Fericirea îmi scapă printre degete – Agnes Martin-Lugand

fericirea îmi scapă printre degete

Mi-am cumpărat toate cărțile autoarei Agnes Martin-Lugand și am spus că le voi citi în ordinea în care au apărut. Ei bine, nu m-am ținut de cuvânt, ci am început exact cu cea mai recentă carte apărută. Recunosc, am fost foarte subiectivă când le-am cumpărat și m-am lăsat atrasă de titlu și copertă, la fiecare carte a acestei autoare. Trebuie să recunoașteți, sunt extrem de sugestive. Dar nici conținutul nu se lasă mai prejos. Cel puțin în cazul cărții „Fericirea îmi scapă printre degete”.

A fost una dintre acele cărți care nu îmi dă voie să o las din mână, pe care vreau să o citesc cât mai repede, ca să aflu ce se întâmplă. Este o carte care te încarcă emoțional. Alături de Iris, personajul principal al cărții, trăiești efectiv sentimente de dezamăgire, de durere sufletească, dar și de iubire. Modul în care este scrisă cartea m-a făcut să simt fiecare emoție a personajului.

Mi-a plăcut foarte mult cartea, doar ultima parte m-a lăsat ușor cu un gust amar. Într-adevăr, totul se potrivește cu povestea, dar parcă aș fi vrut ceva altfel. Știu, cei care nu ați citit cartea încă, nu veți ști despre ce vorbesc. Dar sunt anumite detalii, spre finalul cărții, care mi s-au părut cutremurătoare.

Fericirea îmi scapă printre degete – povestea lui Iris

Iris este o femeie care se simte neîmplinită. Căsătorită cu Pierre, un medic renumit, ea lucrează la bancă, deși visul ei a fost să devină croitoreasă. Însă acest vis era în opoziție cu dorința părinților ei. Când Iris află de ce nu a urmat cursurile de croitorie pe care și le dorea, decide că este momentul să își schimbe viața. Astfel, renunță la jobul de la bancă și se înscrie la un curs de croitorie în Paris.

La Atelier, o cunoaște pe Marthe, care în scurt timp îi va deveni mentor. Marthe este prima persoană care apreciază cu adevărat talentul lui Iris și creativitatea ei. Însă Marthe îi impune lui Iris să o asculte, pentru a o ajuta să devina cunoscută. Tot acolo, Iris îl cunoaște pe Gabriel, fiul adoptat al lui Marthe și al soțului ei, decedat. Gabriel este un bărbat admirat de toate femeile, un adevărat Don Juan. Și cu toate că Iris încearcă să se gândească la soțul ei, tot se simte atrasă de Gabriel.

„Înainte să ies din încăpere, nu m-am putut abține să nu întorc capul. Mă observau. Marthe, cu o privire misterioasă. Gabriel, cu o privire de prădător. Fiecare în stilul său. M-am grăbit să ies cât mai repede din acel apartament.”

Căsnicia eșuată

Categoric, la sentimentele ei contribuie și răceala din căsnicia cu Pierre. Acesta este preocupat doar de muncă, lipsește de acasă seara și în week-end și chiar și atunci când este lângă ea, nu pare să o observe. Nu îi apreciază frumusețea și o ia în derâdere de față cu prietenii, pentru pasiunea ei pentru croitorie. Ideea lui Iris că munca este o amantă pentru Pierre nu este deloc departe de adevăr.

„Ochii i-au zăbovit încă o dată pe decolteul meu și s-a îndepărtat. M-am dus după Marthe. Pe drum, am vrut să știu până în ce punct puteam să mă simt sigură pe mine, cocoțată pe tocurile cui, cu un mers care nu era al meu. M-am răsucit și i-am aruncat o privire lui Gabriel. Se uita la mine de parcă aș fi fost o delicatesă. De ce Pierre nu mă privea niciodată așa?”

În Paris, Iris cunoaște succesul, are cliente din lumea bună, toate aduse de Marthe. Însă în interiorul ei se dă o luptă, între dorința de a fi cu Gabriel și dorința de a rămâne protejata lui Marthe. Apoi, lucrurile se complică în momentul în care are de ales între a rămâne la Paris, unde cunoaște succesul și visul ei este împlinit, și a se întoarce la Pierre, pentru a-și salva căsnicia.

„Zece minute mai târziu, ne regăsiserăm locul, de-acum obișnuit, de sâmbătă seara: mâncam în fața televizorului. În timp ce mâncam, l-am privit pe Pierre. Unde era soțul meu? Îl recunoșteam din ce în ce mai puțin. Deveneam niște străini unul pentru celălalt, copleșiți de indiferența totală pe care o afișa. Dacă măcar n-ar mai fi muncit atât! Dacă reușeam măcar să ne înțelegem…”

Fericirea îmi scapă printre degete – o poveste frumoasă

O să vă las pe voi să descoperiți ce alegeri face Iris și cum se termină toată povestea ei. Pentru mine, a fost o poveste frumoasă, care ne aduce aminte de acei fluturi în stomac atunci când te îndrăgostești. O poveste a unei femei mature, care se îndrăgostește pentru prima oară cu adevărat. O femeie căreia i-a fost luat dreptul de a-și atinge scopul, dar care prin ambiție reușește să facă ceea ce și-a dorit.

„Au trecut cinci minute până când m-am îndreptat clătinându-mă spre lift. Eram copleșită de tristețe, iar sentimentul de confuzie, de vinovăție îmi dădea amețeli. Inima mea avea să fie pentru totdeauna frântă în două. Iris a lui Pierre. Iris a lui Gabriel. Doi bărbați, două iubiri.”

Cartea „Fericirea îmi scapă printre degete” de Agnes Martin-Lugand poate fi achiziționată de pe Elefant și Libris.

15 thoughts on “Fericirea îmi scapă printre degete – Agnes Martin-Lugand

  1. Frumoasă și tentantă recenzie, felicitări! <3 Abia aștept să ajung și eu la această carte, după două cărți de-ale autoarei pe care le-am citit, încă nu sunt sigură dacă îmi place modul ei de scriere sau nu 🙂

  2. Personal nu ma simt deloc atrasă de Agnes Lugand, nu e deloc genul meu, dar mă bucur că oamenii găsesc mereu de apreciat ceva. Pare o scriere ce funcționează în anumite momente ale vieții.

      1. Sunt foarte frumoase, cel puțin primele doua: Oamenii fericiți și Viața e ușoară… pe astea doua le-am citit.
        Îmi pare rau sunt așteptată încă nu am citit-o.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: