva te-a plătit/convins/obligat să o faci așa, fie pur și simplu ești prost și nu ai înțeles cartea. Dacă faci o recenzie pozitivă unei cărți care altuia nu i-a plăcut, sigur ai ieșit la băut cu autorul și de aia îi lauzi cartea, sau poate te-a plătit pentru recenzia pozitivă.
Dacă citești prea mult, sigur casa ta e cu fundul în sus mereu, copiii urlă de foame și tu stai toată ziua la soare, cu cartea în mână… nu vă întrebați de unde vin banii; e evident că vin din colaborările cu editurile și autorii care te plătesc pentru recenzii pozitive, cum ziceam mai sus!
Și acum, adevărul despre lumea bloggingului de carte…
Într-un an și jumătate, de când sunt blogger de carte, m-am săturat de atâtea insinuări, invidii și răutăți gratuite. Așa că am decis să lămuresc odată cum stă treaba cu bloggerii de carte.
- Fiecare om are gusturi diferite (și cu toții cunoaștem expresia „gusturile nu se discută”). Este normal ca mie să îmi placă o carte și ție nu, valabilă și varianta opusă.
- În România, nu se câștigă din blogging. Bloggerii nu sunt plătiți pentru recenzii, fie ele negative sau pozitive. Da, există colaborări în urma cărora bloggerul primește cartea gratuit de la editură sau de la autor, dar atât. Asta nu presupune (sau nu ar trebui să presupună) că bloggerul este obligat să laude cartea. Iar dacă într-adevăr o face, este pentru că i-a plăcut cartea, nu pentru că a primit-o gratuit.
- Bloggerii își cumpără cărți. Da, am și eu colaborări și le consider ca fiind o apreciere pentru munca mea, dar pe lângă cărțile pe care le primesc gratuit pentru recenzie, îmi place să îmi cumpăr cărțile pe care mi le doresc. Și chiar îmi place să citesc și cărți pe care mi le cumpăr eu, nu tot timpul vreau să citesc cărți primite. În momentul în care primești o carte pentru recenzie, ai datoria (morală) de a citi cartea cât mai curând.
- Și un blogger de carte citește din pasiune, nu este la maraton și faptul că citește nu înseamnă că nu are o viață personală, pe lângă blog. Sunt luni în care citesc 4 cărți, sunt luni în care citesc 10 (acum mă refer strict la mine). Nu mă dau la întrecere cu nimeni nici în ceea ce privește numărul de cărți sau de pagini, nici în ceea ce privește stilul și calitatea cărților citite.
- Atât bloggerii de carte, cât și autorii, sunt oameni. Iar oamenii comunică, au prieteni, au o viață personală. Faptul că vorbesc cu un autor, sau că sunt prietenă cu altul, nu înseamnă nici că m-a plătit să fac recenzie negativă altuia, nici că m-a rugat să îi fac recenzie pozitivă. Dacă nu îmi place ceva, spun atât în recenzie, cât și autorului, în privat.
În final… despre a fi blogger de carte
Am spus de la începutul blogului că voi fi întotdeauna sinceră în recenziile mele și m-am ținut de cuvânt. Dacă am scris și de rău despre o carte care altora le-a plăcut, înseamnă că așa am simțit, tot cum dacă am lăudat o carte despre care alții au scris de rău, am făcut-o pentru că mi-a plăcut într-adevăr cartea, nu pentru că am fost plătită/mituită, nu pentru că am primit cartea gratuit și nu pentru că sunt prietenă cu autorul respectiv.
După toate supărările adunate în acest un an și jumătate, de când sunt blogger de carte, nu o dată am vrut să renunț la blog, să rup complet legătura cu lumea asta a cărților, în public. Asta nu ar însemna că nu mai citesc, ci doar că nu mai împărtășesc cu alții, virtual, impresiile mele. Sunt sigură că viața mea ar fi mult mai liniștită fără blog. Chiar fără să fiu blogger de carte, aș putea citi în voie, cât vreau și când vreau, fără să îmi rup câte o oră-două ca să scriu o recenzie, fără să mai fiu nevoită să încasez atacurile directe și indirecte pentru mine sau alți bloggeri de carte. Dar nu ar fi corect față de persoanele care mă urmăresc și îmi apreciază munca și părerea.
Sunt sigură că blogul meu nu e în vreun top al numărului de vizitatori sau abonați. Dar atâta timp cât și o singură persoană urmărește ceea ce scriu, atunci pentru acea persoană merită să merg înainte. Totuși, pentru liniștea mea, am renunțat la câteva grupuri de Facebook, din care făceam parte și probabil voi deveni destul de inactivă și în restul – și pe Facebook în general.
Celor care mă urmăriți și apreciați, vă mulțumesc!
Capul sus, Eva!
