„O mie de impresii divizate” – Suzănica Tănase

Cartea „O mie de impresii divizate” de Suzănica Tănase a fost o adevărată surpriză pentru mine. Trebuie să recunosc, am avut ceva emoții în ceea ce privește cartea, pentru că nu știam despre ea nimic, în afară de descrierea de pe copertă. Descrierea m-a intrigat, cu atât mai mult cu cât precizează că acțiunea cărții se leagă de perioada celui de-al doilea Război Mondial.

Încă de la început, vă spun că Suzana are un stil de scriere care îți ajunge la inimă. Are un mod aparte de a povesti, de parcă ai sta să îți asculți bunica povestindu-și tinerețea… cel puțin, acest sentiment l-am trăit eu pe parcursul lecturării acestei cărți. Iar în ceea ce privește povestea, aceasta este una încărcată de emoție. Trăirile personajelor sunt prezentate atât de viu, încât ai impresia că ești tu în locul lor.

Cartea o are ca personaj principal pe Hanna, pe care o cunoaștem inițial la bătrânețe. Hanna este o femeie pe care viața a trecut-o prin numeroase încercări, care de care mai dificile și mai dureroase. Întreaga ei existență este marcată de evenimente tragice, de moartea celor apropiați și de durere cât cuprinde. Și totuși, Hanna reușește să rămână o femeie puternică, iubitoare și grijulie cu familia ei.

„Însă Hanna nu își mai dorea o viață mai lungă; nici măcar una mai scurtă, ci doar cât mai multă liniște. O viețuire fără răspunsuri de oferit, fără griji de împărțit, fără a-și simți sufletul strâns în mii de noduri de necazuri. La optzeci și unu de ani, Hanna își dorea ceea ce orice floare dintr-o grădină își mai poate dori. Mult soare, puțină ploaie și libertatea de a se înălța, atât cât mai avea loc.”

Trecută de optzeci de ani, Hanna primește o scrisoare care are să-i aducă în gând toate amintirile din urmă cu șaizeci de ani. În prezent, Hanna are o fiică și trei nepoți. A mai avut o fiică, dar viața a decis să o ia devreme din această lume. Însă înainte de a-și pierde fiica, Hanna și-a pierdut soțul. De fiecare dată, a reușit să găsească puterea de a trece peste fiecare durere și de a merge înainte, de dragul celorlalți.

„Șaizeci de ani. O eternitate. O viață de om. Un război, o căsnicie, o familie, o carieră împlinită, nepoți, suferințe, bucurii…”

În tinerețe, Hanna a ajuns să lucreze în Neamț, la casa lui Dumitru Popescu, șeful de secție militară a județului Neamț. Acolo, menirea ei era să o educe pe Ilinca, fiica lui Dumitru, și să îi devină prietenă, ele fiind de vârste apropiate. Însă pe lângă această slujbă, ea predă și la un orfelinat.

Ca un personaj secundar, dar cu un rol deosebit de important în poveste, îl avem pe Lorian, un băiat de la orfelinatul unde va ajunge Hanna să predea. Lorian este un băiat ambițios, care abia așteaptă să scape de sistem, să ajungă dincolo de zidurile orfelinatului și să devină liber.

„Ce naivi par cei care se gândesc să își regăsească familiile, familii care i-au aruncat ca pe niște gunoaie spurcate, familii ce i-au lăsat în coșuri despletite la uși străine, în frig și ploaie. Ah, nu, eu nu vreau asta și nimic din ce alții visează. Prietenii legate în centru, suspine după oameni pe care niciodată nu i-au văzut? Cum oare aș putea să nu văd totul cu ironia celui care știe că singurele motive pentru care toți cei de aici privesc spre trecut sunt lașitatea și frica de a avea un viitor independent?”

Chiar dacă la început, Ilinca o respinge pe Hanna, cu timpul îi permite acesteia să se apropie de ea și chiar devin prietene. Își povestesc una alteia diverse lucruri, iar Hanna decide să o ducă pe Ilinca să îi cunoască pe elevii de la orfelinat. Acolo, Ilinca se îndrăgostește de Lorian. El profită de interesul primit de la ea, pentru a-și atinge scopul, fiind îndrăgostit de Hanna. Astfel, când prinde momentul, o sărută pe Hanna, dar sunt surprinși de Ilinca.

Între timp, situația din țară este cât se poate de rea. Războiul este în plină desfășurare, iar evreii sunt uciși fără milă. Hanna primește un bilet pentru a se îmbarca pe nava Struma, care are să-i ducă pe evreii români în Palestina. Ilinca, supărată pentru scena dintre Hanna și Lorian, fură biletul Hannei, având în plan să îl ia pe Lorian cu ea pe navă, pentru a-l salva din mijlocul războiului. Astfel, Ilinca, tatăl ei și doica, Nana, pleacă la Constanța, cu promisiunea că se vor întoarce după Hanna. Planul Ilincăi nu o include însă și pe Hanna, dar îl anunță pe Lorian despre toată tărășenia ei.

Astfel, Lorian decide să o ajute pe Hanna să își recupereze biletul și să o salveze. Împreună, pornesc spre Constanța. Însă ajunși acolo, Hanna nu dorește să se salveze, riscând să îl lase pe Lorian în urmă, astfel că reușește să scape, lăsându-l pe el să urce la bordul navei, împreună cu Ilinca.

La un timp după această întâmplare, Hanna citește despre nava Struma, cum că a fost lovită de o torpilă și s-a scufundat. Un singur tânăr a reușit să supraviețuiască de pe vas, dar nu este vorba despre Lorian. Vina o acaparează pe Hanna și o însoțește pe tot parcursul vieții.

Ce s-a întâmplat însă cu Lorian? Va reuși Hanna să își găsească liniștea, măcar la bătrânețe? De la cine este scrisoarea pe care o primește și ce secrete are să îi dezvăluie aceasta? Toate acestea le veți descoperi doar citind cartea.

Vă recomand din suflet cartea „O mie de impresii divizate” de Suzănica Tănase. Prin această carte, autoarea a reușit să ia o tragedie reală și să contureze pe marginea acesteia o poveste tristă, dureroasă, dar care transmite emoție prin fiecare cuvânt și care, în final, plantează un sâmbure de speranță în sufletul cititorului.

Cartea „O mie de impresii divizate” de Suzănica Tănase poate fi comandată de pe site-ul Editurii Berg.