Am aflat despre această carte citind recenzia Adrianei, de la Prefață de carte și a lui Sebi, de la Picioare metrice. Ambele recenzii sunt minunate și m-au determinat să îmi doresc să citesc și eu cartea. Titlul este unul cât se poate de sugestiv, iar împreună cu coperta, poți ușor face legătura cu subiectul cărții. Am primit cartea ieri, și deși aveam deja o altă carte începută, simțeam că asta mă atrage precum un magnet. Aș fi ținut-o în mâini, aș fi răsfoit-o și eram tot cu ochii pe ea, parcă de teamă să nu dispară. Așa că am decis să nu o mai amân. Nici nu credeam că odată ce încep să citesc această carte, nu o voi lăsa din mână până nu o termin, dar exact așa a fost.
„Viața este un vis din care, cel mai probabil, ne trezim prin moarte.”
Cartea este una tristă, dar în care am simțit, pe alocuri, optimismul autoarei. Ne prezintă povestea ei de viață, începând din 2006, moment în care soarta i-a pregătit o „surpriză” cât se poate de neplăcută. Andreea, o tânără plină de viață, ca orice altă tânără de vârsta ei – 23 de ani – își începe viața. Proaspăt ieșită de pe băncile facultății, este în căutarea unui job și încearcă să-și găsească un drum în viață. Dar soarta îi este potrivnică și îi aduce în cale o luptă crâncenă – lupta pentru propria viață. Astfel, momentul în care viața ei abia începe, după cum s-ar putea spune, este și momentul în care viața ei poate fi numărată în ani, cum chiar ea zice la un moment-dat.
„A fost ultima zi în care am văzut-o, ulterior a murit. N-am putut să înțeleg cum și de ce s-a întâmplat așa. Nicio clipă nu m-a lăsat să știu că ea știa ce urmează, știa de la bun început că viața ei se număra în luni și nu în ani, așa cum mă lamentam eu adesea când povesteam cu ea despre cât mai am de trăit.”
Andreea ne povestește cum a descoperit boala ce o amenința în fiecare moment – cancerul la sân. Povestea ei decurge cursiv, practic în timp ce citim, vedem viața ei derulându-se precum un film prin fața ochilor noștri, ai cititorilor. Modul în care este scrisă cartea m-a făcut să mă simt ca și cum aș fi stat cu Andreea la o cafea, iar ea îmi povestea prin ce a trecut.
„Aveam momente când uitam că am cancer, dar erau scurte și cel mai probabil dormeam.”
Aflăm despre lupta ei cu boala, împreună cu ea trecem prin toate etapele, de la o simplă supoziție că nodulul pe care îl simte ar putea sau nu să fie ceva serios, până la operații, chimioterapie și după. Vedem reacția oamenilor la aflarea veștii că ea este bolnavă, și mai ales despre boala de care suferă. Descoperim cum iubirea o dezamăgește, exact în momentele în care ar fi trebuit să o susțină, să îi dea puterea de a merge mai departe, de a lupta cu și mai multă îndârjire pentru viața ei.
„De fiecare dată când îmi spune cineva să lupt cu cancerul, intru în panică. Nu știu să lupt, cu cine să lupt? Unde este acest cancer? Este ca și cum aș lupta cu propria persoană și aș da cu ea de toți pereții.”
Descoperim, prin povestea Andreei, cum cancerul poate lega prietenii, cum oamenii se împart între nepăsători, acuzatori pentru boala pe care un om o are, și oameni buni, care îți sunt alături chiar și în cele mai grele momente. Iar la final, după toate evenimentele prin care a trecut, Andreea ne mărturisește cum se simte cu adevărat, în ceea ce privește viața.
„De ce? De ce suntem noi oamenii nevoiți să trecem prin așa ceva? Cine a inventat boala asta care transformă corpul uman într-o ruină mergătoare?”
Cartea „Cine mi-a pus albinele-n piept?” este una cutremurătoare, pe care am citit-o cu lacrimi în ochi și care mi-a dat fiori din cap până în picioare. Este o carte pe care nu regret că am citit-o, ci care va fi în sufletul meu de acum încolo. Cred că deși este o carte extrem de tristă, care exprimă durere profundă, este una care ne poate ajuta să privim viața cu alți ochi. Pentru că dacă Andreea a reușit să își expună sufletul și trăirile într-o carte, noi avem datoria de a le primi în gândurile noastre și de a o primi pe ea în sufletele noastre. Andreea a dus o luptă cruntă, din care, sper eu, a ieșit învingătoare. Îi doresc multă sănătate și îmi doresc ca la un moment-dat, să poată să ne încânte cu o carte pozitivă, cu o experiență de viață plăcută și care o face fericită.
Vouă vă recomand din suflet cartea, chiar dacă o veți citi cu lacrimi în ochi, ca și mine. Soțul meu, stând lângă mine, a tras cu ochiul în carte, iar după vreo trei rânduri s-a oprit, s-a uitat la mine și mi-a zis, cutremurat, că lui i-a ajuns. Eu, în schimb, nu m-aș fi putut opri, nu aș fi putut să amân sau să abandonez cartea, indiferent de sentimentele pe care le transmite. Eu am sorbit fiecare cuvânt pe care Andreea l-a așternut pe foaie, am simțit fiecare lacrimă a ei și m-am bucurat de speranța pe care nu și-a pierdut-o.
„Cum poți să ai cancer și să fii bucuros – mic ghid în trei pași:
- Ignori cu desăvârșire că ai cancer.
- Dacă nu poți să ignori, te minți că te vei vindeca.