Multumesc, Andreea! 🙂
te-ai gandit vreodata cum ar fi sa bei bere si sa mananci ciocolata in acelasi timp?:)))))))
Nu m-am gandit, dar acum ca ai zis… vai, mor de ras :)))) uite de asta te iubesc eu pe tine!
Înțeleg ce simți. Nu sunt blogger, doar cititor și, din când în când, scriitor. La fel ca tine, înainte să pășesc în lumea literară, lume pe care, în naivitatea mea, o consideram superioară tuturor celorlalte lumi, am dat peste invidii, ipocrizii, caractere infecte, oameni care te toacă pe la spate, dar îți zâmbesc în față, și aici mă refer la scriitori. Trebuie să spun că, odată ce am aflat despre un astfel de caracter josnic într-un autor, nu m-am mai putut atinge de cărțile lui, fiindcă, indiferent cât de morale își poate construi personajele, știu că totul e o minciună, iar respectivul scrie astfel pentru că dă bine, nu pentru că simte cu adevărat așa.
Bănuiesc că șocul revelației a fost destul de mare și la tine, dar un sfat tot pot să-ți dau: IGNORĂ și urmează-ți calea.
Iti multumesc, Theo. Invidia si ipocrizia se pare ca exista peste tot, indiferent de ocupatie si pasiuni. Asa o sa fac, o sa ignor si o sa imi vad doar de ale mele, cu cat mai putin contact cu lumea virtuala, cu atat mai bine.
Înțeleg ce simți. Nu sunt blogger, doar cititor și, din când în când, scriitor. La fel ca tine, înainte să pășesc în lumea literară, lume pe care, în naivitatea mea, o consideram superioară tuturor celorlalte lumi, am dat peste invidii, ipocrizii, caractere infecte, oameni care te toacă pe la spate, dar îți zâmbesc în față, și aici mă refer la scriitori. Trebuie să spun că, odată ce am aflat despre un astfel de caracter josnic într-un autor, nu m-am mai putut atinge de cărțile lui, fiindcă, indiferent cât de morale își poate construi personajele, știu că totul e o minciună, iar respectivul scrie astfel pentru că dă bine, nu pentru că simte cu adevărat așa.
Bănuiesc că șocul revelației a fost destul de mare și la tine, dar un sfat tot pot să-ți dau: IGNORĂ și urmează-ți calea.
Eva, cu curaj înainte! Nu mai băga in seama toate… Cel mai simplu e sa faci cum știi tu mai bine si sa nu te intereseze părerea altora decât după ce ți-ai spus-o pe a ta.
Iti multumesc, Geo. Le mai ignor, mai inchid ochii, dar cand se aduna, mai rabufnesc si eu.
Eva, cu curaj înainte! Nu mai băga in seama toate… Cel mai simplu e sa faci cum știi tu mai bine si sa nu te intereseze părerea altora decât după ce ți-ai spus-o pe a ta.
Iti multumesc, Geo. Le mai ignor, mai inchid ochii, dar cand se aduna, mai rabufnesc si eu.
Apreciez foarte mult sinceritatea ta
Multumesc!
Te înțeleg perfect, draga mea, însă avem datoria să fim în primul rând sinceri față de noi înșine. Atât timp cât putem pune seara capul liniștite pe pernă, oamenii pot spune ceea ce doresc. Am crezut și încă mai cred că lucrurile se pot îndrepta, da, sunt o naivă incurabilă, și tot sper că ne vom maturiza odată. Știu că lumea cititorilor de cărți nu e perfectă și asta pentru că depinde mult de cultura persoanei și mulți au carențe la acest aspect, fapt pentru care lovesc prin diferite mijloace. Mă deranjau și încă mă deranjează, dar aleg să le ignor, să le elimin din viața mea și să păstrez doar ceea ce mă îmbogățește pe mine, ca persoană, restul, sunt poveste. Urmăresc blogul tău cu mare drag, pentru că este unul frumos construit, cu conținut de calitate și corect din toate punctele de vedere, fapt pe care îl apreciez cel mai tare. Să ai curajul mereu să fii tu și să spui lucrurilor pe nume, pe restul care nu pricepe dă-o deoparte, nu are rost să ne încrețim frunțile pentru oricine și orice… Calde îmbrățișări, om frumos <3
Iti multumesc din suflet, cuvintele tale conteaza foarte mult! ❤️ Si eu tare as vrea sa vad doar bunatate si sinceritate, intelegere si vorbe frumoase, mai ales in lumea asta, a cartilor, dar din pacate, nu prea e asa.
