O mare de lacrimi – Ruta Sepetys

Abia ce am terminat de citit cartea „O mare de lacrimi” de Ruta Sepetys și încă îmi este foarte greu să îmi adun cuvintele. Este o carte care te apasă pe suflet, precum un bolovan imens. Am citit-o cu un nod în gât și lacrimi în ochi, mai ales spre final. Chiar dacă este ficțiune, acțiunea este plasată în timpul celui de-al doilea Război Mondial, iar anumite date și detalii sunt inspirate din realitate.

O mare de lacrimi – despre cruzimea războiului

Suntem martorii cruzimii lui Hitler, prin selectarea oamenilor care meritau să trăiască și cei care, după părerea lui, erau inferiori și nedemni de a rămâne în viață. Povestea ne aduce în față oameni aflați de ambele părți ale baricadei – susținători ai regimului hitlerist, pe de o parte, și oameni considerați nedemni și condamnați la moarte, de cealaltă parte.

„Adolf Hitler declarase că poporul polonez era subuman. Trebuia să fim exterminați, astfel încât nemții să aibă la dispoziție tot pământul de care aveau nevoie pentru imperiul lor. Hitler a spus că nemții erau superiori și nu voiau să trăiască printre polonezi. Nu eram demni de a fi germanizați. Dar pământul nostru era.”

Grupul pestriț în căutarea salvării

Cartea este povestită din perspectiva a patru personaje: Joana, Florian, Emilia și Alfred. Acțiunea are loc în Prusia Răsăriteană, unde oamenii încearcă din răsputeri să fugă din calea morții. Așa cunoaștem și un grup de refugiați, care este format din Joana, Eva, Poetul pantofilor, Ingrid și un băiețel pierdut, pe nume Klaus. Pe parcursul călătoriei, grupului se adaugă și Emilia și Florian.

Fiecare dintre cei din grup ascunde un secret și încearcă prin orice mijloace să scape cu viață. Joana este o lituaniană acceptată în Germania, Ingrid este oarbă din naștere, Emilia este poloneză și însărcinată, iar Florian ascunde un secret mai mare decât toți și este mereu pe fugă, pentru a nu fi prins de către armată. Un grup pestriț, care împărtășește același scop – salvarea din ghearele morții. Înconjurați de război, de gri și suferință, personajele devin mai apropiate unele de altele, devin precum o familie unită și nu vor să se despartă. Alfred este un marinar cu un comportament cel puțin ciudat.

Spre final

Treptat, Joana și Florian încep să fie mai apropiați și se ajută reciproc. Pe parcursul călătoriei, grupul o pierde pe Ingrid, lucru ce le cauzează suferință. Iar odată ajunși în Gotenhafen, pentru îmbarcarea pe navele de salvare, și Eva se desparte de grup. Ceilalți reușesc însă să se înregistreze pentru îmbarcare pe vasul Wilhelm Gustloff.

Momentul plecării din port este așteptat cu nerăbdare de către toți pasagerii vasului, acesta aducându-i mai aproape de salvarea lor. Pe vas erau îmbarcați în jur de zece mii de persoane, mult peste capacitatea vasului. La doar câteva ore de la plecarea din port, o tragedie lovește vasul. Ce se va alege de pasagerii vasului Gustloff? Dar, mai ales, ce se va alege de Joana, Emilia, Florian, Poetul pantofilor și Klaus?

O mare de lacrimi – o poveste emoționantă

Cartea „O mare de lacrimi” este o poveste emoționantă, dură și dureroasă. Totuși, în ciuda cruzimii prezentate și a fricii pe care o putem simți prin vocea personajelor, regăsim și un dram de iubire și speranță.

Pe lângă poveste, mi-a plăcut modul în care este scrisă cartea, din perspectiva celor patru personaje principale. Aflăm atât ce se întâmplă în timp real, cât și poveștile lor de viață din trecut, prin prisma amintirilor și gândurilor pe care le au personajele. Astfel, pe parcursul lecturii, reușim să ne facem o idee despre fiecare, să înțelegem cum este cu adevărat fiecare dintre personaje.

„În timpul săptămânilor în care am fost pe fugă îmi imaginasem tot felul de scenarii. Enumerasem toate felurile în care puteam muri. Erau macabre, înfricoșătoare. Am planificat cu grijă cum să mă apăr, ce armă să folosesc. Dar una ca asta nu mi-am imaginat niciodată. Cum să te aperi împotriva acestui zbucium al morții, care se prelungea insuportabil?”

O mare de lacrimi – o carte cu un puternic impact emoțional

Modul în care este scrisă cartea transmite emoție, face ca imaginile să se deruleze prin fața ochilor cititorului. Descrierile ne ajută să ne imaginăm cadrele în care se află personajele, de la câmpul aflat sub zăpadă, la gheața pe care trebuie să o traverseze și la Marea Baltică, acoperită și ea de zăpadă și învăluită de un frig cumplit.

„Zăpada se așternea în jur, făcând să pară totul proaspăt. Zăpada albă acoperea adevărul întunecat. O față de masă albă din damasc, călcată, peste o masă plină de zgârieturi, un cearceaf curat și apretat peste o saltea plină de pete. Natura, asta era încă ceva ce războiul nu îmi putea lua. Naziștii nu puteau opri vântul și zăpada. Rușii nu îmi puteau lua soarele sau stelele.”

„O mare de lacrimi” este, după părerea mea, o carte cu un puternic impact emoțional asupra cititorului. Va rămâne, cu siguranță, în sufletul meu, alături de celelalte cărți pe care le-am citit și care au ca temă războiul. Așadar, dacă și vouă vă place să citiți ficțiune istorică, această carte sigur nu trebuie să lipsească de pe lista voastră de lectură.

„Dacă romanele istorice vă trezesc interesul, urmăriți faptele, istoria, memoriile și mărturiile personale disponibile. Aceștia sunt pilonii pe care se sprijină ficțiunea istorică. Când supraviețuitorii pleacă dintre noi, nu trebuie să lăsăm adevărul să dispară odată cu ei.

Vă rog, dați-le glas.” (Ruta Sepetys, în Nota autorului)

Cartea „O mare de lacrimi” de Ruta Sepetys poate fi achiziționată de pe Libris.