Astăzi o să vin cu o recomandare mai deosebită. De data aceasta, nu sunteți vizați, voi cei adulți – deși nici nu sunteți excluși 😉 – ci copiii. Am tot vrut să vă vorbesc puțin despre cartea de poezii „Hai să-ți povestesc și ție!” de Mihaela Hură, dar nu i-a venit rândul la scris, până acum. Volumul cuprinde poezii pentru școlari și copii de clasa pregătitoare.
Dar să vă spun întâi cum am început eu să fiu o „fană” a Mihaelei. Am citit câteva dintre poeziile ei, cele cu Baby Cloanța, poate le-ați citit și voi. M-a încântat modul în care autoarea folosește cuvintele și creează adevărate povești în versuri. Și, desigur, Mihaela știe deja că abia aștept să le publice pe acelea. Dacă v-ați întrebat vreodată care este plăcerea mea nevinovată, ei bine, recunosc, sunt poeziile Mihaelei, care sunt în special destinate copiilor. Dar, așa cum am mai spus, poeziile ei nu au vârstă, sunt plăcute pentru oricine.
Cartea a venit într-un moment potrivit, ca să spun așa, pentru că Denisa (fetița mea, pentru cine nu știe) este momentan clasa pregătitoare. Așadar, cartea este exact ceea ce aveam nevoie pentru a ne acomoda cu noțiunea de școală și de învățătură. Pe lângă faptul că poeziile din acest volum îl ajută pe copil să vadă părțile frumoase ale statutului de elev, sunt și amuzante.
Poeziile dezbat anumite subiecte – frământări diverse ale elevului din clasa pregătitoare – precum prima zi de școală, diverse ore de la școală și întrebările doamnei învățătoare, discuții cu învățătoarea și colegii și vizita la fosta grădiniță. Printre acestea, sunt și câteva poezii tematice, precum cele despre Moș Crăciun, Iepurașul de Paște și 8 martie. Dacă volumul debutează cu o poezie despre prima zi de școală, acesta se încheie cu o poezie dedicată ultimei zile de clasă pregătitoare. Mai are rost să vă spun că, emotivă din fire, mi-au dat lacrimile la ultima poezie și abia am reușit să o citesc?
Vă las aici una dintre poeziile din acest volum, o poezie în urma căreia Denisa a rămas puțin îngândurată, după care mi-a cerut să îi aduc un măr: „Dacă mănânc mărul, imediat va veni buni la mine!”
„Ne-a spus doamna azi că, dacă
mănânci mere din livezi,
orice boală o să-ți treacă
și pe doctor nu-l mai vezi!
Am tăcut, n-am zis nimic,
dar de-atunci mă tot gândesc
la mătușa mea, Lucica –
ea e doctor, și-o iubesc.
Dacă îmi mai dă mămica
vreun măr dulce, parfumat,
n-o mai văd pe mătușica!
Sunt grozav de-ngrijorat…
Însă doamna-nvățătoare,
când i-am spus de ce mi-e frică,
a râs foarte, foarte tare
și mi-a zis: – Minune mică,
merele au vitamine
și te fac mai rezistent.
Poți să-ți vezi mătușa, bine?
Însă nu ca pacient.
Doamna nu ne păcălește
și ne-nvață lucruri bune,
dar dacă, Doamne ferește,
acum s-a-nșelat, ia spune?
Deci acasă, mai pe seară,
i-am cerut mamei un măr –
ia să văd, oare-o s-apară
mătușica-ntr-adevăr?
Dup-o oră jumătate
a venit. Ce bucurie!
Doamna a avut dreptate,
pot mânca mere și-o mie.” (Mere fără doctor)
Cartea a apărut la Editura Zorio. Pentru achiziții, puteți lua legătura cu autoarea, Mihaela Hură
Ce frumoase par poeziile astea, pentru cei mici.
Da, chiar sunt.
Ce frumos! Avem cărți de toate genurile, dar ne lipsesc poeziile.
Nu e tarziu sa remediati problema. Noi mai citim si poezii si chiar i-au placut Denisei acestea.
Am citit prea putine poezii, dar avem timp.
Sigur, niciodata nu e prea tarziu sa incepeti.
Cred ca i-ar plăcea Maiei . 😀
Cred ca da. 🙂
Superba poezia! O super recomandare! Multumesc! Ziua tocmai a devenit mai frumoasa!
Cu drag! Ma bucur. 🙂
Cât de bine sună! <3
Multumesc! ❤️