Mi-ai fost lumină in zilele ploioase
și căldură în nopțile răcoroase.
Mi-ai fost aer când tristețea mă sufoca
și soare când norii se-adunau deasupra mea.
Mi-ai fost cer albastru și senin
când îmi ploua în suflet cu venin.
Mi-ai fost calmul de după furtună
când simțeam cum greutățile se-adună.
Mi-ai fost și apă și pământ
când nu mai știam cine sunt.
Mi-ai fost și gheață și foc
când nu mai aveam speranță deloc.
M-ai ridicat de la pământ cu răbdare
și m-ai îngrijit zi de zi, ca pe-o floare.
Mi-ai tratat inima cu multă iubire
și m-ai învățat să cred în fericire.
Mi-ai fost și îmi vei fi de-acum speranță,
perechea sufletului meu în viață.
Mi-ai arătat încredere și bunătate
Să-mi fii iubire în eternitate!
Frumoase versuri, felicitări! <3
Multumesc! ❤️
Foarte frumos, Eva!
Multumesc! ❤️
Ce frumos <3 Bravo mandra mea ! Norbi sigur a fost mandru cand a citit asta 🙂 :*
Multumesc, iubita! ❤️ Norbi nici nu a citit-o, e la munca. Oricum, nu le are el cu romantismele… 😂
Foarte frumoasa poezie!
Multumesc! 😘
Mult sentiment frumos exprimat! <3
Multumesc! ❤️
O poezie ce transmite multe emoții.
Multumesc!
Foarte frumoasa! Să ne mai încânți!
Multumesc! Idei sa am…
Așteptăm!
Foarte frumos! Felicitari 🙂🙂🙂
Multumesc!