Te înțeleg perfect, draga mea, însă avem datoria să fim în primul rând sinceri față de noi înșine. Atât timp cât putem pune seara capul liniștite pe pernă, oamenii pot spune ceea ce doresc. Am crezut și încă mai cred că lucrurile se pot îndrepta, da, sunt o naivă incurabilă, și tot sper că ne vom maturiza odată. Știu că lumea cititorilor de cărți nu e perfectă și asta pentru că depinde mult de cultura persoanei și mulți au carențe la acest aspect, fapt pentru care lovesc prin diferite mijloace. Mă deranjau și încă mă deranjează, dar aleg să le ignor, să le elimin din viața mea și să păstrez doar ceea ce mă îmbogățește pe mine, ca persoană, restul, sunt poveste. Urmăresc blogul tău cu mare drag, pentru că este unul frumos construit, cu conținut de calitate și corect din toate punctele de vedere, fapt pe care îl apreciez cel mai tare. Să ai curajul mereu să fii tu și să spui lucrurilor pe nume, pe restul care nu pricepe dă-o deoparte, nu are rost să ne încrețim frunțile pentru oricine și orice… Calde îmbrățișări, om frumos <3
Iti multumesc din suflet, cuvintele tale conteaza foarte mult! ❤️ Si eu tare as vrea sa vad doar bunatate si sinceritate, intelegere si vorbe frumoase, mai ales in lumea asta, a cartilor, dar din pacate, nu prea e asa.
Draga Anca, ce ai scris tu aici se regaseste, din pacate, peste tot. Cred ca tuturor ni s-a intamplat macar o data ceva din cele spuse de tine. Ar fi ideal ca fiecare sa-si vada de treaba lui, dar din pacate, rautati exista peste tot. Mereu se va gasi vreunul sa nu-i convina ceva, sa spuna vrute si nevrute. Si stii ce? E fix problema lui! Lasa-i in pace, mergi mai departe! Cainii latra, ursul merge (sper ca asa era vorba :)) ). N-ai cum sa-i multumesti pe toti si nici nu trebuie!
Da, asa e. Articolul nu a fost scris pentru ca am patit ceva anume, ci la modul general, din tot ce am vazut si simtit de cand am blogul si pana in prezent. Eu vorba aia o stiu altfel, de la bunica mea, dar nu o spun, ca nu-i frumos :))))
Nu stii cat de bine de inteleg! Nu trebuie sa pui la suflet rautatile celorlalti, important este sa-ti placa ceea ce faci si sa fii multumita de rezultat, restul nu conteaza. Eu te urmaresc cu drag! Capul sus si nu te lasa influentata 🙂 !
Multumesc din suflet!
Nu stii cat de bine de inteleg! Nu trebuie sa pui la suflet rautatile celorlalti, important este sa-ti placa ceea ce faci si sa fii multumita de rezultat, restul nu conteaza. Eu te urmaresc cu drag! Capul sus si nu te lasa influentata 🙂 !
Multumesc din suflet!
😘😘😘
❤️
Hehe… Ignora si mergi inainte! Sa stii ca functioneaza. 🙂
Asa o sa fac. 🙂
Hehe… Ignora si mergi inainte! Sa stii ca functioneaza. 🙂
Asa o sa fac. 🙂
Stii, vorba cantecului: “Haters’ gonna hate” etc. Parerea mea este ca nu ar trebui sa iti pese ce spun x,y, sau z. Fiecare este liber sa scrie pe blogul sau exact ceea ce vrea si asa cum vrea, sa colaboreze sau sa nu colaboreze, sa procedeze asa cum crede ca i se potriveste. Nu ai de ce sa dai explicatii nimanui in aceasta privinta.
Da, mare dreptate ai.
Stii, vorba cantecului: “Haters’ gonna hate” etc. Parerea mea este ca nu ar trebui sa iti pese ce spun x,y, sau z. Fiecare este liber sa scrie pe blogul sau exact ceea ce vrea si asa cum vrea, sa colaboreze sau sa nu colaboreze, sa procedeze asa cum crede ca i se potriveste. Nu ai de ce sa dai explicatii nimanui in aceasta privinta.
Da, mare dreptate ai.
Blogul e ca viața. In viața ta faci doar ce vrei. Cam așa și cu blogul. Citești anumite cărți? Nu e bine. Te îmbraci fistichiu? Nu e bine. Citești autori români? Nu e bine. Ai prieteni care scriu? Nu e bine. Capul sus și mergi mai departe!
Iti multumesc! Trec toate, stii tu. 😘
Știu, știu.
Și eu îmi propun să renunț la câteva grupuri de Facebook în care atmosfera e cam toxică (așa o percep eu, cel puțin) și să limitez activitatea pe Social Media.
Exact asa am perceput-o si eu in unele grupuri si credeti-ma, este mult mai bine de cand am limitat si activitatea si am iesit din cateva grupuri. E mai aerisit si mai pozitiv totul.
Așa o să fac și eu :).
Și eu îmi propun să renunț la câteva grupuri de Facebook în care atmosfera e cam toxică (așa o percep eu, cel puțin) și să limitez activitatea pe Social Media.
Exact asa am perceput-o si eu in unele grupuri si credeti-ma, este mult mai bine de cand am limitat si activitatea si am iesit din cateva grupuri. E mai aerisit si mai pozitiv totul.
Așa o să fac și eu :).