„Eu împotriva M.E.A.” – Daniel Botea

Volumul al doilea a lui Daniel Botea, „Eu împotriva M.E.A.” este la fel de încărcat de umor și de sarcasm, ca și primul volum. Dacă la primul volum spuneam că sună povestea ca și cum cineva ți-ar povesti, la o cafea, toate acele întâmplări, în acest al doilea volum, cititorul devine chiar mai implicat în poveste. Asta deoarece Leinad i se adresează direct cititorului, vorbește cu el și îi cere părerea.

Leinad se trezește, fără voia lui, voluntar pentru un experiment al companiei care are acronimele M.E.A. și care pare destul de suspectă. Așa cum ne-a obișnuit de la început, Leinad are un talent aparte în a intra în tot felul de încurcături. Însă acum pare dispus să facă orice este necesar, pentru a o ajuta pe Carla să primească tratamentul de care are nevoie. Asta nu înseamnă că nu va încerca, totuși, să scape de cei care sunt în continuu pe urmele lui.

„Poate că eu nu vreau… Dar mă aflu din nou în centrul atenției. Reușesc să fac asta fără a-mi dezveli picioarele sau alte părți ale corpului. Cu toate că mi-am fixat ca scop principal să nu mai dau în belele, se pare că încep să dea ele în mine.”

„– Nu sunt sigur că o să ajung prea curând, dar o să fac tot posibilul. Asta îți promit (piticul meu deja și-a dat obișnuita palmă peste frunte). Uite ce e, nu o să mai pot vorbi la telefon, am intrat în ceva belele.

– Ai ieșit vreodată din ele?

– Ideea e că fiecare ieșire dintr-o belea e intrarea într-una și mai mare.”

Încă de la începutul cărții, Leinad se află în încurcătură. Alături de Florica, este închis într-un beci și pare fără scăpare. În stilul lui obișnuit, reușește să scape, doar ca să afle că va trebui să participe la un experiment. Acesta presupune injectarea lui cu niște substanțe, pentru a vedea care sunt reacțiile.

Credeți că se lasă așa ușor? Ei bine, nu! Deși nu le spune celor de la companie că nu acceptă, el încearcă să dispară. Însă nu își dă seama de greșelile pe care le face, astfel că i se dă repede de urmă de către cei care sunt mereu cu ochii pe el. în scurta lui călătorie, o cunoaște pe Ancuța, o pictoriță care îi propune să fie modelul ei, în locul unui conte care a murit înainte să îi fie realizate toate portretele pentru care a plătit în avans.

Leinad acceptă propunerea și ajunge să stea o scurtă perioadă împreună cu pictorița și cu mama ei. Însă este repede depistat de cei de la M.E.A. și este obligat să revină acasă. Este chemat la sediul companiei, unde are parte de tratamentul experimental, în urma căruia este trimis imediat în stradă. Injecția are efecte total neașteptate, pe care trebuie să le îndure în timp ce încearcă să găsească drumul spre casă. Însă Leinad nu stă deloc degeaba, ci se străduiește să descopere dovezi incriminatoare despre această companie. Ce va descoperi și ce va trebui să facă pentru a găsi dovezile, veți afla doar citind cartea.

„Nu mai am timp pentru descrieri elaborate, că un tip dă buzna în birou, apoi în vestiar. Se întoarce și rămâne pironit când mă vede aidoma mumiilor – cu bandaje pe față și pe mâini, ținând în mână o funie groasă cât încheietura, mirosind a tomberon împuțit.

– Tu cine mai ești?

–Tutankhamon! Mă bucur că ne-am întâlnit în lumea asta!

– Dă drumuʼ la funie dacă nu vrei să ne întâlnim și pe cealantă!

– Nu știu unde mergi tu, faraoane, însă eu, dacă e să plec de aici, merg sigur pe cealaltă, deci nu prea ne întâlnim. Cât despre funie… Îmi trebuie. Vreau să-mi leg pisica, să nu mai fugă din piramidă.”

Acest volum al seriei este alert, încărcat cu acțiune, precum o carte polițistă – ceea ce Leinad și consideră că ar fi. Totuși, umorul și ironia sunt nelipsite, dând cărții o notă amuzantă. Iar în spatele ironiilor și a sarcasmului, descoperim adevărate teorii și idei despre situația politico-socială a țării noastre. Cât despre ideea companiei M.E.A., nici nu m-aș mira ca aceasta să fie inspirată din oricare din companiile farmaceutice sau medicale din țară. Cartea îi oferă cititorului o lectură ușoară, dar cu adevărat savuroasă.

„Suntem niște pseudo-inteligenți cu telefoane conectate la internet. Păi, știe acum un contabil mai multă matematică decât știau cei de acum 20 de ani? Nu! El știe să utilizeze un program. Știe un marinar mai multă orientare decât știa unul acum 100 de ani? Nu! Știe să utilizeze GPS-ul. Nu sunt împotriva evoluției, dar ce facem noi nu e asta, ci e vulnerabilitate. Dacă vrem să evoluăm, trebuie să le știm pe ambele. Și nu îmi dați like dacă vă place ce scriu… Aia nu e exprimare!”

Mulțumesc Editurii Quantum Publishers pentru exemplarul oferit!

Cartea „Eu împotriva M.E.A.” de Daniel Botea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Quantum Publishers.