- Dacă nu poți să minți, începi și mulțumești pentru fiecare zi în care ai mai ridicat o dată capul de pe pernă.”
Dacă vă doriți și voi cartea, puteți lua legătura cu Andreea Luca, pe pagina de Facebook – razadeluca.
O carte cutremurătoare. Mă bucur că ai citit-o. Dacă nu aș fi citit cartea, cu siguranță aș cauta-o acum, după recenzia ta.
Si eu ma bucur ca am citit-o. Iti multumesc!
Pare a fi una dintre acele cărți tulburătoare de care ai neapărat nevoie pentru a îți aminti ce dar binecuvântat este această viață. Felicitări pentru recenzia minunată și sensibilă! <3 Mie mi-ai transmis foarte multă emoție.
Iti multumesc! Chiar asa si este cartea, te invata sa iti iubesti viata, cu bune si cu rele.
Pare a fi genul de carte care te marchează și care îți readuce aminte de tot ce înseamnă viața. Îți mulțumesc pentru recenzia minunată!
Chiar este o asemenea carte. Ti-o recomand cu drag! Iti multumesc!
Am pus-o pe lista achizițiilor!♥️
<3
O carte cutremurătoare!
Da, asa este!
Nu e genul meu de carte, e prea trista, dar recenzia ta e minunata si sensibila, felicitari!
Iti multumesc!
O carte deosebita, cu un mesaj puternic, asa o percep din prezentarea ta foarte frumoasa.
Multumesc! Asa si este!
E o carte prea tristă pentru mine, dar te felicit pentru cum ai prezentat-o! 🙂
Va multumesc!
Din pacate este o poveste a unor femei din ce in ce mai tinere care se lupta cu o astfel de boala.
Da, asa este, din pacate.
Cred că este pentru prima dată când citesc o recenzie despre un asemenea subiect. Mie mi-ar plăcea să o citesc.
In ciuda subiectului trist, cartea este minunata, oferind o experienta de viata.
Uau! Iti zic sincer ca mi s.a ridicat parul pe maini citind recenzia. Nu stiu daca as putea citi cartea asts cutrenuratoare. E cumplit numai sa te gandesti la cancer…
Si eu am fost piele de gaina la anumite faze din carte.
Mi s-a făcut pielea de găină numai citind recenzia ta ce este însoțită de citatele frumoase, dar foarte triste. Îmi plac mult cărțile cu tentă psihologică ce studiază trăirile interioare ale oamenilor. Este o carte pe care trebuie să o citesc, fără doar și poate!
Ma bucur ca recenzia mea te-a convins.
nu imi doresc sa o citesc,insa incerc sa ma mint pe mine ca ma voi vindeca si ma rog la Bunul Dumnezeu sa ma tina de mana in drumul pe care trebuie sa il parcurg!
Multa sanatate!
Nu stiu daca am puterea sa o citesc pentru ca am in familie multi oameni care au murit prea devreme din cauza acestei boli crunte.
Imi pare rau. Din pacate, afecteaza tot mai multi oameni, indiferent de varsta.
Imi plac aceste carti din care ai ce invata, chiar daca este trista
Da, asa este.
Ahh, ce poveste trista.
Ma afecteaza povestile cu si despre cancer, caci am istoric in familie.
Cartea aceasta chiar pare interesanta. De asemenea, iti recomand si serialul tv, Chasing life.
Multumesc pentru recomandare.
O poveste destul de trista, dar tinand cont ca traim asemenea timpuri cred ca ar fi cu adevarat utila celor care trec prin asa ceva.
Asa cred si eu.
Vaii…ce frumos ai scris, eu am citit recenzia ta cu lacrimi in ochi. Intr-adevar, este o boala urata, grea…la care nici nu te poti gandi 🙁
Multumesc! <3
Ce bine suna recenzia! Nu am auzit de carte, dar mă tentează. Mulțumesc pentru recomandare, Eva.
Cu drag! Iti multumesc!
Nu sunt pregatita in acest moment sa citesc o astfel de carte, imi pare rau, si ma abtin la a comenta ceva mai mult.
Nu este o carte usoara, asta-i clar.
Foarte interesant titlul, mi-a placut cum ai relatat firul povestii si chiar e pe gustul meu.
Multumesc!
Cu drag.
Ce tentanta este! Cred ca am sa o citesc si eu.
Ma bucur!
O poveste trista. Din titlu nu ma asteptam sa fie un astfel de subiect
Da, dar titlul se potriveste cu subiectul cartii. Este, intr-adevar, o poveste trista.
Offf… m-am cutremurat la recenzia Adrianei si la a ta la fel. ;(
Si la carte te-ai cutremura.
Ce subiect tulburator! Intr-adevar, o experienta de acest gen chiar iti schimba viata la 360 de grade… Citind recenzia ta m-am regasit, intrucat si mama trece printr-o situatie similara 🙁
Imi pare rau, multa sanatate si putere amandurora!
Ah… nu cred ca as putea s-o citesc. M-a impresionat doar recenzia ta. Iti dai seama ca daca as citi cartea… Mai bine raman la cuvintele tale…
Da, te inteleg. Si eu citisem recenzii si am stiut la ce sa ma astept, dar tot e altfel cand o citesti. E trista, asta-i clar.
Buna ziua,
Stiti de unde as putea cumpara cartea?
Multumesc.
Bună ziua. Din păcate, nu știu dacă se mai găsește undeva. Vă recomand să îi scrieți autoarei pe Facebook, ea cu siguranță vă poate îndruma: https://www.facebook.com/razadeluca