„Dresoarea” – Cristina Nemerovschi

Dacă m-ar întreba cineva vreodată care dintre cărțile Cristinei Nemerovschi, dintre cele pe care le-am citit, mi-a plăcut cel mai mult, nu aș ști să răspund. De ce? Simplu! Pentru că fiecare carte a ei este unică, fiecare este scrisă într-un stil diferit. Și totuși, stilul sensibil al Cristinei se recunoaște la fel de bine în toate cărțile ei.

„Dresoarea” este o carte pe care mi-am dorit să o citesc încă de când autoarea a pus primul fragment din carte pe Facebook. Și iată că am avut acum ocazia. Pentru mine, coperta a fost una de impact, mi se pare că transmite anumite stări și trăiri ale personajului. Și după ce am citit cartea, pot spune că într-adevăr, coperta a fost aleasă extraordinar de bine. Deci dacă v-a atras și pe voi coperta, îndrăzniți să citiți și cartea.

„Și, acolo unde nu e iubire, apar răni. Îți sapă în suflet și te schimbă pentru totdeauna.

Mulți oameni au auzit de la părinții lor, care au auzit și ei de la părinții lor, că iubirea e în inimă. Că locul iubirii e în pieptul tău. Dar nu-i așa. Înveți la un moment-dat pe propria piele că locul iubirii e în creier, că de acolo este coordonat tot ce simțim. Fericirea, furia, îndrăgostirea, vina, ca și amintirile, sunt în cap, nu în inimă.”

Traumele din copilărie au determinat-o pe Ludmila să își dorească să devină o persoană liberă și care să trăiască într-o lume cât mai fericită cu putință. Și ce altă lume mai colorată, mai strălucitoare și mai plină de zâmbete există, decât cea a circului? Încă de când era copil, Ludmila și sora ei, Oksana, își doreau să ajungă să lucreze la circ. Însă stilul de viață impus de societatea satului din Ucraina în care trăiau le forța să sufere și să accepte bătăile și umilirile celor din jur.

La cincisprezece ani, Ludmila reușește să fugă din satul natal și să se descurce pe cont propriu. Cu timpul, ajunge să își îndeplinească visul și devine dresoare de animale sălbatice, la circ. Astfel, ajunge la București, la circul casă, cum îl numește. Acolo, își schimbă numele și devine Lidia, inspirată de faimoasa dresoare Lidia Jiga, care are o poveste impresionantă.

„Îmi plăcea la nebunie că locuise în casă cu animalele pe care le dresa, așa cum era și visul meu. Părea o persoană fascinantă, pe care mi-ar fi plăcut enorm să o cunosc. Povestea ei te inspira, bine, te și întrista, dar mai mult ca orice rămânea la final inspirația. O femeie care a trăit așa cum și-a dorit. Care a riscat și a fost autentică.”

Însă cu toate că viața ei pare frumoasă și are tot ce vrea, cea mai mare dorință a ei este să își găsească sora. Nu știe dacă aceasta a reușit să supraviețuiască sau nu. Ludmila își dorește să o reîntâlnească pe Oksana, cu gândul că o va ierta, indiferent ce a făcut. Dar oare sunt amintirile ei cele reale, sau adevărul e altul și este adânc ascuns în mintea ei? Va reuși să afle ceva despre sora ei?

Deși Ludmila încearcă să uite trecutul și să trăiască fericită în prezent, amintirile o copleșesc și o determină să retrăiască momentele nefericite din copilărie. Cu toate că se bucură de viața ei de acum și chiar își permite să se îndrăgostească, trecutul revine în forță, prin amintiri și vise… și nu numai!

„Am fost curtată. Uneori, am răspuns invitațiilor. Am cunoscut bărbați care poate că ar fi meritat să fie iubiți, dar nu de către mine. Eu nu eram în stare. Nu aveam nimic de oferit. În piept țineam ruinele unei inimi. O inimă sfâșiată pentru totdeauna, așa îmi spuneam.”

Cartea este scrisă atât la prezent, cât și la trecut, în amintirile Ludmilei. Bucuria ei din prezent se îmbină cu suferințele din trecut. Prin povestirile Ludmilei, luăm parte la scene cumplite, la adevărate orori pe care le-a trăit în copilărie. Pot să spun că este atât de bine scrisă cartea, încât citind, simțeam eu repulsia personajului față de cei care i-au făcut rău.

„Există frumusețe și în nedreptate, în suferință, în durere, în ororile minții noastre, dacă iese ceva bun la final din toată povestea.”

V-aș povesti mult mai multe despre carte, dar tare nu aș vrea să dau vreun spoiler sau orice detaliu care v-ar strica plăcerea lecturii. Pentru a simți cartea, trebuie să o citiți. Iar dacă ați mai citit și alte cărți ale acestei autoare și v-au plăcut, vă asigur că și aceasta vă va întrece așteptările. Pentru mine, „Dresoarea” va rămâne cu siguranță în topul preferințelor, în acel loc special din inima mea, unde rămân cărțile care mi-au plăcut cel mai mult.

„Dresoarea” de Cristina Nemerovschi poate fi comandată de pe site-ul Editurii Herg Benet.

0 thoughts on “„Dresoarea” – Cristina Nemerovschi

    1. Este foarte interesanta cartea, descrie si anumite scene de la circ, dar are si o poveste trista in spate. Ti-o recomand. Sa stii ca si eu am evitat o vreme cartile autoarei, dar a fost greu pana am citit-o pe prima, de atunci imi doresc sa le citesc pe toate.

  1. Felicitări pentru recenzia extrem de tentantă! <3 Abia aștept să o citesc și eu, m-a atras, la fel, de când am citit primele fragmente postate de autoare…

  2. Ce frumos ai descris-o. Eu nu am citit, inca, nimic scris de această autoare. Mulțumesc pentru recomandare!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: