„In tempora” de Andreea Blându este o carte tristă, plină de emoție și trăiri. Este o carte-confesiune a ei și a lui. Două povești de viață, unite într-o poveste de iubire frumoasă, dar cu un final trist. Mi-a plăcut cartea în sine, povestea pe care o prezintă, dar nu mi-a plăcut modul în care este scrisă, ușor static și lipsit de dialog, ceea ce mi se pare că îngreunează lectura unei cărți. Totuși, având în vedere tema, i s-a potrivit stilul acesta de scriere.
„Cum recunoști un om rănit? Nu îl recunoști! E incredibilă diferența dintre ceea ce afișăm în fața celorlalți, în fiecare zi și ceea ce păstrăm pentru noi. Și totuși, într-un fel sau altul, toți suntem răniți. Unii mai mult decât alții, dar fiecare om a trecut, cel puțin printr-o întâmplare tristă, care i-a lăsat un gust amar și pe care timpul nu o va șterge niciodată din memoria lui. Adevărul doare. Realitatea doare. Amintirile dor.”
Cartea începe cu înmormântarea lui Dumitru Voinea, un cunoscut și temut judecător. Cu acest prilej, le cunoaștem pe cele două personaje – Maia și Sergiu. Cei doi se reîntâlnesc după zece ani, timp în care nu au știut nimic unul despre celălalt. Revederea le provoacă amândurora amintiri, pe cât de frumoase, pe atât de dureroase.
Aflăm despre Sergiu că este fiul defunctului, însă cei doi nu au avut niciodată o relație prea apropiată, precum are un fiu cu tatăl lui, în mod obișnuit. Dimpotrivă, Sergiu și tatăl lui au fost mereu în contradicție, s-au certat, Dumitru încercând să îi impună fiului său o anumită conduită, un stil de viață moștenit de la el. Mama lui Sergiu a murit când el avea doar șaisprezece ani, iar de atunci, relația lui cu tatăl s-a destrămat tot mai mult.
Maia, pe de altă parte, este o tânără cu un trecut trist, crunt. Din cauza unor erori, ajunge la orfelinat imediat după naștere. Ororile pe care le trăiește acolo sunt de neimaginat și îi marchează puternic viața. La șapte ani, bunicul ei o salvează din orfelinat și de atunci, viața ei începe să fie mai bună. Merge la școală, susținută de bunicul ei să învețe. Astfel, își descoperă dragostea pentru scris, scrisul fiind totodată evadarea ei din suferința pe care trecutul i-a lăsat-o adânc întipărită în memorie și în suflet. Încurajată de bunicul ei, Maia merge la liceu în București.
Acolo, într-o cafenea, Maia și Sergiu se cunosc și încep să vorbească. De la o carte dăruită de către Sergiu Maiei, cei doi încep să își vorbească tot mai des, să schimbe impresii despre cărțile pe care le citesc și să se îndrăgostească unul de celălalt. După trei ani de când s-au cunoscut, cei doi se mută împreună.
„Îl iubeam atât de puternic, încât nicio bătaie a inimii sau răsuflare a mea nu mai puteau exista fără să fie orientate spre el. În cei șase ani care trecuseră, Sergiu mă făcuse să devin dependentă de iubirea lui… Se cimentase între noi și în noi siguranța unei iubiri ce părea a nu se sfârși niciodată.”
Trei ani sunt fericiți împreună, se iubesc și petrec aproape tot timpul împreună. Se înțeleg foarte bine, iar Sergiu chiar o pune pe Maia pe primul loc, în defavoarea carierei sale. Totul se schimbă, însă, în momentul în care tatăl său îi repartizează lui Sergiu un caz important. Urmează șase luni în care o ignoră complet pe Maia, nu îi răspunde sentimentelor și declarațiilor de iubire. Comportamentul lui o rănește profund, dar Maia este totuși dispusă să îl ierte.
Încheierea procesului în cazul pe care îl reprezintă Sergiu este cu succes pentru el și coincide cu aniversarea Maiei a vârstei de 21 ani. Tatăl lui organizează o petrecere la care îi invită și pe ei. Este momentul hotărâtor în relația Maiei cu Sergiu. Seara nu decurge deloc așa cum s-au așteptat, fapt ce îl determină pe Sergiu ca a doua zi, să o părăsească pe Maia. Cu toate că revine după un an în viața ei, Maia înțelege că relația lor nu mai este cum era la început. Astfel, decide să renunțe și să își refacă viața, așa cum are șansa.
„Sunt momente care taie în carne vie, intră în tine ca un cuțit și fură ceva din interiorul tău. După ce le trăiești… ești schimbat definitiv.”
Ce le va readuce întâlnirea după zece ani? Vor vorbi, se vor ignora? Cum se va încheia povestea lor? Aflați totul doar citind cartea.
Cartea „In tempora” de Andreea Blându poate fi achiziționată de pe site-ul Editurii Librex Publishing.
Așteptam cu interes opinia ta. Eu am fost intrigată de titlul romanului, dar nu m-am gândit vreodată să îi dau vreo șansă. Îmi place mult prezentarea ta!
Iti multumesc! Si eu am tot ocolit-o, pana am zis sa-i dau o sansa. Este o carte destul de frumoasa, nu imi pare rau ca am citit-o.
Am citit cartea aceasta si mi-a plăcut mult. Îmi place cum scrie Andreea Blându.
Frumoasa recenzia ta, Eva!
Multumesc! Scrie sensibil, dar nu neaparat pe gustul meu. E frumoasa cartea.
Mie mi-a atras atentia coperta de mai mult timp, dar acum e prima oara cand dau peste impresii despre roman! Foarte frumoasa si tentanta recenzie! 🙂
Iti multumesc! Si pe mine m-a atras coperta si titlul, dar sa stii ca se potriveste coperta cu povestea.
Tot timpul am fost atrasa de coperta aceasta. Se pare ca și povestea e pe gustul meu.
Poate acum esti convinsa sa o citesti.
Frumoasă recenzie, felicitări! <3 O am și eu pe listă de foarte mult timp…
Multumesc! <3